Jurisdiction for forced enforcement against a court: optional venue rule vs. debtor’s domicile

Şedinţa publică din data de 24 februarie 2026

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 26 noiembrie 2025 pe rolul Judecătoriei Ploieşti sub numărul x/2025, petentul BEJ A., la cererea creditoarei B., a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitoarei Curtea de Apel Ploieşti, în temeiul titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 914 din 11 martie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2022, prin toate modalităţile prevăzute de lege, până la realizarea dreptului rezultat din titlul executoriu, în dosarul de executare silită nr. x/2025.

Prin sentinţa civilă nr. 6536 din 2 decembrie 2025, Judecătoria Ploieşti - secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, a avut în vedere că, în lipsa incidenţei art. 127 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei ar fi revenit Judecătoriei Ploieşti potrivit regulii statuate la art. 651 alin. (1) C. proc. civ.. Cu toate acestea, a reţinut că nu poate fi nesocotită incidenţa dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., sens în care, raportat la calitatea Curţii de Apel Ploieşti, de debitoare în dosarul de executare silită nr. x/2025, a reţinut că se impune declinarea competenţei de soluţionare a cererii în favoarea unei instanţe de acelaşi grad din circumscripţia unei curţi de apel învecinate.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 la data de 17 decembrie 2025 sub acelaşi număr.

Prin sentinţa civilă nr. 148 din 15 ianuarie 2026, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Ploieşti. De asemenea, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut, în esenţă, că, prin introducerea cererii la Judecătoria Ploieşti conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ., creditoarea, prin executor judecătoresc, a înţeles să nu valorifice dispoziţiile art. 127 alin. (21) din acelaşi cod.

Totodată, a argumentat că, potrivit dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ., reclamantului îi revine alegerea între instanţele deopotrivă competente, astfel că, în speţă, competenţa instanţei sesizate prin cererea de încuviinţare a executării silite s-a definitivat, fiind câştigată cauzei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - secţia a II-a Civilă la 23 ianuarie 2026 sub acelaşi număr.

Constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza a II-a C. proc. civ., între instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti, pentru următoarele considerente:

În speţă, executorul judecătoresc, la cererea creditoarei, a învestit Judecătoria Ploieşti cu o cerere de încuviinţare a executării silite împotriva debitoarei Curtea de Apel Ploieşti. Din cuprinsul titlului executoriu, rezultă că, la data cererii care a stat la baza emiterii acestuia, creditoarea făcea parte din categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, care este format, potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 567/2004, din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentarişti, grefieri arhivari, grefieri registratori şi specialişti IT.

În conformitate cu dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. (...) Dispoziţiile art. 112 şi ale art. 127 se aplică în mod corespunzător."

Din perspectiva determinării competenţei teritoriale, faţă de actele dosarului, din care nu reiese categoria concretă de personal auxiliar de specialitate din care face parte creditoarea, prezintă relevanţă calitatea de debitoare a Curţii de Apel Ploieşti, împrejurare care atrage aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (2) şi alin. (21) C. proc. civ., care prevăd că,,(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. (21) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz."

Norma de competenţă este una de ordine privată, reglementând un drept de opţiune al părţii reclamante, care are posibilitatea să introducă cererea împotriva unei instanţe de judecată fie la aceasta sau la o instanţă inferioară, după caz (aplicând regula de la art. 651 alin. (1) C. proc. civ.), fie la o altă instanţă de acelaşi grad din raza unei curţi de apel învecinate.

Utilizarea verbului "poate" în cuprinsul art. 127 alin. (2) C. proc. civ., relevă că autorul cererii este cel care decide dacă se prevalează sau nu de posibilitatea de a se adresa unei instanţe de acelaşi grad, aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă.

De asemenea, se reţine că, potrivit art. 116 C. proc. civ., "Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente."

În cauza de faţă, creditoarea, care deţine poziţia procesuală a unui reclamant, acţionând prin executorul judecătoresc, a optat să nu valorifice dispoziţiile art. 127 alin. (21) C. proc. civ. dimpotrivă, spre a obţine încuviinţarea executării silite, a ales ca, în aplicarea regulii statuate la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., să sesizeze Judecătoria Ploieşti, în circumscripţia căreia se află sediul instanţei debitoare.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, prin introducerea cererii la Judecătoria Ploieşti, a fost determinată instanţa de executare, competenţa acesteia fiind câştigată cauzei.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competenţa teritorială de soluţionare a litigiului va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 februarie 2026.