Suspension of damages appeal upheld as dependent on related contract-classification case.

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 6 februarie 2017 pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, sub număr de dosar x/2017, reclamanţii A.., B., C., D. S.A., E. şi F.., în contradictoriu cu pârâţii G. şi H. S.R.L. au solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, în raport de motivele dezvoltate în cerere şi de probele care vor fi administrate în cursul cercetării procesului, să admită cererea şi, constatând neîndeplinirea obligaţiilor asumate contractual, precum şi decurgând din legislaţia aplicabilă, să admită cererea şi să dispună obligarea pârâţilor G. şi H. la acoperirea integrală a prejudiciului cauzat reclamanţilor în cuantum total de 536.000 EUR (echivalent a 2.430.063 RON conform cursului BNR la data înregistrării cererii de chemare în judecată), compus din următoarele sume: 191.000 EUR, reprezentând sume avansate de reclamanţii şi reclamantele pentru servicii de design pretins a fi fost prestate de către pârâţii G. şi H. în interesul I.; 345.000 EUR, reprezentând sume avansate de reclamanţii şi reclamantele pentru servicii pretins a fi prestate de pârâţii G. şi H., vizând obţinerea autorizaţiei de construire, precum şi a celorlalte certificate şi avize necesare pentru aducerea la îndeplinire a Proiectului pentru care a fost înfiinţată Societatea.

Pârâţii S.C. H. S.R.L. şi G. au formulat întâmpinare prin intermediul căreia au solicitat să se dispună: pe cale de excepţie: admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a dnei B.; admiterea excepţiei prescripţiei dreptului reclamanţilor de a solicita constatarea neîndeplinirii obligaţiilor, precum şi acoperirea pretinsului prejudiciu nedovedit; excepţia lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată. Pe fondul cauzei, au solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată, formulată de reclamanţi.

Prin sentinţa civilă nr. 109 din 31 ianuarie 2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei B.; s-a respins acţiunea în raport cu această reclamantă ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă; au fost respinse excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor G. şi H. S.R.L.; s-a respins acţiunea în cauza privind pe reclamanţii A., B., C., D. S.A., E., F., în contradictoriu cu pârâţii G. şi H. S.R.L., ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe, dar şi a încheierii din 25 februarie 2019 au declarat apel reclamanţii C., A.., B., F.., D. S.A. şi J..

La termenul de judecată din 17 ianuarie 2023, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă a pus în discuţia părţilor eventuala necesitate a suspendării judecării cauzei până la judecarea dosarului nr. x/2015 şi, pentru a da posibilitatea acestora să depună concluzii scrise, a amânat pronunţarea asupra incidentului procedural al suspendării cererii de apel la 31 ianuarie 2023.

Prin încheierea din 31 ianuarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecăţii apelului formulat de apelanţii-reclamanţi A., B., C., D. S.A., E., F., până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2015

Reclamanţii A., B., C., D. S.A., E., F. au declarat recurs împotriva încheierii din 31 ianuarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă, care a fost înaintat spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind înregistrat pe rolul secţiei a II-a Civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în motivare, recurenţii-reclamanţi au susţinut, în esenţă, că între dosarul de faţă şi dosarul nr. x/2015 nu există o legătură suficient de hotărâtoare astfel încât soluţionarea dosarului nr. x/2017 să depindă, nici măcar în parte, de dezlegarea ce urmează a fi dată de instanţe în dosarul nr. x/2015.

Mai exact, deşi ambele litigii sunt legate de Contractul încheiat între părţi, câtă vreme în dosarul nr. x/2015, instanţa a fost învestită cu dezlegarea chestiunii referitoare la calitatea reclamanţilor de asociaţi în cadrul I. (acesta fiind singurul aspect rămas de tranşat în urma soluţiei de casare cu trimitere spre rejudecare dispusă de instanţa de recurs), în prezenta cauză recurenţii au învestit instanţa cu o acţiune în pretenţii în urma prejudicierii de către intimaţii-pârâţi faţă de nerespectarea obligaţiilor ce reveneau în sarcina acestora.

În atare condiţii, eventuala recunoaştere de către instanţă a calităţii recurenţilor de asociaţi în cadrul I. nu ar putea avea un impact asupra dreptului acestora de a fi despăgubiţi faţă de faptele ilicite săvârşite de către G. şi H..

Cu alte cuvinte, indiferent dacă urmează a se stabili calitatea recurenţilor de asociaţi în cadrul I., acest aspect nu ar fi de natură să nege dreptul acestora de a fi despăgubiţi în cauza de faţă - cele două categorii de drepturi (calitatea de asociat vs. dreptul la dezdăunare) având o existenţă de sine stătătoare.

Subliniază că între cele două cauze nu există o legătură strânsă, astfel cum ar impune art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., aşa încât dezlegarea cauzei de faţă să poată depinde de soluţionarea dosarului nr. x/2015, simpla existenţă a Contractului încheiat între părţi şi faptul că acesta este invocat în ambele cauze neputând fi echivalată cu o atare legătură.

Solicită admiterea prezentului recurs, astfel cum a fost formulat, casarea încheierii recurate şi trimiterea cauzei Curţii de Apel Bucureşti în vederea continuării judecăţii.

Intimaţii-pârâţi G. şi H. S.R.L. nu au formulat întâmpinare.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate încheierea atacată în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. prevede cazul în care prin hotărârea dată instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Din argumentarea cererii de recurs, se constată că recurenţii au invocat încălcarea dispoziţiilor art. 413 alin. (1) C. proc. civ., însă susţinerile acestora nu sunt fondate.

Potrivit dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.

Dispoziţiile legale menţionate reglementează un caz de suspendare facultativă a judecării unei cauze, care intervine atunci când sunt îndeplinite cumulativ cerinţele ca problema de a cărei dezlegare depinde soluţia din proces să facă obiectul unei alte judecăţi, în curs de derulare, pe rolul unei instanţei judecătoreşti.

În cauză, suspendarea judecării cauzei de către Curtea de Apel Bucureşti a fost considerată ca fiind necesară în raport de existenţa pe rolul instanţelor a dosarului nr. x/2015 apreciindu-se că soluţia ce va fi pronunţată ar putea avea înrâurire cu privire la dezlegarea pricinii supuse judecăţii.

Prin încheierea recurată, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut, în esenţă, că în prezentul dosar, contează ce natură va fi stabilită Contractului din 25.10.2016 în dosarul x/2015, natura contractului fiind baza analizei pretinsei incidenţe a unei răspunderi contractuale şi baza analizei, în prezentul dosar, a susţinerilor apelanţilor-reclamanţi privind naşterea sau nu a obligaţiilor pretinse în apelul dedus judecăţii.

Înalta Curte subliniază că instituţia suspendării legale facultative reglementată de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. este o instituţie deosebit de utilă pentru realizarea unei optime administrări a justiţiei, de natură să preîntâmpine pronunţarea unor hotărâri greşite, în raport de alte constatări făcute pe cale judecătorească sau a unor hotărâri contradictorii.

Cum în mod legal a reţinut şi Curtea de Apel Bucureşti autoritatea de lucru judecat este acordată de art. 430 C. proc. civ. nu numai dispozitivului unei hotărâri definitive, ci şi considerentelor prin care se soluţionează orice chestiune litigioasă.

Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa de apel a aplicat în mod legal dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenţii-reclamanţi C., A., B., F., D. S.A. şi J. împotriva încheierii din 31 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenţii-reclamanţi C., A., B., F., D. S.A. şi J. împotriva încheierii din 31 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2024.