Conflict of Competence in Forced Enforcement: Court Designated Neighboring Jurisdiction Competent Due to Creditor's Status as Court Clerk

Şedinţa publică din data de 24 februarie 2026

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ, secţia civilă, sub nr. x/2025, din data de 26.11.2025, BEJ A. a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 628 din data de 22.11.2019, pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 228/24.03.2021 a Curţii de Apel Bacău, pronunţată în dosarul nr. x/2018, prin toate modalităţile de executare prevăzute de lege, pentru recuperarea drepturilor salariale.

În calitate de debitori în dosar sunt Tribunalul Iaşi, Curtea de Apel Iaşi, Ministerul Justiţiei şi Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării.

În drept, s-au invocat prevederile art. 666 alin. (1) C. proc. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.

Prin încheierea nr. 7709 din data de 17.12.2025, Judecătoria Piatra-Neamţ a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

În motivare, instanţa, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 666 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) teza 1 şi alin. (3) C. proc. civ., precum şi a deciziei nr. 20 din 27.09.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, a constatat că, în cauză, poate fi încuviinţată executarea silită de către trei instanţe, respectiv: Judecătoria Iaşi în circumscripţia căreia se află sediul debitorilor Tribunalul Iaşi şi Curtea de Apel Iaşi, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, în circumscripţia căreia se află sediul Ministerului Justiţiei, şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în circumscripţia căreia se află sediul Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.

În continuare, instanţa a stabilit că Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti este competentă să soluţioneze cauza potrivit dispoziţiilor art. 112 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 358/14.01.2026, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Piatra Neamţ şi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, drept pentru care a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul instanţei competente să soluţioneze conflictul, respectiv Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În considerentele hotărârii, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., având în vedere faptul că persoana care deţine calitatea de creditor este grefier în cadrul Judecătoriei Iaşi şi a apreciat că se impunea sesizarea unei judecătorii aflate în circumscripţia unei curţi de apel învecinate Curţii de Apel Iaşi, astfel cum a şi procedat executorul judecătoresc, învestind Judecătoria Piatra-Neamţ, aflată în circumscripţia Curţii de Apel Bacău.

Pe cale de consecinţă, a arătat că această instanţă de executare (Judecătoria Piatra Neamţ), determinată urmare a incidenţei art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., urmează a soluţiona, conform art. 651 alin. (3) C. proc. civ., "cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ, secţia civilă pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină, la rândul său, competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Judecătoria Piatra Neamţ şi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză; declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanţă imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict, va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă, în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel (…)"

De asemenea, la alin. (3) al aceluiaşi articol se prevede că: "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Reiese, deci, că în materia executării silite, legiuitorul a înţeles să stabilească competenţa materială şi teritorială în favoarea judecătoriei în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul debitorului, iar numai în situaţia în care acestea nu se află pe teritoriul României, competenţa aparţine judecătoriei în circumscripţia căreia se află domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

Este de subliniat faptul că legiuitorul a prevăzut în mod expres la art. 651 alin. (1) teza a III-a C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea 336/2022, faptul că dispoziţiile art. 112 şi ale art. 127 din acelaşi cod se aplică în mod corespunzător.

Obiectul litigiului dedus judecăţii este reprezentat de cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ la data de 26.11.2025, sub dosar numărul x/2025, formulată de petentul BEJ A., prin care, la cererea creditoarei B., s-a solicitat încuviinţarea executării silite a titlurilor executorii în temeiul art. 666 alin. (1) C. proc. civ., debitori fiind Tribunalul Iaşi, Curtea de Apel Iaşi, Ministerul Justiţiei şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Într-o atare ipoteză, ar deveni incidente dispoziţiile art. 112 alin. (1) teza I C. proc. civ., aplicabile şi în materia executării silite, astfel cum s-a statuat în mod constant în jurisprudenţă, inclusiv prin Decizia nr. 20/27.09.2021 pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (paragraful 28), potrivit căreia, în cazul pluralităţii de debitori principali, competenţa teritorială aparţine instanţei în a cărei circumscripţie se află domiciliul sau sediul oricăruia dintre aceştia, la alegerea creditorului.

Înalta Curte reţine însă că prezenta cauză prezintă o particularitate esenţială, având în vedere faptul că la data sesizării organului de executare, creditoarea B. îşi desfăşura activitatea în calitate de grefier în cadrul Judecătoriei Iaşi, fiind astfel îndeplinită condiţia premisă a art. 127 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ., normă legală ce interzice, în ipoteza în care judecătorul, după caz, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul, are calitatea de reclamant, sesizarea instanţei competente, dacă este aceea la care îşi desfăşoară activitatea sau o instanţă inferioară, situaţie în care reclamanta are obligaţia să sesizeze una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate curţii de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Deşi norma este reglementată în materia cererilor introductive de instanţă, executarea silită constituie o fază a procesului civil, iar principiile privind asigurarea imparţialităţii obiective şi aparenţei de imparţialitate sunt pe deplin aplicabile şi în această etapă procesuală.

Interpretarea contrară ar lipsi de efect util dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. tocmai în ipoteza în care acestea sunt menite să opereze.

Raţiunea textului de lege constă în înlăturarea oricărei suspiciuni legitime privind imparţialitatea instanţei în cadrul căreia partea îşi desfăşoară activitatea, precum şi în evitarea situaţiilor în care colegialitatea profesională ar putea afecta percepţia asupra actului de justiţie.

În speţă, deşi potrivit regulilor generale de competenţă prevăzute de art. 651 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 112 alin. (1) C. proc. civ., creditoarea ar fi putut opta pentru una dintre instanţele în a căror circumscripţie se află sediul debitorilor, inclusiv Judecătoria Iaşi, aplicarea art. 127 C. proc. civ. impune derogarea de la această regulă, în considerarea calităţii sale de grefier în cadrul acestei instanţe.

Prin urmare, sesizarea Judecătoriei Piatra Neamţ - instanţă de acelaşi grad, aflată în circumscripţia Curţii de Apel Bacău, curte de apel învecinată cu Curtea de Apel Iaşi - este conformă exigenţelor art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ.

În aceste condiţii, declinarea competenţei de către Judecătoria Piatra Neamţ în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti nu se justifică, întrucât norma specială prevăzută de art. 127 C. proc. civ. prevalează asupra regulii generale de determinare a competenţei instanţei de executare, atât timp cât prima instanţă învestită este competentă din punct de vedere teritorial, raportat la împrejurarea că a fost sesizată ca judecătorie aflată în curtea de apel învecinată curţii de apel în care creditoarea îşi desfăşoară activitatea de grefier.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite este Judecătoria Piatra Neamţ - secţia civilă, aceasta fiind legal învestită în temeiul dispoziţiilor speciale privind competenţa, având în vedere calitatea creditoarei, de grefier la una dintre instanţele de executare.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ - secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2026.