Competence for enforcement of salary claims against judicial institutions: application of Article 127 Civil Procedure Code to exclude local jurisdiction due to creditor's professional role

Şedinţa publică din data de 24 februarie 2026

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Neamţ sub dosar nr. x/2025 din data de 21.11.2025, petentul A. din cadrul S.C. A. şi B., la cererea creditoarei C., a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 628 din data de 22.11.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Neamţ, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 228/24.03.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Bacău, prin toate modalităţile de executare prevăzute de lege, pentru recuperarea drepturilor salariale.

În calitate de debitori în dosar sunt Tribunalul Iaşi, Curtea de Apel Iaşi şi Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării.

În drept, s-au invocat prevederile art. 666 alin. (1) C. proc. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.

Prin sentinţa civilă nr. 1629/15.12.2025, Judecătoria Târgu Neamţ a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

În considerentele sentinţei, instanţa, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 666 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) teza 1 şi alin. (3) C. proc. civ., precum şi a deciziei RIL nr. 20 din 27.09.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a constatat că, în cauză, poate fi încuviinţată executarea silită de către Judecătoria Iaşi în circumscripţia căreia se află sediul debitorilor Tribunalul Iaşi şi Curtea de Apel Iaşi şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în circumscripţia căreia se află sediul Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.

În continuare, instanţa a stabilit că Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti este competentă să soluţioneze cauza potrivit dispoziţiilor art. 112 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 468/2026/16.01.2026, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Târgu-Neamţ; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestui conflict.

În motivarea hotărârii, instanţa a reţinut că executorul judecătoresc ar fi putut sesiza Judecătoria Iaşi, întrucât în circumscripţia acesteia se află sediul a doi dintre debitorii principali, respectiv Tribunalul Iaşi şi Curtea de Apel Iaşi, însă având în vedere calitatea profesională a creditoarei, aceea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Iaşi, în cauză sunt aplicabile cu prioritate dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

În consecinţă, având în vedere calitatea profesională a creditoarei, instanţa a constatat că Judecătoria Târgu-Neamţ este competentă să soluţioneze prezenta cerere în calitate de instanţă de executare, întrucât este o instanţă de acelaşi grad cu Judecătoria Iaşi şi se află în circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu cea în a cărei circumscripţie se află instanţa la care creditoarea îşi desfăşoară activitatea.

Mai departe, instanţa a avut în vedere faptul că, deşi în dispozitivul hotărârii ce reprezintă titlu executoriu figurează în calitate de pârât şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, obligaţia pusă în executare silită, de plată a drepturilor salariale restante, aparţine, conform considerentelor hotărârii, debitorilor Tribunalul Iaşi şi Curtea De Apel Iaşi, iar nu Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Astfel, doar în raport de aceşti debitori poate fi stabilită competenţa teritorială a instanţei, iar nu şi în raport de Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării, care nu este debitor al obligaţiei executate silit.

Întrucât Judecătoria Târgu-Neamţ se află în circumscripţia Curţii de Apel Bacău, învecinată cu Curtea de Apel Iaşi, instanţa a reţinut că învestirea Judecătoriei Târgu-Neamţ cu cererea de încuviinţare a executării silite s-a realizat cu respectarea regulilor imperative stabilite de art. 666 şi art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Neamţ pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină, la rândul său, competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Judecătoria Târgu Neamţ şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză; declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanţă imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict, va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă, în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., " Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel (…)"

De asemenea, la alin. (3) al aceluiaşi articol se prevede că: "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Reiese, deci, că în materia executării silite, legiuitorul a înţeles să stabilească competenţa materială şi teritorială în favoarea judecătoriei în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul debitorului, iar numai în situaţia în care acestea nu se află pe teritoriul României, competenţa aparţine judecătoriei în circumscripţia căreia se află domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

Este de subliniat faptul că legiuitorul a prevăzut în mod expres la art. 651 alin. (1) teza a III-a C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea 336/2022, faptul că dispoziţiile art. 112 şi ale art. 127 din acelaşi cod se aplică în mod corespunzător.

