Nullity of cassation appeal for failure to develop specific grounds of illegality in revision based on new documents

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 29 noiembrie 2011 pe rolul Tribunalului Constanţa – secţia a II-a Civilă sub nr. x/2011, reclamantul A. l-a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună, în baza art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, excluderea asociatului pârât din societatea S.C. C. S.R.L. şi stabilirea structurii participării la capitalul social al societăţii, ca urmare a excluderii, precum şi suma care i se cuvine asociatului exclus, în ipoteza în care părţile nu pot stabili prin acord această sumă, cu cheltuieli de judecată.

Pârâtul a formulat o cerere reconvenţională, prin care a solicitat excluderea reclamantului A. din societatea S.C. C. S.R.L., iar, în subsidiar, dizolvarea societăţii în temeiul art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990.

Prin sentinţa civilă nr. 116 din 21 ianuarie 2015, Tribunalul Constanţa – secţia a II-a Civilă a admis în parte cererea principală şi a dispus excluderea pârâtului B. din cadrul societăţii S.C. C. S.R.L., părţile sociale aparţinând pârâtului urmând a reveni celuilalt asociat – A.. A respins ca prematur capătul de cerere privind stabilirea contravalorii părţilor sociale cuvenite pârâtului B.. A respins ca nefondată cererea reconvenţională. A admis cererea formulată de expertul D. şi a dispus majorarea onorariului cu suma de 7.650 RON, plata onorariului fiind în sarcina reclamantului. L-a obligat pe pârâtul B. la plata către reclamant a sumei de 8.690,30 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 2 din 11 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul B., în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. şi intimata-pârâtă S.C. C. S.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 116 din 21 ianuarie 2015, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2011.

Prin cererea de revizuire înregistrată sub nr. x/2018 pe rolul Tribunalului Constanta – secţia a II-a Civilă, revizuentul B. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii A. şi S.C. C. S.R.L., revizuirea deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa şi a sentinţei civile nr. 116 din 21 ianuarie 2015 a Tribunalului Constanţa.

În motivare, revizuentul a arătat că numitul A. a depus în dosarul penal aflat pe rolul Judecătoriei Neurppin nr. 80 BS 1/15 originalele biletelor la ordin destinate societăţii, pe care el şi le-a însuşit, acestea constituind înscrisurile noi de care înţelege să se folosească.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prin încheierea din 12 februarie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Constanţa – secţia a II-a Civilă, apreciind întemeiată excepţia de litispendenţă, a dispus înaintarea dosarului nr. x/2018 pentru a fi ataşat la dosarul nr. x/2018.

Prin sentinţa civilă nr. 787 din 24 aprilie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Constanţa – secţia a II-a Civilă a dispus declinarea în favoarea Curţii de Apel – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a competenţei de soluţionare a revizuirii declarate împotriva deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016, pronunţată de aceeaşi instanţă, disjungerea cererii de chemare în judecată având ca obiect revizuirea îndreptată împotriva sentinţei civile nr. 116 din 21 ianuarie 2015, pronunţată de Tribunalul Constanta în dosarul nr. x/2011 şi formarea unui nou dosar.

Revizuirea declarată împotriva deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2018.

La termenul de judecată din 27 ianuarie 2020, în faţa Curţii de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost invocată, în temeiul art. 164 alin. (3) C. proc. civ., excepţia de conexitate cu privire la revizuirea care formează obiectul dosarului nr. x/2019 al aceleiaşi instanţe, prin care revizuentul B. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii A. şi S.C. C. S.R.L., revizuirea deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Constanţa, în baza art. 322 pct. 5 C. proc. civ., arătând că înscrisurile noi pe care îşi fundamentează cererea de revizuire sunt contractele de asistenţă juridică încheiate între E. şi alte societăţi, contracte depuse la dosarul penal nr. x/2019 al Curţii de Apel Bucureşti.

Prin încheierea din 27 ianuarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia, cu consecinţa conexării celor două cereri de revizuire.

Prin decizia civilă nr. 43 din 27 ianuarie 2020, Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii, invocată în dosarul nr. x/2018, privind cererea de revizuire exercitată împotriva deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2011 şi a sentinţei civile nr. 116 din 21 ianuarie 2015, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2011 şi a respins revizuirea care formează obiectul dosarului nr. x/2018 ca tardiv formulată.

Prin aceeaşi decizie, a fost respinsă excepţia tardivităţii, invocată în dosarul conex nr. x/2019, a fost admisă excepţia inadmisibilităţii şi a fost respinsă revizuirea conexă ca inadmisibilă.

Prin cererea înregistrată la 19 februarie 2020 pe rolul Curţii de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, petenta C. S.R.L. a solicitat completarea deciziei civile nr. 43 din 27 ianuarie 2020, în sensul obligării revizuentului la achitarea cheltuielilor de judecată.

La 22 iunie 2020 intimatul B. a depus la dosar, prin fax, note de şedinţă şi o cerere de înscriere în fals în ceea ce priveşte împuternicirea avocaţială a pretinşilor apărători ai petentei, prin care arată instanţei că, prin decizia penală pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Constanţa a anulat actele de procedură efectuate de către pretinşii apărători, după ce judecătorul şi procurorul le-au solicitat contractele de asistenţă juridică aferente împuternicirii depuse de către aceştia la dosarul cauzei.

