Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 293/2026 AI generated

Exclusive jurisdiction of appellate administrative court over judicial salary disputes and collateral territorial competence when the state is defendant

Case Number Decizia nr. 293/2026
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by vesting exclusive competence in the Ploiești Court of Appeal – Administrative and Fiscal Section to hear the first-instance merits, a decision that definitively ended the procedural ping-pong among courts that had previously dismissed the case for lack of material, territorial, or functional jurisdiction. The dispute involved a collective administrative action brought by auxiliary judicial staff (court clerks and IT specialists) against the Court of Appeal of Bucharest and the High Court, challenging the refusal of the Bucharest Management Board to correct salary calculations that failed to include a specific severance payment (VRS) adjusted by a statutory 25% bonus as required by the framework law for judicial staff. The decisive legal basis comprised Article 7 of Chapter VIII, Annex V of Law No. 153/2017, which grants the Bucharest Court of Appeal exclusive material jurisdiction over challenges to salary-setting decisions by court management boards, combined with Article 127(2) and (21) of the Code of Civil Procedure, which permits plaintiffs to bypass the normally competent court when that court is a party, by selecting a court of the same degree within an adjacent appellate circuit, thereby validating the plaintiffs' initial choice of the Ploiești Court of Appeal.

Legislator headnote

AI generated

art. 95 pct. 1 C. proc. civ, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 208 din Legea nr. 62/2011, art. 127 alin. (1) C. proc. civ, art. 135 C. proc. civ, art. 37 din Legea nr. 153/2017; Exclusive jurisdiction of appellate administrative court over judicial salary disputes and collateral territorial competence when the state is defendant: Pentru a hotărî astfel, a reţinut, în esenţă, că sunt incidente dispoziţiile art. 95 pct. 1 C. proc. civ. raportat la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, din care rezultă că litigiile de contencios administrativ care vizează actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele cuantificabile în bani, sunt de competenţa tribunalelor, dacă valoarea pretenţiilor este inferioară pragului de 3.000.000 RON.

Keywords

AI generated
exclusive jurisdiction judicial law action by staff Civil Procedure Code territorial law statutory basis

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 24 februarie 2026

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin contestaţia înregistrată la 12 februarie 2024 pe rolul Curţii de Apel Ploieşti - secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2024, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU. şi VV., în contradictoriu cu pârâţii Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Bucureşti, Curtea de Apel Bucureşti şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, au solicitat anularea Hotărârii nr. 206/12.12.2023 emise de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Bucureşti, prin care au fost respinse contestaţiile formulate împotriva modului de stabilire a drepturilor salariale prin Deciziile Preşedintelui Curţii de Apel Bucureşti nr. 490/24.04.2023 şi nr. 557/05.05.2023, schimbarea în parte a acestora din urmă, precum şi emiterea unei noi decizii în condiţiile art. 39 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 153/2017, în vederea stabilirii drepturilor salariale, fără plafonare, cu valorificarea VRS 605,225 RON, începând cu 01.01.2018 şi în continuare, majorată cu 25%, conform art. 38 alin. (3) din lege.

Totodată, s-a solicitat obligarea pârâţilor la plata diferenţei dintre drepturile salariale cuvenite potrivit celor anterior arătate şi drepturile efectiv încasate, diferenţe care se vor actualiza cu indicele de inflaţie, la care se va adăuga dobânda legală penalizatoare, de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii de plată şi până la data plăţii efective.

Prin sentinţa nr. 182 din 16 aprilie 2024, Curtea de Apel Ploieşti - secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâţii Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa - secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut, în esenţă, că sunt incidente dispoziţiile art. 95 pct. 1 C. proc. civ. raportat la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, din care rezultă că litigiile de contencios administrativ care vizează actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele cuantificabile în bani, sunt de competenţa tribunalelor, dacă valoarea pretenţiilor este inferioară pragului de 3.000.000 RON.

De asemenea, s-a avut în vedere că formularea acţiunii în contradictoriu cu o autoritate publică centrală - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu înlătură de la aplicare dispoziţiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ şi nu prezintă relevanţă din perspectiva stabilirii competenţei materiale de soluţionare a cauzei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa - secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 6 iunie 2024 sub acelaşi număr.

La termenul de judecată din data de 9 decembrie 2024, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale în ceea ce priveşte cererile formulate de reclamantele R. şi O. şi s-a dispus disjungerea acestora, fiind constituit dosarul nr. x/2024.

Prin sentinţa nr. 677 din 9 decembrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024, disjuns din 112/42/2024, Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca urmare a admiterii excepţiei necompetenţei teritoriale în ceea ce priveşte cererile formulate de reclamantele R. şi O., a dispus declinarea soluţionării acestora în favoarea Tribunalului Dolj.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut, în esenţă, că reclamantele R. şi O. au domiciliul în judeţul Dolj, astfel că, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (3) şi alin. (4) din Legea nr. 554/2004, cererea de chemare în judecată este de competenţa exclusivă a tribunalului de la domiciliul reclamantelor.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la 31 decembrie 2024 sub acelaşi număr.

Prin încheierea din 5 martie 2025, Tribunalul Dolj - secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj - secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut, în esenţă, că, deşi reclamantele au solicitat în mod formal anularea unor acte administrative, ceea ce s-a criticat în concret este modul de calcul greşit al salariului lor de bază brut, obiectul dedus judecăţii fiind un conflict de muncă.