Obiectul litigiului dedus judecăţii este reprezentat de cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ la data de 26.11.2025, sub dosar numărul x/2025, formulată de petentul BEJ D., prin care, la cererea creditoarei E., s-a solicitat încuviinţarea executării silite a titlurilor executorii în temeiul art. 666 alin. (1) C. proc. civ., debitori fiind Tribunalul Iaşi, Curtea de Apel Iaşi, Ministerul Justiţiei şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Obiectul litigiului dedus judecăţii este reprezentat de cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Neamţ, la data de 21.11.2025, sub dosar nr. x/2025, formulată de petentul S.C. A. şi B., prin care s-a solicitat, la cererea creditoarei C., încuviinţarea executării silite a titlului executoriu în temeiul art. 666 alin. (1) C. proc. civ., debitori fiind Tribunalul Iaşi, Curtea de Apel Iaşi şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Raportând aceste considerente la situaţia concretă, Înalta Curte observă că, potrivit regulii generale instituite de art. 651 alin. (1) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite ar reveni judecătoriei în circumscripţia căreia se află sediul debitorului.

În cauză, sediul debitorilor principali - Tribunalul Iaşi şi Curtea de Apel Iaşi - se află în circumscripţia Judecătoriei Iaşi.

Înalta Curte reţine însă că această regulă generală nu poate fi aplicată în mod izolat, ci trebuie analizată în corelaţie cu dispoziţiile speciale ale art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., incidente în considerarea calităţii profesionale a creditoarei, care îşi desfăşoară activitatea ca personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Iaşi.

Or, potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., dacă un judecător sau grefier are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea ori a unei instanţe inferioare acesteia, cererea se va introduce la una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care acesta îşi desfăşoară activitatea.

Dispoziţiile art. 127 alin. (3) C. proc. civ. extind aplicarea regulii şi în situaţia în care partea are calitatea de grefier la instanţa competentă potrivit regulilor generale.

Deşi norma este reglementată în materia competenţei de soluţionare a cererilor introductive de instanţă, Înalta Curte apreciază că aceasta este aplicabilă mutatis mutandis şi în faza executării silite, care constituie o etapă a procesului civil, guvernată de aceleaşi principii privind asigurarea imparţialităţii obiective şi aparenţei de imparţialitate.

Raţiunea textului de lege constă în înlăturarea oricărei suspiciuni legitime privind imparţialitatea instanţei în cadrul căreia partea îşi desfăşoară activitatea, precum şi în evitarea situaţiilor în care colegialitatea profesională ar putea afecta percepţia asupra actului de justiţie.

În ceea ce priveşte menţionarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării în titlul executoriu, Înalta Curte reţine că determinarea competenţei instanţei de executare trebuie realizată în raport de debitorii obligaţiei efectiv supuse executării.

Or, din considerentele hotărârii care constituie titlu executoriu rezultă că obligaţia de plată a diferenţelor salariale incumbă Tribunalului Iaşi şi Curţii de Apel Iaşi, iar nu Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Simpla menţionare formală a acestei instituţii în dispozitiv nu este aptă să modifice regulile de determinare a competenţei.

În consecinţă, fiind exclusă sesizarea Judecătoriei Iaşi ca efect al aplicării art. 127 C. proc. civ., creditoarea era îndreptăţită să învestească o instanţă de acelaşi grad aflată în circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu Curtea de Apel Iaşi.

Judecătoria Târgu-Neamţ, instanţă de acelaşi grad, situată în circumscripţia Curţii de Apel Bacău - curte de apel învecinată cu Curtea de Apel Iaşi - îndeplineşte aceste condiţii, astfel încât sesizarea sa s-a realizat cu respectarea dispoziţiilor legale incidente.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Neamţ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Neamţ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2026.