În ceea ce priveşte termenul de înscriere în fals, intimatul a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a art. 304 alin. (1) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010.

Prin decizia civilă nr. 216 din 13 iulie 2020, Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibilă cererea de înscriere în fals, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 304 alin. (1) C. proc. civ., a admis cererea petentei şi a completat decizia civilă nr. 43 din 27 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, în sensul că l-a obligat pe revizuent la plata către intimata S.C. C. S.R.L. a onorariului de avocat în sumă totală de 5.100,31 RON.

Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că, întrucât procedura înscrierii în fals urmărea înlăturarea veridicităţii înscrisului folosit de intimată în faţa instanţei de revizuire, în cadrul cererii de completare această procedură este inadmisibilă. În caz contrar, s-ar permite unei instanţe care s-a dezinvestit de o judecată prin hotărârea judecătorească pronunţată, să reia această judecată, ceea ce este inadmisibil.

Cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 304 alin. (1) C. proc. civ., curtea de apel a reţinut că, pe de o parte, aceasta nu a fost motivată, iar, pe de altă parte, excepţia a fost invocată în strânsă legătură cu înscrierea în fals, procedură considerată inadmisibilă în cadrul cererii de completare.

Referitor la cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 43 din 27 ianuarie 2020, curtea de apel a apreciat că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 2812 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că, respingând cererile de revizuire formulate de revizuentul B., instanţa a omis să se pronunţe asupra cererii accesorii privind obligarea revizuentului la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariul de avocat, cerere formulată de intimata S.C. C. S.R.L. în condiţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva deciziilor civile nr. 43 din 27 ianuarie 2020 şi nr. 216 din 13 iulie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, B. a declarat recursuri.

La 15 iulie 2020 B. a depus recurs împotriva deciziei civile nr. 216 din 13 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României, arătând că va formula motivele de recurs după ce i se va comunica hotărârea motivată.

La 17 august 2020 recurentul a transmis prin fax recurs împotriva deciziei civile nr. 216 din 13 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte soluţia dată cererii de completare a dispozitivului.

La 28 septembrie 2020 intimata S.C. C. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a solicitat anularea recursurilor pentru nemotivare.

Prin încheierea din 7 octombrie 2020, Înalta Curte a respins cererea de suspendare a judecăţii, având în vedere stadiul procesual al dosarului, respectiv o cale extraordinară de atac îndreptată împotriva unei decizii pronunţate într-o revizuire respinsă ca inadmisibilă, iar în ceea ce priveşte excepţiile invocate de recurent prin notele de şedinţă a apreciat că acestea nu pot fi luate în analiză pentru că, tocmai dată fiind legătura lor cu motivele cererii de revizuire, pentru ipoteza în care s-ar admite cererea de recurs formulată, aceasta ar însemna o antepronunţare asupra cererii de revizuire. Ca o consecinţă a acestor măsuri, Înalta Curte a constatat că rămâne fără obiect şi cererea recurentului de sesizare a Înaltei Curţi cu dezlegarea celor trei probleme de drept, urmând ca această solicitare să fie formulată eventual de parte, dacă apreciază necesar, în situaţia în care s-ar admite cererea de revizuire.

Tot la termenul din 7 octombrie 2020, instanţa supremă, în temeiul art. 306 alin. (1) C. proc. civ., a invocat excepţia nulităţii recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 216 din 13 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, iar recurentul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte a respins cererea de suspendare a judecăţii reiterată la termenul din 25 noiembrie 2020, pentru argumentele consemnate în practicaua prezentei decizii.

De asemenea, din oficiu Înalta Curte a invocat excepţia tardivităţii recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 216 din 13 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în ceea ce priveşte soluţia dată cererii de completare a dispozitivului.

Prin decizia civilă nr. 2445 din 25 noiembrie 2020 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis excepţia nulităţii recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 216 din 13 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României.

A admis excepţia tardivităţii recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 216 din 13 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte soluţia dată cererii de completare a dispozitivului.

Admite recursul declarat de recurentul B. împotriva deciziei civile nr. 43 din 27 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

A casat în parte decizia atacată şi a trimis cauza aceleiaşi curţi de apel, spre rejudecarea cererii de revizuire conexă.

A menţinut celelalte dispoziţii ale deciziei.

A constatat nul recursul declarat de recurentul B. împotriva deciziei civile nr. 216 din 13 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României.

A respins ca tardiv recursul declarat de recurentul B. împotriva deciziei civile nr. 216 din 13 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte soluţia dată cererii de completare a dispozitivului, decizia fiind irevocabilă.

Având în vedere faptul că începând cu data de 01.01.2022 în locul secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, funcţionează în cadrul Curţii de Apel Constanta două secţii: secţia a II-a Civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesioniştii şi Societăţi, respectiv secţia de contencios administrativ şi fiscal, conform Hotărârii CSM nr. 1083/16.09.2021, dosarul a fost transferat la 1 ianuarie 2022 la secţia a II-a Civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesioniştii şi Societăţi, cu număr versionat, respectiv 5807/118/2018.

La 2 februarie 2022 revizuentul B. a depus la dosar cerere de amânare/suspendare a cauzei motivat de faptul că actele procesuale atât în format electronic, cât şi în format de hârtie au fost ridicate de lucrătorii poliţiei judiciare fiind în imposibilitate să pregătească apărarea.

