Creditor-forced execution challenge assigned to Bucharest Sector 1 Court over Târgu Mureș declination.

Şedinţa publică din data de 24 februarie 2026

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 16 decembrie 2025 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti sub nr. x/2025, petentul Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi A. şi B., prin executorul judecătoresc B., la solicitarea creditorilor C. şi D., a solicitat încuviinţarea executării silite prin toate formele de executare, împotriva debitorului E. S.A., în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1215/2024 din 26 martie 2024 a Judecătoriei Târgu-Mureş şi decizia civilă nr. 703/A din 20 noiembrie 2024 pronunţată de Tribunalul Comercial Mureş.

Prin sentinţa civilă nr. 13850/2025 din 18 noiembrie 2025, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - secţia a II-a Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut, în esenţă, că debitorul nu are sediul în România, astfel că instanţa de executare se determină potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la domiciliul creditorilor, care se află în Târgu Mureş.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureş la 20 ianuarie 2026 sub acelaşi număr.

Prin încheierea civilă nr. 1343/2026 din 23 ianuarie 2026, Judecătoria Târgu-Mureş - secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti. Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a dispus suspendarea judecăţii.

Pentru a hotărî astfel, a avut în vedere că, potrivit interogării bazei de date a Direcţiei Generale pentru Evidenţa Persoanelor, niciunul dintre creditori nu avea la data introducerii cererii domiciliul sau reşedinţa în Mureş, ci, din 2022, domiciliul creditorului C. se află în Chitila, Ilfov, iar domiciliul creditoarei D. în Bucureşti.

Prin urmare, s-a reţinut că, potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ. şi, totodată, art. 112 şi art. 116 C. proc. civ., aplicate prin analogie, instanţa de executare trebuie determinată în raport cu domiciliul oricăruia dintre creditori iar, prin depunerea cererii de încuviinţare a executării la Judecătoria Sectorului 1, a fost atrasă definitiv competenţa acestei instanţe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - secţia Civilă la 29 ianuarie 2026 sub acelaşi număr.

Constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza a II-a C. proc. civ., între instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - secţia a II-a Civilă, pentru următoarele considerente:

Obiectul cererii îl reprezintă încuviinţarea executării silite împotriva debitoarei E. S.A., în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1215/2024 din 26 martie 2024 şi decizia civilă nr. 703/A din 20 noiembrie 2024, la solicitarea creditorilor C. şi D..

Potrivit dispoziţiilor art. 666 alin. (1) C. proc. civ., "În termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviinţarea executării de către instanţa de executare (...)."

Totodată, art. 651 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că, "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. (...)."

Astfel, ca regulă generală, instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, dacă nu există reglementări derogatorii. În subsidiar, dacă debitorul nu are sediul sau domiciliul în ţară, legiuitorul determină instanţa de executare prin raportare la domiciliul sau, după caz, sediul creditorului la momentul sesizării organului de executare.

Aşa cum s-a reţinut prin Decizia nr. 20/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, aceste reguli de stabilire a instanţei de executare se exclud reciproc, astfel că fiecare nouă regulă de determinare a instanţei de executare se aplică strict sub rezerva ineficienţei normei anterioare (considerentul nr. 58).

În cauză, dat fiind că sediul debitoarei se află în Athena, Grecia, instanţa de executare nu poate fi determinată în raport cu acest criteriu.

Aşadar, respectând ordinea instituită de dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite revine instanţei în a cărei circumscripţie se află domiciliul creditorilor.

Verificările efectuate de către Judecătoria Târgu Mureş în baza de date a Direcţiei Generale pentru Evidenţa Persoanelor au relevat că, la data introducerii cererii, domiciliul creditorului C. se afla în Chitila, Ilfov, iar domiciliul creditoarei D. în Bucureşti.

Or, în caz de pluralitate de creditori, devin incidente dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., alegerea instanţei competente aparţinând reclamantului; rezultă că, odată învestită una dintre instanţele competente teritorial, opţiunea reclamantului nu poate fi cenzurată.

Cu alte cuvinte, prin depunerea cererii de încuviinţare a executării silite la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, competenţa acestei din urmă instanţe a fost stabilită în mod definitiv.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a litigiului va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 februarie 2026.