Negative competence conflict resolved: pension certificate claim assigned to neighboring appellate district under judicial-party exception rules

Şedinţa publică din data de 24 februarie 2026

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la 5 februarie 2024 pe rolul Tribunalului Cluj - secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2024, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Prahova, a solicitat să se dispună obligarea pârâtului să îi elibereze adeverinţa-tip în vederea recalculării pensiei de serviciu conform Legii nr. 567/2004, raportat la VRS de 484,18 RON, majorată cu 25% potrivit art. III din O.U.G. nr. 20/2016.

Prin sentinţa civilă nr. 1318/2024 din 14 mai 2024, Tribunalul Cluj - secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că, deşi cererea era de competenţa Tribunalului Prahova, reclamanta a uzat de facultatea de a învesti o altă instanţă, potrivit dispoziţiilor art. 127 alin. (2) şi (21) C. proc. civ., raportat la calitatea de pârât în proces a instanţei competente. S-a constatat, însă, că reclamanta nu a sesizat una dintre instanţele de acelaşi grad aflate în circumscripţia uneia dintre curţile de apel învecinate Curţii de Apel Ploieşti, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Prahova, ci, în mod eronat a introdus cererea la Tribunalul Cluj, instanţă care nu îndeplineşte criteriile prevăzute de norma legală enunţată.

Prin urmare, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, aflat într-o circumscripţie învecinată Curţii de Apel Ploieşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia I civilă la 5 iunie 2024 sub acelaşi număr.

Prin sentinţa civilă nr. 2195/MAS din 9 decembrie 2024, Tribunalul Braşov, secţia I civilă - Completul specializat în soluţionarea conflictelor de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Prahova.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut, în esenţă, incidenţa dispoziţiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii, potrivit cărora instanţa competentă să soluţioneze cererea este tribunalul în circumscripţia căruia se află domiciliul reclamantei.

S-a argumentat, în acest sens, că, la data introducerii cererii, reclamanta nu mai deţine calitatea de grefier, rezultând, astfel, că dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu sunt incidente, întrucât acestea se aplică exclusiv în cazul persoanelor aflate în funcţie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova - secţia I Civilă la 14 ianuarie 2025 sub acelaşi număr.

Prin sentinţa civilă nr. 1514 din 9 decembrie 2025, Tribunalul Prahova - secţia I Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a hotărî astfel, a apreciat, în esenţă, că reclamanta, fost grefier în cadrul Judecătoriei Câmpina, se judecă în contradictoriu cu Tribunalul Prahova, în calitate de pârât, cauzei fiindu-i aplicabile dispoziţiile art. 127 alin. (21) C. proc. civ.. Prin urmare, competenţa de soluţionare a cererii revine Tribunalului Braşov, aflat circumscripţia unei curţi de apel învecinate celei în circumscripţia căreia se află instanţa care ar fi fost competentă potrivit art. 269 alin. (2) Codul muncii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - secţia a II-a Civilă la 21 ianuarie 2026 sub acelaşi număr.

Constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, pentru următoarele considerente:

Reclamanta, fost grefier la data introducerii acţiunii, cu domiciliul în Câmpina, jud. Prahova, a învestit Tribunalul Cluj cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă.

În cazul litigiilor de muncă, competenţa teritorială a instanţei este de ordine publică, prevederile art. 269 alin. (2) Codul muncii fiind în sensul că, "Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează tribunalului în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă ori, după caz, sediul."

În acelaşi timp, raportat la calitatea Tribunalului Prahova de pârât în proces, devin incidente şi dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi alin. (21) C. proc. civ., conform cărora,,(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. (21) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Această normă reglementează un drept de opţiune al părţii reclamante care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanţe de judecată, fie chiar la instanţa respectivă (potrivit regulii incidente în materie de competenţă), fie la o altă instanţă din raza unei curţi de apel învecinate. În acest din urmă caz, trebuie arătat că dreptul reclamantului este limitat în ceea ce priveşte numărul opţiunilor, criteriul obiectiv pe care instanţele trebuie să îl îndeplinească, iar reclamantul să îl respecte, fiind cel al învecinării curţilor de apel în cadrul cărora funcţionează instanţele deopotrivă competente.

În cauză, deşi reclamanta avea dreptul să sesizeze fie Tribunalul Prahova, fie un tribunal din circumscripţia unei curţi de apel învecinate, aceasta a înţeles să învestească cu soluţionarea cererii sale Tribunalul Cluj, aflat în circumscripţia Curţii de Apel Cluj. Or, instanţa sesizată de reclamantă nu se învecinează cu Curtea de Apel Ploieşti, în raza căreia se află Tribunalul Prahova, care ar fi fost competent conform art. 269 alin. (2) C. proc. civ.

Competenţa teritorială în cazul litigiilor de muncă rămâne exclusivă, chiar dacă, alternativ, reclamantul poate opta să valorifice dispoziţiile art. 127 alin. (21) C. proc. civ., în sensul că aceste litigii pot fi soluţionate numai de instanţele determinate de lege, iar părţile nu au facultatea de a alege o altă instanţă de acelaşi grad pentru a le soluţiona cauza.

Cu alte cuvinte, împrejurarea că, datorită calităţii pârâtului (acesta fiind chiar instanţa competentă, potrivit legii) şi prin incidenţa art. 127 alin. (21) C. proc. civ., devin competente, alternativ, şi alte tribunale, aflate în circumscripţia curţilor de apel învecinate, nu schimbă natura juridică a competenţei instanţei în cazul unui litigiu de muncă.

Prin urmare, Tribunalul Cluj, sesizat de către reclamantă, nu este competent teritorial să soluţioneze litigiul dedus judecăţii, necompetenţa acestei instanţe fiind de ordine publică, în sensul dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.. Ca o consecinţă, în mod procedural, cu respectarea art. 130 alin. (2) C. proc. civ., excepţia necompetenţei teritoriale a fost invocată, din oficiu, de către instanţa învestită prin cererea introductivă la primul termen de judecată.

Totodată, Înalta Curte reţine că Tribunalul Braşov, în favoarea căruia instanţa iniţial sesizată a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, este unul dintre tribunalele competente alternativ, potrivit art. 127 alin. (21) C. proc. civ., fiind o instanţă de acelaşi grad cu instanţa competentă, conform art. 269 alin. (2) Codul muncii, de la domiciliul reclamantei-Tribunalul Prahova şi care, suplimentar, îndeplineşte condiţia de a se afla în circumscripţia unei curţi de apel învecinate.

Prin urmare, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 februarie 2026.