La 20 aprilie 2022 revizuentul B. a depus la dosar note de şedinţă prin care a solicitat suspendarea, respectiv amânarea cauzei până la redactarea hotărârii pronunţate la 13 aprilie 2022 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2011.

La 7 septembrie 2022, B. a depus la dosar note de şedinţă prin care:

1. A contestat calitatea de reprezentant legal al pretinsului administrator al societăţii intimate, care pretinde ca ar fi mandatat avocaţii din cadrul E. să formuleze acte în numele său în dosarul de faţă. Invocă lipsa calităţii de reprezentant a pretinşilor apărători al intimatului.

2. A invocat lipsa de consimţământ a societăţii intimate de a mandata pretinşii apărători.

3. A invocat lipsa dovezii calităţii de reprezentant dat fiind faptul ca împuternicirea avocaţială este indisolubil conexată cu contractul de asistenţă juridică nul de drept.

4. A solicitat suspendarea dosarului până la soluţionarea dosarului x/2019

5. A solicitat anularea actelor de procedură formulate de pretinşii apărători pentru încălcarea normelor de interes public.

6. A solicitat dezlegarea problemei de drept conform art. 519 C. proc. civ., dacă împuternicirea avocaţială acordă mandat de reprezentare, sau doar un contract valabil încheiat în condiţiile legii avocaţilor, dată fiind existenţa jurisprudenţei divergente între ÎCCJ, secţia 1 şi secţia 2 şi secţiile penale, precum şi între instanţele constănţene şi restul instanţelor din ţară.

7. A solicitat dezlegarea problemei de drept conform art. 519 C. proc. civ., dacă un contract de asistenţă juridică încheiat fără respectarea dispoziţiilor legale imperative mandatează un avocat să reprezinte partea din dosar care nu este parte în contract.

8. A solicitat dezlegarea problemei de drept, conform art. 519 C. proc. civ., dacă o terţă societate poate încheia un contract de asistenţă juridică cu un avocat ca acesta să reprezinte terţe persoane în dosare fără ca partea din dosar să fi mandat avocaţii sau să aibă cunoştinţă de dosarele înfăptuite de pretinşii apărători.

9. A solicitat dezlegarea problemei de drept dacă contractul de asistenţă juridică şi împuternicirea avocaţială pot face obiectul unei înscrieri în fals, dată fiind existenţa jurisprudenţei contradictorii a ÎCCJ, secţia 1 şi secţia 2, precum şi a instanţelor constănţene şi altor instanţe.

10. A arătat instanţei constatările Curţii de Apel Constanţa – secţia Penală din dosarul x/2019, prin care instanţa anulează actele de procedură formulate de E. din cauza absenţei unui mandat de reprezentare în dosare cu B., chiar dacă aceştia depuseseră o împuternicire avocaţială la dosarul cauzei, dar nu au avut un contract de asistenţă juridică valabil, fapt ce arată că acţionează fără să fie mandataţi, prin falsificarea actelor, chiar si in fata Instanţelor penale, aceasta constatare nefiind una singulară.

11. A înţeles să se înscrie în fals, în ceea ce priveşte împuternicirea avocaţială a pretinşilor apărători convenţionali din prezentul dosar.

12. A înţeles să se înscrie în fals cu privire la actele de procedură întocmite de intimat, în cazul de faţă.

13. În subsidiar, a solicitat dezlegarea problemei de drept conform art. 519 C. proc. civ., dacă înscrierea în fals faţă de actele prin care avocatul îşi justifică puterile de reprezentare este admisibilă sau nu, şi dacă prin înscrierea în fals faţă de actele întocmite de avocat în dovedirea calităţii sale dispare forţa probantă a acestuia cu consecinţa că în lipsa unei forţe probante dispare prezumţia existenţei unui mandat valabil, ţinând cont de art. 239 alin. (1) Statutul profesiei, precum şi de decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în dosarul nr. x/2020, iar în contradicţie cu aceasta, deciziile acestui complet şi alei altor complete ale instanţelor din Constanţa.

14. A solicitat dezlegarea problemei de drept dacă un contract de asistenţă juridică încheiat fără respectarea dispoziţiilor legale imperative mandatează un avocat să reprezinte partea din dosar care nu este parte în contractul de asistenţă juridică încheiat între avocat şi terţa persoană (juridică sau fizică).

15. A solicitat suspendarea dosarului până la soluţionarea dosarului penal x/2019

16. A solicitat respingerea excepţiilor invocate de către pretinşii apărători convenţionali şi de către pretinsa reprezentantă legală.

17. A solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

18. A solicitat suspendarea dosarului până la soluţionarea dosarului civil x/2011, care are ca obiect lămurirea dispozitivului deciziei de excludere, care arată că "părţile sociale ale domnului B. vor fi transferate către A.", în sensul a se clarifica ce a fost transferat către A., atât timp cât A., în calitate de inculpat în dosarul penal x a precizat că flecare deţinea doar 25% din părţile sociale.

19. A solicitat suspendarea cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului x/2011, de către Curtea de Apel Constanţa.

