Appellate lapse of action: failure to notify heirs after death of party not exempted as non-imputable impediment

Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 16 noiembrie 2018 pe rolul Tribunalului Giurgiu – secţia civilă, sub nr. x/2018, reclamantul A. a formulat, în temeiul O.U.G. nr. 116/2009, cerere de intervenţie la cererea de înregistrare menţiune nr. x/12.11.2018 a societăţii B. S.R.L. (înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Giurgiu, J 52/294/2014, CUI x), solicitând respingerea cererii de înregistrare a menţiunii ce are ca obiect cesiunea părţilor sociale şi modificarea structurii capitalului social al societăţii.

Prin sentinţa civilă nr. 15/2021 din 13 aprilie 2021, pronunţată de Tribunalul Giurgiu – secţia civilă, în dosarul nr. x/2018, s-a admis cererea de intervenţie formulată de petentul A.; s-a respins cererea formulată de petenta B. S.R.L., prin C. privind transmiterea părţilor sociale şi schimbarea asociaţilor; s-a respins ca nefondată cererea de intervenţie principală formulată de intervenientul C. (cu domiciliul în Letonia), prin mandatar D.; s-a luat act de faptul că petentul A. şi-a rezervat dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.

Împotriva sentinţei primei instanţe, intervenientul C. prin mandatar D. a declarat apel, prin care a solicitat admiterea acestuia, schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de intervenţie formulate de petentul A., admiterii cererii sale de intervenţie în interes propriu şi admiterii cererii formulate de petenta B. S.R.L., prin C., de înregistrare în Registrul Comerţului a menţiunilor referitoare la transmiterea părţilor sociale şi schimbarea componenţei asociaţilor, ca urmare a încheierii contractului de cesiune părţi sociale din 4 septembrie 2018.

La data de 23 decembrie 2021, apărătorul ales al intimatului A., dna. avocat E., a comunicat instanţei de judecată faptul că a intervenit decesul acestuia, conform certificatului de deces nr. x/23.11.2021, care a fost anexat, în copie .

Prin cererea înregistrată la 2 decembrie 2022, F., în calitate de succesibil al defunctului A., a solicitat suspendarea de drept a judecării cauzei, în temeiul art. 412 alin. (1) din C. proc. civ., ataşând copia certificatului de naştere, în dovedirea calităţii sale de descendent al defunctului.

În faza procesuală a apelului, la termenul din 28 februarie 2022, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a civilă a dispus, în conformitate cu dispoziţiile art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., suspendarea judecăţii apelului declarat de apelantul-intervenient în nume propriu C., prin mandatar D., împotriva sentinţei civile nr. 15/2021 din 13 aprilie 2021 a Tribunalului Giurgiu – secţia civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi OFICIUL NAŢIONAL AL REGISTRULUI COMERŢULUI - OFICIUL REGISTRULUI COMERŢULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GIURGIU, B. S.R.L. şi intimatul-petent A. (decedat).

Prin decizia civilă nr. 1617/2022 din 24 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2018, s-a admis sesizarea de perimare şi s-a constatat perimată cererea de apel formulată de apelantul-intervenient în nume propriu C., prin mandatar D..

La data de 17 noiembrie 2022 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă, sub nr. x/2018, recursul declarat de recurentul-intervenient C. împotriva deciziei civile nr. 1617/2022 din 24 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a civilă.

Recurentul-intervenient C. prin mandatar D. a solicitat admiterea recursului, casarea "încheierii recurate" şi trimiterea dosarului la Curtea de Apel Bucureşti, în vederea repunerii cauzei pe rol şi soluţionării apelului.

S-a arătat că în motivarea încheierii din 28 februarie 2022 instanţa a reţinut că apelantul-intervenient nu a solicitat termen pentru introducerea în cauză a moştenitorilor, deşi acesta a precizat faptul că nu cunoaşte dacă s-a dezbătut succesiunea de pe urma intimatului A., motiv pentru care, a formulat în faţa instanţei o solicitare de emitere a unei adrese către Camera Notarilor Publici Bucureşti, în vederea lămuririi acestui aspect, finalitatea urmărită fiind, în mod evident, introducerea în cauză a moştenitorilor.

Ulterior suspendării judecăţii apelului, s-a transmis către Camera Notarilor Publici Bucureşti adresa nr. x/10.03.2022 (anexa 1), prin care s-a solicitat eliberarea unui certificat referitor la dezbaterea succesiunii defunctului A., precizând că, în situaţia în care succesiunea nu a fost dezbătută, să fie anunţată partea la momentul la care va fi deschisă procedura succesorală.

