Negative conflict of jurisdiction over collective wage claims: territorial competence retained by court of co-plaintiff's domicile after procedural disjunction.

Şedinţa publică din data de 24 februarie 2026

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 30 iulie 2024 pe rolul Tribunalului Buzău sub nr. x/2024, reclamanţii A., B., C., D., E.; F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O., toţi prin reprezentant N., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii şi cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, au solicitat obligarea pârâtului la recalcularea salariilor, începând cu data de 01.10.2022, până la data de 17.12.2023, prin raportare la salariul de bază al grefierului-şef de cabinet, prevăzut la capitolul II nr. crt. 1 din Anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prin aplicarea valorii de referinţă sectoriale de 605,225 RON, funcţia reclamanţilor fiind asimilată, în privinţa salarizării, cu cea a grefierului-şef de cabinet, potrivit dispoziţiilor art. 3 din O.U.G. nr. 127/2022, aprobată prin Legea nr. 384/2022.

De asemenea, au solicitat obligarea pârâtului la plata diferenţelor dintre drepturile salariale cuvenite în perioada 01.10.2022-17.12.2023 şi cele efectiv încasate, actualizate cu indicele de inflaţie şi la care să se aplice dobânda legală penalizatoare, de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

Totodată, au solicitat despăgubiri reprezentând contravaloarea tichetelor de vacanţă aferente anului 2023, neacordate, actualizată cu rata inflaţiei şi la care să se aplice dobânda legală, calculată de la data scadenţei şi până la data plăţii.

La 12 februarie 2025, s-a dispus disjungerea din dosarul nr. x/2024 a cererilor în raport cu domiciliul reclamanţilor.

În dosarul disjuns, nr. x/2025, privind reclamantele B., E., I. şi O., domiciliate în jud. Braşov, s-a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Buzău, având în vedere dispoziţiile art. 269 alin. (2) Codul muncii.

Prin sentinţa civilă nr. 145/2025 din 12 februarie 2025, Tribunalul Buzău, secţia I civilă - Completul Specializat conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Brasov.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut, în esenţă, că reclamantele au domiciliul în Braşov şi îndeplinesc funcţia de asistenţi ai judecătorului în cadrul Curţii de Apel Braşov, astfel că Tribunalul Buzău nu este competent din punct vedere teritorial, raportat la dispoziţiile art. 269 alin. (2) Codul muncii, potrivit cu care cererea putea fi adresată numai uneia dintre instanţele în a cărei circumscripţie reclamantele îşi au domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă.

Totodată, a argumentat că, în lipsa unei dispoziţii exprese, nu se poate extinde aplicarea art. 127 C. proc. civ., normă specială, de strictă interpretare, şi cu privire la asistenţii de judecător.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov la 5 martie 2025 sub acelaşi număr.

Prin sentinţa civilă nr. 45/MAS din 20 ianuarie 2026, Tribunalul Braşov, secţia I civilă - Completul Completul Specializat conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău. Totodată, a dispus suspendarea judecării cauzei şi înaintarea cauzei către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut, în esenţă, incidenţa dispoziţiilor art. 269 alin. (2) şi alin. (3) Codul muncii şi art. 59 C. proc. civ., ca urmare a faptului că sunt îndeplinite condiţiile coparticipării procesuale active, competenţa Tribunalului Buzău fiind determinată în raport cu domiciliul unuia dintre reclamanţii iniţiali - N..

A mai apreciat şi că măsura disjungerii nu poate conduce la pierderea competenţei teritoriale asupra cererilor reclamantelor din prezentul dosar în privinţa cărora a operat prorogarea legală de competenţă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - secţia a II-a Civilă la 3 februarie 2026 sub acelaşi număr.

Constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza a II-a C. proc. civ., între instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Buzău - secţia I Civilă - Completul Specializat conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

Printr-o acţiune colectivă, Tribunalul Buzău, secţia I civilă a fost sesizat de către reclamantele din prezentul dosar, B., E., I. şi O., împreună cu alţi reclamanţi, având funcţia de asistenţi ai judecătorului în cadrul Curţii de Apel Braşov, cu soluţionarea unui litigiu asimilat conflictelor de muncă, în vederea obţinerii unor drepturi salariale conform Legii-cadru nr. 153/2017.

Raporturile juridice deduse judecăţii sunt similare, motiv pentru care sunt aplicabile dispoziţiile art. 59 C. proc. civ. privind coparticiparea procesuală facultativă, care prevăd că: "Mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept ori o obligaţie comună, dacă drepturile sau obligaţiile lor au aceeaşi cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură."

Potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii, "Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează tribunalului în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă ori, după caz, sediul.", la alin. (3) al aceluiaşi articol fiind prevăzut că "Dacă sunt îndeplinite condiţiile coparticipării procesuale facultative, acţiunea poate fi formulată la instanţa competentă pentru oricare dintre reclamanţi."

Or, astfel cum a fost conturat raportul juridic litigios iniţial, se reţine că Tribunalul Buzău - secţia I Civilă a fost în mod corect şi legal sesizat prin cererea introductivă, în conformitate cu dispoziţiile art. 269 alin. (3) Codul muncii şi art. 116 C. proc. civ.. Valorificând aceste prevederi legale, reclamanţii şi-au exercitat dreptul de a alege între mai multe instanţe deopotrivă competente, sens în care au înregistrat acţiunea la tribunalul în circumscripţia căruia se regăsea, la data cererii, domiciliul reclamantului N..

Prin urmare, Înalta Curte constată că măsura disjungerii raporturilor juridice individuale dispusă la termenul de judecată din 12 februarie 2025 nu putea avea drept consecinţă pierderea competenţei instanţei iniţial învestite, aceasta rămânând competentă să soluţioneze şi cererea de chemare în judecată disjunsă, în condiţiile în care nu s-a reţinut lipsa coparticipării procesuale.

În considerarea celor arătate, în raport cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 februarie 2026.