Prin încheierea din 14 septembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă ca nefondată cererea de suspendare a soluţionării cauzei, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2019

A fost respinsă ca nefondată cererea de suspendare a soluţionării cauzei, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2011

A fost respinsă ca nefondată cererea de suspendare a soluţionării cauzei, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2011

A fost respinsă ca nefondată cererea de suspendare a soluţionării cauzei, în temeiul art. 244 alin. (2) C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a dosarului penal x/2019 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

A fost respinsă ca nefondată excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant convenţional şi legal pentru intimata S.C. C. S.R.L..

A fost respinsă ca nefondată cererea de anulare a actelor de procedură efectuate de intimata C. S.R.L..

Au fost respinse ca inadmisibile cererile de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu dezlegarea unor probleme de drept, formulate de revizuentul B. prin notele de şedinţă din 7 septembrie2022.

A fost respinsă ca inadmisibilă cererea de înscriere în fals cu privire la împuternicirea avocaţială întocmită de E. pentru intimata C. S.R.L. şi cu privire la actele de procedură întocmite de intimat.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Constanţa a subliniat, sub un prim aspect, că la acest moment procesual este reînvestită cu soluţionartea cererii de revizuire a deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2011, revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte excepţiile lipsei calităţii de reprezentant legal respectiv convenţional al intimatei C. S.R.L., instanţa a apreciat caracterul nefondat al acestor excepţii.

Astfel, s-a reţinut că în dosarul iniţial cu numărul x/2019 la fila x există împuternicire avocaţială acordată de C. S.R.L. prin administrator F. acordată avocaţilor din cadrul E. în temeiul contractului de asistenţă juridică nr. x/16.04.2019 pentru reprezentare în dosar x/2019 De asemenea, în dosarul x/2018 (trimis spre rejudecare de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea revizuirii conexe ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2019 care a fost conexat la dosarul nr. x/2018) s-a depus de asemenea la fila x împuternicire avocaţială din partea C. S.R.L. pentru E. în temeiul contractului de asistenţă juridică nr. x/07.09.2021.

S-a constatat că împuternicirile avocaţiale depuse în cauză respectă dispoziţiile art. 85 alin. (3) C. proc. civ., şi s-a arătat că art. 67 C. proc. civ. de la 1865 recunoaşte părţilor posibilitatea de a exercita drepturile procesuale prin mandatar, iar art. 68 C. proc. civ. de la 1865 prevede că procura pentru exerciţiului dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată; când procura este dată unui avocat, semnătura va fi certificată potrivit legii avocaţilor.

Atâta vreme cât s-a depus delegaţia de avocat aceasta atestă identitatea părţilor, conţinutul şi data contractului de asistenţă juridică în baza căruia s-a eliberat împuternicirea, instanţa a conchis că în cauză s-a făcut dovada calităţii de reprezentant convenţional a avocaţilor intimatei.

În ce priveşte excepţia lipsei calităţii de reprezentant legal instanţa a reţinut că potrivit menţiunilor extrasului ORC pentru intimata C. S.R.L. împuternicitul legal al societăţii la acest moment este doamna F.. Aceeaşi persoană este de altfel menţionată şi pe prima delegaţie de avocat depusă în dosarul iniţial. Indiferent de litigiile penale sau civile aflate pe rolul instanţelor la acest moment esenţial este că menţiunile din registrul comerţului fac opozabilă tuturor terţilor calitatea de reprezentant legal al numitei F. pentru societatea intimată C. S.R.L..

Cu privire la cererea de "înscriere în fals faţă de actele întocmite de intimat" şi a împuternicirii avocaţiale pentru intimata C. S.R.L. instanţa a reţinut caracterul inadmisibil al cererii.

În cazul de faţă intimaţii se apără prin avocat faţă de cererea de revizuire formulată de revizuentul B.. Prin urmare, demersul judiciar este al revizuentului care urmăreşte retractarea deciziei civile nr. 2/2016, iar în acest demers tot revizuentul este cel care invocă existenţa unor înscrisuri noi conform art. 322 pct. 5 Cod procedură civiulă. Nu există niciun înscris nou invocat de intimaţii din prezenta cauză relevant în soluţionarea cererii de revizuire cu privire la care petentul ar avea vreun interes să se înscrie în fals, iar împuternicirea avocaţială face dovada reprezentării intimatei nefiind un înscris relevant în soluţionarea fondului cauzei pentru a fi justificată apelarea petentului la procedura înscrierii în fals. Or, art. 177 C. proc. civ. face vorbire de "acela căruia i se opune un înscris sub semnătură privată "care este dator fie să recunoască, fie să tăgăduiască scrisul sau semnătura" putând să declare că se înscrie în fals conform art. 180 Cod procedură de la 1865. De asemenea, intimata C. S.R.L. este legal reprezentată în prezenta cauză, astfel cum s-a arătat mai sus, neexistând niciun motiv de anulare a actelor întocmite prin avocaţi şi nici de înscriere în fals, astfel cum arată petentul. S-a apreciat procedura înscrierii în fals este invocată în acest litigiu prin deturnarea evidentă de la scopul avut în vedere de legiuitor, prin invocarea procedurii petentul neurmărind să paralizeze vreun înscris relevant asupra fondului cauzei ci urmărind să conteste calitatea de apărători a avocaţilor în scopul întârzierii soluţionării cererii de revizuire, cerere pe care tot petentul B. a iniţiat-o.