Prin urmare, s-a apreciat că, în raport cu dispoziţiile art. 269 alin. (1) Codul muncii şi art. 208 din Legea nr. 62/2011, competenţa de soluţionare a cauzei revine secţiei conflicte de muncă şi asigurări sociale din cadrul aceluiaşi tribunal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj - sectia conflicte de muncă şi asigurări sociale la 13 martie 2025 sub nr. x/2024*.

Prin sentinţa civilă nr. 1136/2025 din 27 mai 2025, Tribunalul Dolj - secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat soluţionarea cererii în favoarea Tribunalului Dâmboviţa - secţia I Civilă.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că, dată fiind funcţia reclamantelor, de grefier la Curtea de Apel Bucureşti, nu sunt incidente dispoziţiile art. 269 alin. (2) Codul muncii, ci dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., care stabilesc un caz de necompetenţă teritorială absolută a instanţei în cadrul căreia reclamantele îşi desfăşoară activitatea.

S-a avut în vedere că Tribunalul Dâmboviţa, pe rolul căruia s-a înregistrat cererea după declinarea acesteia de către Curtea de Apel Ploieşti, este competent teritorial să judece cererea, întrucât se află în circumscripţia unei curţi de apel învecinate Curţii de Apel Bucureşti, apreciindu-se, din această perspectivă, ca nu este relevant domiciliul reclamantelor.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa - secţia I Civilă la 7 iulie 2025 sub acelaşi număr.

Prin sentinţa civilă nr. 1924 din 4 decembrie 2025, Tribunalul Dâmboviţa - secţia I Civilă - Completul specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel Ploieşti - secţia contencios administrativ şi fiscal. Totodată, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecării cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că, în raport cu obiectul acţiunii, fiind contestat un act administrativ de stabilire a drepturilor salariale în sensul art. 37 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 şi, faţă de dispoziţiile art. 7 Capitolul VIII Anexa V din aceeaşi lege, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Curţii de Apel Bucureşti - secţia contencios administrativ şi fiscal.

Totodată, s-a apreciat că, raportat la calitatea reclamantelor de personal auxiliar de specialitate şi conex în cadrul Curţii de Apel Bucureşti, în cauză devin incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1), (21) şi (3) C. proc. civ., în raport cu care reclamantele au sesizat Curtea de Apel Ploieşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - secţia a II-a Civilă la 23 ianuarie 2026 sub acelaşi număr.

Constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza a II-a C. proc. civ., între instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti - secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Printr-o acţiune colectivă, reclamantele din prezentul dosar, împreună cu alţi reclamanţi, având calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Curţii de Apel Bucureşti, au solicitat Curţii de Apel Ploieşti - secţia de contencios administrativ şi fiscal anularea Hotărârii nr. 206/12.12.2023 emise de Colegiul de Conducere a Curţii de Apel Bucureşti, prin care au fost respinse contestaţiile formulate împotriva deciziilor preşedintelui acestei instanţe nr. 490/24.04.2023 şi 557/05.05.2023 şi, subsecvent, obligarea pârâţilor la emiterea unor noi decizii de salarizare, cu luarea în considerare a VRS de 605,225 RON, majorată cu 25%, conform art. 37 din Legea nr. 153/2017.

Astfel cum prevăd dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 567/20024, personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentarişti, grefieri arhivari, grefieri registratori şi specialişti IT.

Potrivit art. 7 alin. (1), Capitolul VIII din Anexa V a Legii-cadru nr. 153/2017 "Prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestaţie, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecţiei Judiciare, Institutului Naţional al Magistraturii şi Şcolii Naţionale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori la colegiile de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituţii din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestaţiile se soluţionează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice.", iar alin. (2) al aceluiaşi text de lege dispune că "Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1), prin care se soluţionează contestaţiile împotriva actelor administrative de salarizare, se poate face plângere la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti."

Rezultă că legiuitorul a prevăzut competenţa materială şi teritorială exclusivă a Curţii de Apel Bucureşti - secţia contencios administrativ şi fiscal în ceea ce priveşte soluţionarea plângerilor formulate împotriva hotărârilor colegiilor de conducere a instanţelor, prin care se contestă modul de stabilire a drepturilor salariale ale personalului din justiţie (inclusiv în ceea ce priveşte personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor, potrivit art. 1 lit. a) din Capitolul VIII Anexa 5 a Legii-cadru nr. 153/2007).

Totodată, Înalta Curte are în vedere că, în cauză, raportat la calitatea de pârât în proces a Curţii de Apel, devin incidente şi dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi (21) C. proc. civ., potrivit cărora,,(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. (21) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Prin urmare, valorificând dreptul de opţiune conferit prin aceste prevederi legale, reclamantele au înţeles să introducă acţiunea la Curtea de Apel Ploieşti, aflată într-o circumscripţie învecinată celei în care se află instanţa competentă potrivit legii.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competenţa materială şi teritorială de soluţionare a litigiului, în primă instanţă, va fi stabilită în favoarea în favoarea Curţii de Apel Ploieşti - secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti - secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 februarie 2026.