Territorial jurisdiction for consumer claims: exclusive competence of the court of the defendant's domicile at filing, conflict resolved in favor of original court

Şedinţa publică din data de 24 februarie 2026

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Vânju Mare, la 01.09.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună: obligarea pârâtului la plata debitului principal, în cuantum de 123,40 RON; penalităţi de întârziere pentru fiecare zi calendaristică de întârziere, calculate de creditorul iniţial asupra valorii totale a facturii în cuantum de 22,94 RON; dobânda legală penalizatoare (dobânda legală+4%) de la data introducerii cererii de valoare redusă şi până la data plăţii; daune reziliere/taxe reziliere şi echipamente în cuantum de 763,80 RON.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.

Prin sentinţa civilă nr. 2412 din 03.12.2025, Judecătoria Vânju Mare a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Deta.

În motivare, instanţa a reţinut că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 1028 C. proc. civ. şi ale art. 121 din acelaşi cod, potrivit cărora cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului.

Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, reclamanta este un profesionist, iar pârâtul este o persoană fizică, având astfel calitatea de consumator, conform art. 2 din Legea nr. 193/2000.

Instanţa a constatat, potrivit datelor de identificare ale pârâtului (adresa x din 04.09.2024), că acesta îşi are domiciliul în raza Judecătoriei Deta, motiv pentru care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Judecătoria Deta, prin sentinţa civilă nr. 535 din 05.02.2026, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., în favoarea Judecătoriei Vânju Mare; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă; în temeiul art. 134 C. proc. civ., a dispus suspendarea cauzei şi înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În fapt, s-a reţinut că pârâtul B. avea domiciliul, la data introducerii cererii (01.09.2023), în judeţ Mehedinţi, după cum rezultă din verificările efectuate în baza de date D.E.P.A.B.D., având în vedere că cererea a fost introdusă în 01.09.2023, după cum rezultă din fişa dosarului, iar pârâtul şi-a schimbat domiciliul în judeţ Timiş, în data de 17 iunie 2024, ulterior introducerii cererii.

În motivare, raportat la dispoziţiile art. 1028, art. 121 şi art. 126 C. proc. civ., a reţinut că judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi avea locuinţa pârâtul consumator la momentul introducerii cererii.

Din coroborarea art. 126 alin. (2) C. proc. civ. cu art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. rezultă că, în ceea ce priveşte soluţionarea cererilor formulate de un profesionist împotriva unui consumator, în lipsa alegerii de competenţă după naşterea dreptului la despăgubire, competenţa teritorială este absolută şi aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie domiciliază pârâtul.

Totodată, instanţa a notat faptul că, după cum rezultă din prevederile art. 107 alin. (2) C. proc. civ., relevant pentru determinarea competenţei este domiciliul pârâtului la momentul sesizării instanţei, nefiind relevant sub aspectul competenţei faptul că pârâtul şi-a schimbat domiciliul ulterior acestui moment, instanţa sesizată iniţial rămânând competentă în această din urmă situaţie.

Caracterul de normă de competenţă teritorială exclusivă derivă din prevederile art. 126 alin. (1) C. proc. civ., raportat la faptul că obiectul prezentei cereri, respectiv valorificarea unui drept dintr-un raport juridic supus dispoziţiilor protecţiei drepturilor consumatorilor, părţile pot conveni alegerea instanţei competente numai după naşterea dreptului la despăgubire, iar în prezenta cauză, nu a fost făcută dovada că părţile au ales o altă instanţă după naşterea dreptului la despăgubire.

Din extrasul bazei de date D.E.P.A.B.D. rezultă că, la data introducerii cererii de chemare în judecată, pârâtul avea domiciliul în judeţul Mehedinţi, localitate aflată în circumscripţia Judecătoriei Vânju Mare.

Totodată, nu a fost făcută dovada existenţei unei convenţii prin care părţile să fi ales, după naşterea dreptului la despăgubire, competenţa Judecătoriei Deta.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vânju Mare pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină, la rândul său, competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Judecătoria Vânju Mare şi Judecătoria Deta - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză; declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanţă imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict, va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă, în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

În cauză, obiectul litigiului este reprezentat de o cerere de valoare redusă formulată de un profesionist împotriva unui consumator, întemeiată pe un raport juridic izvorât dintr-un contract de furnizare servicii, iar potrivit art. 1028 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., competenţa materială de a soluţiona cererea în primă instanţă aparţine judecătoriei.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, instanţa notează că sunt incidente dispoziţiile art. 121 C. proc. civ., potrivit cărora: "Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului. Dispoziţiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile."

Norma instituie o competenţă teritorială exclusivă, cu caracter absolut, de ordine publică, instituită în considerarea protecţiei consumatorului.

De asemenea, potrivit art. 107 alin. (2) C. proc. civ., instanţa competentă se determină în raport cu domiciliul pârâtului de la data introducerii cererii, schimbarea ulterioară a domiciliului neavând relevanţă sub aspectul competenţei, instanţa legal învestită rămânând competentă să soluţioneze cauza.

Din verificările efectuate în baza de date D.E.P.A.B.D. rezultă că, la data sesizării instanţei, respectiv 01.09.2023, pârâtul avea domiciliul în judeţul Mehedinţi, localitate aflată în raza de activitate a Judecătoriei Vânju Mare.

Schimbarea domiciliului în judeţul Timiş, la data de 17 iunie 2024, este ulterioară sesizării instanţei şi, prin urmare, lipsită de relevanţă pentru determinarea competenţei teritoriale.

Mai mult, conform art. 126 alin. (2) noul C. proc. civ., aplicabil potrivit normei de trimitere conţinută în partea finală a art. 121 din acelaşi cod, "în litigiile din materia protecţiei drepturilor consumatorilor, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, părţile pot conveni alegerea instanţei competente, în condiţiile prevăzute la alin. (1), numai după naşterea dreptului la despăgubire. Orice convenţie contrară este considerată ca nescrisă."

În speţă, neexistând dovada unei convenţii ulterioare naşterii dreptului la despăgubire, prin care părţile să fi ales o altă instanţă competentă, astfel cum permite dispoziţia mai sus evocată, competenţa teritorială rămâne stabilită potrivit normei imperative prevăzute de art. 121 C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vânju Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vânju Mare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2026.