În ce priveşte cererea de "anulare a actelor de procedură întocmite de pretinşii apărători pentru încălcarea normelor de interes public" instanţa reţine că în cauză s-a dovedit calitatea de apărători prin delegaţia de avocat şi nu a fost identificată nicio cauză de anulare a actelor de procedură realizate de intimată prin apărători, prin urmare cererea va fi respinsă ca nefondată.

În ce priveşte cererile de suspendare a judecăţii prezentei cauze până la soluţionarea dosarului penal nr. x/2019 ce ar avea ca obiect urmărirea penală faţă de doamna F. pentru infracţiunile de fals şi uz de fals în legătură de hotărârea AGA de numire în funcţia de administrator al societăţii C. S.R.L. şi cauza civilă cu numărul x/2019 ce ar avea ca obiect cererea de anulare a hotărârii AGA prin care a fost numită F. în funcţia de administrator instanţa a reţinut caracterul neîntemeiat al acestora.

S-a mai arătat că obiectul prezentei cauze îl constituie cererea de revizuire a deciziei nr. 2/2016 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul x/2011, decizie prin care s-a respins ca nefondat apelul împotriva sentinţei prin care pârâtul B. a fost exclus din C. S.R.L..

Revizuentul a formulat această cale extraordinară de atac întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. care fac vorbire de situaţia în care după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.

Prin urmare, s-a apreciat că instanţa este ţinută să verifice cerinţele de admisibilitate a revizuirii din perspectiva motivului invocat. În aceste condiţii existenţa celorlalte litigii penale sau civile în legătură cu funcţia de administrator al societăţii C. S.R.L. rămân fără relevanţă din perspectiva obiectului prezentei cereri, nefiind necesară suspendarea judecării prezentei cauze până la soluţionarea dosarului penal nr. x/2019 sau al dosarului civil x/2019 ce o privesc pe doamna F..

Prin notele de şedinţă depuse pentru termenul din 07.09.2022 revizuentul a solicitat pe lângă reiterarea excepţiilor care privesc lipsa calităţii de reprezentant legal sau convenţional, lipsa de consimţământ a societăţii intimate de a mandata pretinşii apărători, anularea actelor de procedură, suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea dosarului nr. x/2019 şi dezlegarea unor probleme de drept conform art. 519 C. proc. civ. .

Prezenta cauză se judecă însă sub imperiul vechiul C. proc. civ. de la 1865, iar art. 25 din noul C. proc. civ. prevede că "procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi".

S-a reţinut că procedura instituită de art. 519 Noul C. proc. civ. privind sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este o procedură instituită prin noul C. proc. civ., procedură care nu exista anterior.

Cum litigiul de faţă se judecă sub imperiul vechiul C. proc. civ. de la 1865, care nu prevede procedura sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, instanţa a respins ca inadmisibile toate cererile revizuentului întemeiate pe dispoziţiile art. 519 Noul C. proc. civ.

A mai solicitat revizuentul prin notele de şedinţă şi suspendarea judecării prezentei cauze până la soluţionarea dosarelor nr. x/2011 care are ca obiect, lămurirea dispozitivului deciziei de excludere şi a dosarului x/2011 al Curţii de Apel Constanţa.

Instanţa a reţinut o dată în plus că nu se impune suspendarea judecării prezentei cauze deoarece nu există o legătură relevantă cu celelalte litigii. Astfel dosarul x/2011 al Curţii de Apel Constanţa priveşte apelul formulat împotriva sentinţei de excludere a revizuentului B. din altă societate respectiv G.. Or prezenta cauză are ca obiect cererea de revizuire a deciziei nr. 2/2016 prin care s-a respins apelul împotriva sentinţei de excludere a pârâtul B. din societatea C. S.R.L. adică altă societate decât cea din dosar x/2011 De asemenea, soluţionarea cererii de revizuire nu este ţinută în loc nici de dosarul x/2011 care are ca obiect lămurirea dispozitivului sentinţei de excludere sub aspectul părţilor sociale care au fost ale pârâtului B.. Instanţa este ţinută în această cauză să verifice îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate ale revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. astfel încât întinderea exactă a părţilor sociale nu este relevantă la acest moment. Nu sunt îndeplinite aşadar cerinţele art. 244 alin. (1) C. proc. civ. pentru suspendarea judecării cauzei.

La termenul de judecată din 7 decembrie 2022 revizuentul a formulat oral cerere de recuzare a completului C1A motivat de faptul că acelaşi complet s-a pronunţat cu privire la alte cereri de revizuire.

Prin încheierea din 19 decembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a Civilă în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă cererea de recuzare formulată de petentul B., reţinând în esenţă că nu au fost produse dovezi în sensul celor susţinute şi că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 27 pct. 7 C. proc. civ.

La termenul de judecată din 1 martie 2023 revizuentul a depus la dosar note de şedinţă în ceea ce priveşte Regulamentul UE 2020/1784 (începând cu data de 01.07.2022, înlocuind Regulamentul CE 1393/2007), care prevede procedura de citare pentru cetăţeni intracomunitari, ţinând cont de jurisprudenţa CJUE şi a instanţelor naţionale, prevederile legale naţionale rămân neaplicabile în caz de conflict şi contradicţii cu normele europene, regulamentele sunt de imediată aplicare şi nu necesită transpunere în dreptul naţional, aşa cum este cazul la Directivă.

