Failure of res judicata argument to constitute valid cassation ground when appeal annulled for procedural non-compliance
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the extraordinary appeal (contestație în anulare) filed by the appellants, thereby upholding the prior decision that had annulled their cassation appeal, and ordered them to pay the opposing party 2,000 RON in legal costs. The dispute concerned whether the High Court committed a procedural error by failing to substantively analyze a specific cassation ground regarding the authority of a res judicata, when that appeal had been annulled for legal deficiencies rather than dismissed on the merits. The court ruled that the statutory basis for the extraordinary appeal, Art. 503(2)(3) of the Code of Civil Procedure, applies only when a court omits to examine a cassation ground while dismissing or partially admitting an appeal; it does not apply when the appeal is annulled for non-compliance with procedural requirements, as the annulation was a deliberate, justified sanction under Art. 489(2) and Art. 248(1) of the Code of Civil Procedure, not an unintentional omission. Consequently, the attempt to use the extraordinary appeal to seek a re-examination of the underlying merits was rejected as incompatible with the nature of this legal remedy.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ, art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ, art. 489 alin. (2) C. proc. civ, art. 488 alin. (1) C. proc. civ, art. 508 C. proc. civ, art. 453 alin. (1) C. proc. civ; Failure of res judicata argument to constitute valid cassation ground when appeal annulled for procedural non-compliance: Prevederile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., pe care autorii contestaţiei şi-au fundamentat cererea, vizează un motiv de contestaţie în anulare specială, respectiv ipoteza în care instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate în termen.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 21 ianuarie 2026
Asupra contestaţiei în anulare, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 14 noiembrie 2025, sub nr. x/2025, A. şi B. S.R.L. au formulat contestaţie în anulare împotriva împotriva deciziei nr. 1547 din 22 octombrie 2025 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia a II-a Civilă în dosarul nr. x/2023.
Contestatorii au susţinut, în esenţă, că instanţa supremă nu a analizat motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.. Se arată că deşi acest motiv de casare a fost dezvoltat la punctul 3 al cererii de recurs, unde au arătat că instanţa de apel a nesocotit efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, Înalta Curte a reţinut doar analiza limitată a art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., omiţând să cerceteze fondul motivului esenţial de nelegalitate privind încălcarea autorităţii de lucru judecat. Potrivit contestatorilor, instanţa supremă nu a efectuat analiza pe fond a acestui motiv de casare, ci doar a constatat în mod formal existenţa sa.
Contestaţia în anulare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.
Intimata C. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei.
Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a respinge contestaţia în anulare pentru considerentele ce urmează:
Cererea dedusă judecăţii are ca obiect contestaţia în anulare împotriva deciziei nr. 1547 din 22 octombrie 2025 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia a II-a Civilă în dosarul nr. x/2023, prin care a fost anulat recursul declarat de A. şi B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 151/A-COM din 09.04.2025 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti - secţia a II-a Civilă.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispoziţiile art. 503 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.
Prevederile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., pe care autorii contestaţiei şi-au fundamentat cererea, vizează un motiv de contestaţie în anulare specială, respectiv ipoteza în care instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate în termen.
În speţă, recursul declarat de A. şi B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 151/A-COM din 09.04.2025 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti - secţia a II-a Civilă a fost anulat, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum rezultă din decizia nr. 1547 din 22 octombrie 2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia a II-a Civilă.
Înalta Curte constată că ipoteza sesizată de către contestatori nu se încadrează în motivul de contestaţie în anulare indicat, întrucât, aşa cum s-a reţinut mai sus, textul de lege evocat are în vedere numai situaţiile în care respingându-se sau admiţându-se în parte recursul, neanalizarea tuturor motivelor de recurs invocate este rezultatul unei omisiuni săvârşite de instanţă.
În cauză, recursul a fost anulat, iar sancţiunea prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. a fost aplicată ca urmare a verificării argumentelor de fapt şi de drept expuse de către recurenţi în justificarea nelegalităţii deciziei instanţei de apel, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de recurs reţinând că nu au fost formulate critici care să poată fi încadrate în ipotezele acestei norme de drept.
În realitate, contestatorii îşi manifestă nemulţumirea cu privire la modul în care instanţa supremă a soluţionat cererea de recurs, prin demersul judiciar de faţă urmărind reexaminarea criticilor formulate, aspect incompatibil cu calea extraordinară de atac fundamentată pe art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.
Contestaţia în anulare poate fi admisă pe acest temei numai dacă instanţa de recurs a omis să analizeze un motiv de casare dintre cele prevăzute limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi cu care a fost învestită în termenul legal, iar o atare situaţie nu este incidentă în cauză, unde neexaminarea motivelor de recurs nu a fost involuntară, ci deliberată şi justificată prin aplicarea art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., intervenind sancţiunea nulităţii recursului.
Mai mult, se cuvine subliniat că, fiind o cale de atac de retractare, contestaţia în anulare formulată pentru modul în care au fost evaluate susţinerile în recurs, nu poate fi primită, legea neurmărind să deschidă părţilor calea recursului la recurs, care să fie soluţionat de aceeaşi instanţă.
În acest sens, în mod constant, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat faptul că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluţionat definitiv, numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei.
Contestaţia în anulare nu poate avea semnificaţia unui "recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative, securitatea raporturilor juridice fiind o dimensiune esenţială.
Pentru aceste considerente, având în vedere că motivele formulate de contestatori nu se încadrează în cele prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., invocate ca temei de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 508 C. proc. civ., urmează să respingă contestaţia în anulare formulată de contestatorii A. şi B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1547 din 22 octombrie 2025 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia a II-a Civilă în dosarul nr. x/2023.
Faţă de soluţia de respingere a contestaţiei în anulare, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va obliga contestatorii A. şi B. S.R.L. la plata către intimata C. S.A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON, reprezentând onorariu avocat, conform dovezilor aflate la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorii A. şi B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1547 din 22 octombrie 2025 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia a II-a Civilă în dosarul nr. x/2023.
Obligă contestatorii A. şi B. S.R.L. la plata către intimata C. S.A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 ianuarie 2026.