Conflict of negative jurisdiction: territorial competence of judge-plaintiff under Art. 127(1) CPC in consumer credit dispute

Şedinţa publică din data de 24 februarie 2026

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 29 august 2023 pe rolul Judecătoriei Topoloveni sub nr. x/2023, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. - SUCURSALA BUCUREŞTI, a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 6.900 RON, reprezentând sume retrase neautorizat din contul de debit şi linia de credit ataşată acestuia, precum şi la plata dobânzilor legale aferente şi a ratei inflaţiei.

Prin sentinţa civilă nr. 716/2025 din 21 mai 2025, Judecătoria Topoloveni a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut, în esenţă, că, raportat la obiectul litigiului -acţiune în constatare, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se determină conform regulii stabilite la art. 107 C. proc. civ., în funcţie de sediul pârâtului, care, aşa cum rezultă din actele dosarului, se află în Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - secţia a II-a Civilă la 19 iunie 2025 sub acelaşi număr.

Prin sentinţa civilă nr. 749/2026 din 26 ianuarie 2026, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - secţia a II-a Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Topoloveni. De asemenea, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecăţii şi a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că reclamanta putea să sesizeze fie Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în circumscripţia căreia se află sediul pârâtului, fie Judecătoria Târgovişte, în raza căreia îşi are domiciliul. În egală măsură, faţă de calitatea reclamantei de judecător la Curtea de Apel Ploieşti, a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care reclamanta s-a adresat unei instanţe de acelaşi grad aflate în circumscripţia unei curţi de apel învecinate, respectiv Judecătoriei Topoloveni.

De asemenea, a apreciat că, în cauză, competenţa teritorială este relativă, astfel că excepţia necompentenţei nu putea fi invocată din oficiu de către instanţa sesizată prin cererea de chemare în judecată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - secţia a II-a Civilă la 4 februarie 2026 sub acelaşi număr.

Constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza a II-a C. proc. civ., între instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Topoloveni, pentru următoarele considerente:

Prin acţiunea introductivă, reclamanta, judecător în cadrul Curţii de Apel Ploieşti, prevalându-se de dispoziţiile Legii nr. 209/2019 privind serviciile de plată, a solicitat obligarea băncii pârâte la plata sumei de 6.900 RON, reprezentând valoarea retragerilor din contul său de debit şi linia de credit ataşată acestuia, ca urmare a unor tranzacţii/operaţiuni de plată neautorizate.

Având în vedere circumstanţele cauzei şi temeiurile de drept invocate în cuprinsul cererii de chemare de judecată, se reţine că reclamanta are calitatea de consumator, în sensul dispoziţiilor art. 2 pct. 2 din O.G. nr. 21/1992, la care face trimitere art. 5 alin. (1) pct. 10 din Legea nr. 209/2019, în timp ce pârâta are calitatea de profesionist, în sensul vizat de art. 3 alin. (2) C. civ.

Din perspectiva competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei, fiind dedus judecăţii un litigiu iniţiat de un consumator împotriva unui profesionist, rezultă că reclamanta avea dreptul de opţiune între instanţa de la sediul pârâtului (Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti), potrivit regulii generale prevăzute la art. 107 C. proc. civ. şi instanţa de la domiciliul său (Judecătoria Târgovişte), competentă alternativ, conform art. 113 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.

Pe de altă parte, întrucât reclamanta deţine funcţia de judecător în cadrul Curţii de Apel Ploieşti, în circumscripţia căreia se află şi Judecătoria Târgovişte, instanţă inferioară celei la care autoarea cererii îşi desfăşoară activitatea şi a cărei competenţă putea fi atrasă conform art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în cauză devin incidente şi dispoziţiile art. 127 alin. (1) din cod, potrivit cu care:,,(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea."

Aceste dispoziţii legale sunt norme speciale, derogatorii, care stabilesc un caz de necompetenţă teritorială absolută, ce poate fi invocată în condiţiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., atunci când judecătorul deţine calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea ori a unei instanţe inferioare acesteia. Totodată, se instituie un caz de prorogare legală de competenţă teritorială în favoarea uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea reclamantul.

Astfel fiind, se reţine că, în cauză, reclamanta s-a conformat dispoziţiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., sens în care a introdus cererea la Judecătoria Topoloveni. Această instanţă este constituită în circumscripţia Curţii de Apel Piteşti, învecinată Curţii de Apel Ploieşti, în a cărei rază se află şi Judecătoria Târgovişte, căreia i-ar reveni competenţa teritorială potrivit art. 113 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.

Or, fiind respectată obligaţia sesizării unei instanţe de acelaşi grad din circumscripţia unei curţi de apel învecinate, rezultă că, prin depunerea acţiunii la Judecătoria Topoloveni, competenţa acestei din urmă instanţe de a soluţiona cererea cu care a fost învestită a fost stabilită în mod definitiv, fiind câştigată cauzei.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competenţa teritorială de soluţionare a litigiului va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Topoloveni.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Topoloveni.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 februarie 2026.