Ţinând cont de faptul ca la data realizării art. 87 pt. 8 C. proc. civ., Romania nu aderase la spaţiul intracomunitar şi nu era în vigoare nici Regulamentul 1393/2007, a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 87 pt. 8 C. proc. civ. şi a solicitat sesizarea CJUE cu interpretarea Regulamentului şi în special a prevederilor art. 4, 5, 7, 8 al Regulamentului cu privire la faptul dacă o comunicare a actelor netraduse în limba părţii care le avea de primit şi fără ca acesta să aibă posibilitatea de a le refuza, îndeplineşte cerinţele Directivei, aşa cum sunt stabilite de normele sus precizate şi anume de a fi traduse şi de a da posibilitatea părţii de a le refuza.

A invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 87 pt. 8 C. proc. civ. de la 1865, pentru încălcarea dreptului la un proces echitabil, art. 6 CEDO.

În opinia sa, acest articol încalcă prevederile articolelor: 16, 21 şi 24 din Constituţia României şi 6 CEDO.

La termenul de judecată din 1 martie 2023 revizuentul a depus la dosar note scrise prin care a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 322 pct. 5 şi 7 C. proc. civ. în ceea ce priveşte deciziile de fond şi apel, şi în ceea ce priveşte aplicabilitatea acestei norme asupra deciziilor contradictorii privind decizii penale care constată contrariul faţă de deciziile civile.

Prin încheierea din 8 martie 2023, instanţa a admis, în parte, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de revizuentul B..

A dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., faţă de prevederile art. 16, art. 20, art. 21 şi art. 24 din Constituţia României republicată şi faţă de prevederile art. 6 CEDO raportat la art. 20 din Constituţia României republicată.

A respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de revizuentul B., cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., faţă de prevederile art. 16, art. 20, art. 21 şi art. 24 din Constituţia României republicată şi faţă de prevederile art. 6 CEDO raportat la art. 20 din Constituţia României republicată.

A respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de revizuentul B., cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 pct. 8 C. proc. civ., faţă de prevederile art. 16, art. 21 şi art. 24 din Constituţia României republicată şi faţă de prevederile art. 6 CEDO.

Prin încheierea din 20 septembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a Civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi, în dosarul nr. x/2018, a fost amânată pronunţarea la 27 septembrie 2023.

Prin decizia civilă nr. 135 din 27 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a Civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi, în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul B., în contradictoriu cu intimaţii C. S.R.L. şi A., împotriva deciziei civile nr. 2 din 11 iunie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2011. A fost obligat revizuentul B. la plata către intimata C. S.R.L. a sumei de 10588,4 RON, cheltuieli de judecată efectuate în revizuire reprezentând onorariu de avocat.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de revizuire a reţinut, în esenţă, că prin decizia a cărei revizuire se solicită a fost respins ca nefondat apelul formulat de B. împotriva sentinţei civile nr. 16 din 21 ianuarie 2015 a Tribunalului Constanţa, pronunţată în dosarul nr. x/2011, sentinţă prin care s-a admis în parte cererea principală având ca obiect excludere asociat şi s-a dispus excluderea pârâtului B. din cadrul societăţii C. S.R.L., dispunându-se ca părţile sociale aparţinând pârâtului B. să revină celuilalt asociat - A..

Curtea de Apel Constanţa a constatat că, în susţinerea cererii de revizuire, B. a invocat drept înscris nou contractele de asistenţă juridică încheiate între E. şi H., I. şi J., din care reiese că nu au existat contracte de asistenţă juridică încheiate cu părţile din acest dosar, ci cu terţe societăţi.

S-a reţinut că înscrisurile la care face referire revizuentul nu îndeplinesc cerinţele art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., neexistând un înscris doveditor al susţinerilor revizuentului, cât timp motivarea instanţei de apel de respingere a cererii de apel nu vizează existenţa sau nu a contratului de asistenţă juridică între E. şi Asociaţii şi reclamantul A..

S-a constatat că revizuentul nu a indicat modul în care decizia de casare ar fi putut influenţa soluţia din dosar, cât timp revizuentul invocă existenţa unor contrate de asistenţă juridică pentru alte cauze şi afirmă lipsa unui astfel de contract pentru cauza de faţă, iar împotriva deciziei obiect al revizuirii a fost exercitată calea de atac a recursului, în cadrul căreia au fost analizate aspectele legate de existenţa dovezii calităţii de reprezentant.

Din motivarea cererii de revizuire a rezultat că, în realitate, revizuentul nu solicită revizuirea deciziei din apel pe baza unui înscris nou doveditor, ci pe baza unei prezumţii, afirmând că din moment ce în dosarul penal nr. x/2019 în care au fost identificate mai multe contracte de asistenţă juridică nu există un contract de asistenţă pentru cauza de faţă, rezultă că un astfel de contract nici nu a fost încheiat. Or, revizuirea întemeiată pe art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. are la bază un înscris nou doveditor, iar nu lipsa unui astfel de înscris, cum susţine revizuentul.

Totodată, înscrisul nou trebuie să fie doveditor prin el însuşi, iar nu prin coroborare cu alte înscrisuri, în timp ce o mare parte din expunerea motivelor revizuentului se bazează pe coroborarea cu alte hotărâri sau încheieri pe care revizuentul le consideră a fi doveditoare a susţinerilor sale.

Invocând în drept dispoziţiile art. 304 alin. (1) pct. 5, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., revizuentul B. a declarat recurs împotriva încheierii din 14 septembrie 2022, a încheierii din 20 septembrie 2023 şi a deciziei civile nr. 135 din 27 septembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a Civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi, în dosarul nr. x/2018.

În argumentarea cererii de recurs, a susţinut, în esenţă, că, prin cererea de revizuire a deciziei nr. 2/2016 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, a învederat existenţa motivului de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., în sensul existenţei unor înscrisuri noi care atestă o altă situaţie de fapt faţă de cea reţinută în decizia a cărei revizuire a solicitat-o.

În acest sens, a arătat că, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, se află dosarul penal nr. x/2019 În acest dosar se află documente noi (contractele de asistenţă juridică între S.C. E. şi H., I. şi J.), fără să existe şi contractele de asistenţă juridică pentru acest dosar în apel şi în recurs), care provin de la partea adversă şi pe care revizuentul nu le deţinea.

Documentele noi fiind contractele de asistentă juridică, listele acestor contracte, facturile şi plăţile efectuate de către societăţiile precizate reprezintă acte care atestă că nu au existat contracte semnate cu părţile din dosar, ci cu terţe societăţi, aparţinând numitului K..

În opinia recurentului, din dosarul penal şi din documentele noi, rezultă fără dubii că nu a existat niciun contract de asistenţă juridică cu societatea C. şi nici cu A. pentru dosarul de apel.

Prin urmare, nu au existat niciun fel de contracte între pretinşii apărători şi A. sau societatea C., atât pentru dosarul de faţă, cât şi pentru alte cele 100 de dosare înfăptuite în numele pretinsului client A. (şi nicidecum în numele pretinsului client C.). Acţiunea formulată de către pretinsul reclamant (A. şi C.) s-a întocmit în baza reprezentării asigurate de către S.C. E. şi Asociaţii. Reprezentanţii -pretinşi - convenţionali depunând, în acest sens, împuternicire avocaţială (pretinse, fiind emise în baza unor contracte de asistenta juridică neexistente între ei şi societatea C.), contracte care în realitate nu au existat.

De asemenea, în faţa instanţei de apel, S.C. C. S.R.L. şi A. a fost reprezentată de către S.C. E. care, aşa cum rezultă din actele depuse la dosarul penal, nu avea mandat.

Instanţa de apel nu a avut la dispoziţie înscrisuri importante care dovedesc fără putinţa de tăgada faptul că nu au existat contracte de asistenţă juridică între pretinsa contestatoare şi pretinşii apărători convenţionali, acesta fiind şi motivul pentru care pretinşi apărători, avocaţi din grupul E., au refuzat să arate instanţei de judecată contratele de asistenţă juridică în original.

Pe cale de consecinţă - cu toate că a sesizat acest aspect instanţei de judecată - că nu ar exista contracte de asistenţă juridică între pretinşii apărători aleşi şi societatea contestatoare, instanţa a respins apelul pe motiv că împuternicirea avocaţială face deplina dovadă existenţei contractului de asistenţă juridică, susţineri eronate, câtă vreme nu există pretinsele contracte.

Procedând la analiza îndeplinirii condiţiilor revizuirii, mai susţine recurentul, instanţa de fond a apreciat în mod nefondat că în speţă nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condiţiile de admisibilitate ale cererii de revizuire, pronunţând astfel o hotărâre nelegală, fiind incident motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

A arătat astfel că înscrisul pe care îşi fundamentează cererea de revizuire, este un înscris nou, care nu a putut fi depus la dosarul cauzei, întrucât instanţele de judecată au refuzat să solicite părţii adverse să facă dovada cu pretinsele contracte în original.

A menţionat că descoperirea acestui înscris a fost ulterioară pronunţării soluţiei de către instanţa de apel şi s-a aflat în posesia pretinşilor apărători ai societăţii C., recurentul neavând cunoştinţă despre existenţa acestuia pe parcursul soluţionării cauzei.

Or, intimata, reprezentată prin aceiaşi reprezentanţi convenţionali ca şi cauzele în care parte este asociatul societăţii, A., care a avut cunoştinţă despre acest înscris, fiind emanat în esenţă de la acesta, însă cu rea voinţă nu a înţeles să îl depună în probatoriu, fiind astfel reţinut de partea potrivnică respectiv de către avocaţii săi, iar faptele şi actele întreprinse de către aceşti pretinşi avocaţi îi sunt atribuite pretinsei contestatoare.

În opinia recurentului, înscrisul invocat pentru revizuire este determinant, întrucât dacă ar fi fost cunoscut, soluţia ar fi putut fi alta decât cea pronunţată.

Apreciază că în mod nefondat şi cu interpretarea eronată a dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. a reţinut că: "în realitate revizuentul nu solicită revizuirea deciziei din apel pe baza unui înscris nou doveditor, ci pe baza unei prezumţii, afirmând că din moment ce în dosarul penal x/2019 în care au fost identificate mai multe contracte de asistenţă juridică nu există un contract de asistenţă pentru cauza de faţă, rezultă că un astfel de contract nici nu a fost încheiat. Or, revizuirea întemeiată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ. are la bază un înscris nou doveditor, iar nu lipsa unui astfel de înscris, cum susţine revizuentul."

În speţă, însă, menţionează recurentul, înscrisurile noi invocate în cererea de revizuire nu au vizat lipsa unui contract de asistenţă juridică, înscrisurile fiind în realitate cele rezultate din dosarul penal nr. x/2019 respectiv: listele acestor contracte, facturile şi plăţile efectuate de către societăţiile sus precizate către apărătorii din cauză, înscrisuri care dovedesc faptul că în realitate reprezentarea intimatului şi a S.C. C. S.R.L. nu a fost făcută de către E..

În acest sens, nu poate fi omis faptul că în susţinerea cererii de revizuire, recurentul a depus înscrisuri noi care arată o altă situaţie de fapt decât cea reţinută în decizia nr. 2/2016, fiind greşită astfel reţinerea instanţei în sensul că, în cauză, cererea de revizuire a fost întemeiată pe un document inexistent fiind astfel incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Intimata C. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând cererea de recurs formulată de revizuentul B., din perspectiva excepţiei nulităţii recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ. de la 1865 raportat la art. 30211 lit. c) şi art. 306 alin. (3) din acelaşi act normativ, constată că excepţia este întemeiată, motiv pentru care va constata nulitatea cererii de recurs pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ. de la 1865, modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, în situaţiile prevăzute expres şi limitativ la punctele 1-9.

Conform art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiată recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele de casare sau modificare instituite de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea acestora într-unul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ de art. 304 C. proc. civ., sancţiunea care intervine este nulitatea recursului.

În speţă, se constată că revizuentul B. a invocat formal în susţinerea recursului său dispoziţiile art. 304 alin. (1) pct. 5, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea încheierilor şi a deciziei recurate din perspectiva prevederilor indicate, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-9 ale textului de lege anterior menţionat, astfel cum prevede art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

Astfel, dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7 şi 8 C. proc. civ. din 1865, conform cărora modificarea sau casarea hotărârilor se poate cere atunci: "când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2)" (pct. 5); "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii" (pct. 7) sau "când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia" (pct. 8) au fost indicate cu titlu formal, întrucât din cuprinsul cererii de recurs nu se desprinde nicio critică care să poată fi analizată din această perspectivă.

Totodată, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. din 1865, modificarea sau casarea hotărârilor se poate cere "când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii", însă nemulţumirea recurentului faţă de modul în care curtea de apel a analizat îndeplinirea condiţiilor edictate de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. din 1865 nu este suficientă, în condiţiile în care nu se indică normele de drept material care au fost încălcate sau aplicate greşit.

Simpla nemulţumire a recurentului cu privire la soluţia pronunţată, la argumentele care au format convingerea instanţei, neînsuşirea de către instanţă a susţinerilor formulate de către parte nu reprezintă motive de nelegalitate care să conducă la modificarea sau la casarea decizie recurate, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate.

Susţinerile din cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă veritabile critici care să poată fi analizate din perspectiva art. 304 alin. (1) C. proc. civ., deoarece recurentul nu a arătat în concret care sunt aspectele de nelegalitate care justifică admiterea căii de atac formulate.

Recurentul contestă situaţia de fapt reţinută de instanţele de fond vizând o pretinsă lipsă a mandatului E., a contractelor de asistenţă juridică cu societatea C. şi cu A. atât pentru dosarul din apel, cât şi pentru alte cauze, ceea ce excedează competenţei instanţei de recurs.

Art. 304 C. proc. civ. permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu şi de netemeinicie, ceea ce impune respingerea de plano a criticilor de netemeinicie, care nu satisfac exigenţele impuse de art. 488 C. proc. civ.

De altfel, succesiunea de fapte şi afirmaţii din cuprinsul cererii de recurs nu este structurată din punct de vedere juridic, în aşa fel încât să se poată reţine, măcar din oficiu, vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de modificare sau de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs.

Nu în ultimul rând, în ceea ce priveşte recursul formulat împotriva încheierilor de şedinţă din 14 septembrie 2022, respectiv 20 septembrie 2023, se constată că recurentul nu a formulat critici propriu-zise la adresa încheierilor atacate, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către parte a motivelor de nelegalitate, prin raportare la cele dispuse de instanţă şi la argumentele folosite în fundamentare, motivarea căii extraordinare de atac lipsind cu desăvârşire.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs, soluţionând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile mai sus menţionate, obligaţie care revine sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.

În consecinţă, constatând că recurentul nu s-a conformat obligaţiei prevăzută de dispoziţiile art. 3021 lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii motivele de nelegalitate şi dezvoltarea lor, Înalta Curte, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va aplica cererii sancţiunea nulităţii.

Constatând culpa procesuală a recurentului în promovarea recursului şi în raport de solicitarea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată, urmează ca, în temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., să fie admisă cererea acesteia, în sensul obligării recurentului-revizuent B. la plata sumei de 2986,14 RON cheltuieli de judecată către intimata C. S.R.L.., conform înscrisurilor doveditoare aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii de recurs formulată de recurentul-revizuent B. împotriva încheierii din 14 septembrie 2022, a încheierii din 20 septembrie 2023 şi a deciziei civile nr. 135 din 27 septembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a Civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi, în dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 3021 lit. c) C. proc. civ.

Obligă pe recurentul-revizuent B. la plata sumei de 2986,14 RON cheltuieli de judecată către intimata C. S.R.L..

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2024.