La data de 20 mai 2022, Camera Notarilor Publici Bucureşti a transmis adresa nr. x/20.05.2022 (anexa 2), prin care s-a comunicat faptul că la aceeaşi dată s-a solicitat certificat pentru deschiderea procedurii succesorale la cererea Societăţii Profesionale Notariale "G." - notar public H., astfel că recurentul din prezenta cauză a formulat solicitarea de a i se comunica certificatul de moştenitor eliberat în urma dezbaterii succesorale de pe urma intimatului A..

La data de 26 septembrie 2022 recurentul a transmis adresa nr. x (anexa 3) către Societatea Profesională Notarială "G.", prin care a reiterat în scris această solicitare, revenind cu o nouă solicitare la data de 17 octombrie 2022 (anexa 4).

Recurentul-intervenient a menţionat că la data de 18 octombrie 2022 a recepţionat adresa nr. x de la SPN "I.", prin care i s-a comunicat că este necesar să se adreseze instanţei de judecată competente, în vederea formulării de către aceasta a unei solicitări către biroul notarial, urmând să se indice informaţiile solicitate de instanţă cu privire la dosarul succesoral referitor la defunctul A..

La termenul de judecată din 24 octombrie 2022, deşi intervenientul a învederat instanţei faptul că se află în imposibilitate de a obţine informaţii privind datele de identitate ale moştenitorilor defunctului A., a depus dovezi în acest sens, a solicitat repunerea cauzei pe rol şi emiterea unei adrese către biroul notarial în vederea indicării moştenitorilor, Curtea de Apel Bucureşti a admis sesizarea de perimare, constatând perimată cererea de apel.

În opinia recurentului-intervenient, "încheierea" pronunţată la data de 24 octombrie 2022 este nelegală, întrucât au fost încălcate dispoziţiile art. 412, art. 418 şi următ. din C. proc. civ., apreciind că sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 din C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 418 alin. (3) din C. proc. civ. prevăd că suspendarea cursului perimării înlătură efectul sancţionator al perimării în situaţiile în care cauza rămâne în nelucrare din motive neimputabile părţii.

Or, în condiţiile în care apelantul-intervenient a depus la dosar înscrisuri din care reiese faptul că a întreprins demersuri în vederea identificării moştenitorilor şi introducerii acestora în cauză, însă biroul notarial a refuzat să comunice informaţiile necesare în absenţa unei adrese emise de către instanţa de judecată, ne aflăm în ipoteza descrisă la art. 418 alin. (3) din C. proc. civ., partea fiind împiedicată a stărui în judecată.

Câtă vreme nu au fost înlăturate motivele care îl împiedică pe intervenient să introducă în cauză moştenitorii intimatului, respectiv nu i s-au comunicat informaţii şi/sau certificatul de moştenitor, nefiind reluată curgerea termenului de perimare, soluţia instanţei de apel, de admitere a sesizării de perimare, este vădit nelegală, încălcând dispoziţiile legale anterior enunţate.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 421 alin. (2), art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8, art. 413 şi următoarele, art. 416 şi următoarele din C. proc. civ.

Recursul declarat în cauză de recurentul-intervenient C. prin mandatar D. şi copie a înscrisurilor depuse de recurent au fost comunicate intimaţilor-pârâţi A. (decedat - cu menţiunea că se comunică cererea de recurs în numele moştenirii), Oficiul Naţional al Registrului Comerţului - Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Giurgiu şi B. S.R.L. la data de 16 decembrie 2022, cu menţiunea că au obligaţia de a depune întâmpinare, în termen de cel mult 30 de zile de la comunicare.

Intimata-pârâtă B. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, în baza art. 82 alin. (1) din C. proc. civ., admiterea excepţiei lipsei dovezii calităţii de reprezentant a mandatarului D., cu consecinţa anulării căii de atac, conform art. 496 alin. (1) teza a III-a din C. proc. civ.. În subsidiar, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Referitor la lipsa dovezii calităţii de reprezentant a mandatarului D., a arătat că singura procură cunoscută ca fiind dată de intervenientul C. către D. este cea autentificată prin încheierea nr. 3861/04.09.2018 de Notarul Public J., prezentată în litigiile anterioare, care a încetat la data de 6 septembrie 2021, prin ajungerea la termen.

La data de 6 februarie 2023 s-a dispus comunicarea întâmpinării formulate de intimata-pârâtă B. S.R.L. către recurentul-intervenient, cu menţiunea de a depune la dosar, în termen de cel mult 10 zile de la comunicare, răspuns la întâmpinare.

Recurentul-intervenient nu a formulat răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 din C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 4 mai 2023, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Părţile nu au formulat punct de vedere cu privire la raportul întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 21 septembrie 2023, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, a admis, în principiu, recursul declarat de recurentul-intervenient C. prin mandatar D. împotriva deciziei civile nr. 1617/2022 din 24 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a civilă, stabilindu-se termen la data de 16 noiembrie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, pentru soluţionarea pe fond a căii extraordinare de atac; s-a prorogat discutarea excepţiei lipsei dovezii calităţii de reprezentant a mandatarului D., invocată de intimata-pârâtă B. S.R.L., până la termenul de judecată din 16 noiembrie 2023.

Excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a mandatarului D., invocată de intimata-pârâtă B. S.R.L., a fost respinsă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la termenul din 16 noiembrie 2023, întrucât s-a constatat că recurentul-intervenient C. a încheiat, la data de 18 octombrie 2023, un contract de asistenţă juridică cu "K." S.P.R.L., menţionându-se că persoana fizică recurentă înţelege să ratifice calea de atac exercitată în prezenta cauză.

La acelaşi termen de judecată, apărătorul ales al recurentului-intervenient C. a formulat o cerere de introducere în cauză a numitelor L. şi F., în calitate de moştenitoare ale defunctului A., decedat la data de 22 noiembrie 2021, sens în care a depus la dosarul cauzei certificatul de moştenitor legal nr. 19/22.06.2022, eliberat de Societatea Profesională Notarială "I.", în dosarul succesoral nr. x/2022.

Înalta Curte a încuviinţat, prin încheierea din 16 noiembrie 2023, cererea formulată de către apărătorul recurentului-intervenient C. privind introducerea în cauză a moştenitorilor defunctului A., care au fost citaţi pentru termenul din 8 februarie 2024, când s-a pronunţat prezenta decizie.

Înalta Curte, analizând decizia recurată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, constată că recursul este nefondat şi va fi respins, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Recurentul-intervenient consideră că "încheierea" pronunţată la data de 24 octombrie 2022 este nelegală, întrucât au fost încălcate dispoziţiile art. 412, art. 418 şi următoarele din C. proc. civ.

Astfel, a arătat că dispoziţiile art. 418 alin. (3) din C. proc. civ. prevăd că suspendarea cursului perimării înlătură efectul sancţionator al perimării în situaţiile în care cauza rămâne în nelucrare din motive neimputabile părţii. Or, în condiţiile în care apelantul-intervenient a depus la dosar înscrisuri din care reiese faptul că a întreprins demersuri în vederea identificării moştenitorilor şi introducerii acestora în cauză, însă biroul notarial a refuzat să comunice informaţiile necesare în absenţa unei adrese emise de către instanţa de judecată, ne aflăm în ipoteza descrisă la art. 418 alin. (3) din C. proc. civ., partea fiind împiedicată a stărui în judecată.

Faţă de aceste argumente, Înalta Curte constată că în prezentul recurs se invocă greşita aplicare a normelor procedurale care reglementează sancţiunea perimării, raportat la dispoziţiile art. 418 alin. (3) din C. proc. civ. privitoare la suspendarea cursului perimării, criticile recurentului urmând a fi analizate din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În speţă, la termenul din 28 februarie 2022, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a civilă a dispus suspendarea judecăţii apelului declarat de apelantul-intervenient în nume propriu C., prin mandatar D., în conformitate cu dispoziţiile art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., reţinând că decesul părţii intimate A. a intervenit la 22 noiembrie 2021, astfel cum a rezultat din certificatul de deces anexat în copie la fila x, aşadar, ulterior înregistrării cererii de apel (18 noiembrie 2021).

Pentru primul termen acordat de instanţa de apel apelantul a fost citat cu menţiunea de a formula concluzii cu privire la decesul intimatului A. şi măsurile procesuale ce se impun a fi luate în acest caz, citaţia fiind recepţionată la data de 21 ianuarie 2022, cu aproximativ o lună înainte de prima şedinţă publică (28 februarie 2022). Cu toate că la dosarul cauzei au fost depuse precizări chiar de un posibil succesibil al intimatului, la termenul din 28 februarie 2022, apelantul nu a solicitat nici introducerea în cauză a acestuia şi nici un termen pentru identificarea moştenitorilor, solicitând direct instanţei efectuarea unei adrese către Camera Notarilor Publici. Or, interesul în continuarea judecăţii aparţine părţii care a iniţiat calea de atac a apelului, aceasta trebuind să ia măsuri concrete pentru identificarea moştenitorilor şi să îşi manifeste neechivoc opţiunea de continuare a procesului cu moştenitorii părţii decedate. Apelantul nu a probat în niciun fel imposibilitatea de identificare a moştenitorilor, nu a arătat instanţei de ce ar fi împiedicat să solicite el însuşi această informaţie instituţiilor publice şi nici de ce a stat în pasivitate de la momentul informării (21 ianuarie 2022), acesta beneficiind de serviciile de asistenţă şi reprezentare ale unui profesionist al dreptului. Pe cale de consecinţă, instanţa de apel a constatat că sancţiunea suspendării survine de drept în situaţia în care nu se solicită termen pentru introducerea în cauză a moştenitorilor, aspect îndeplinit în cauză.

Prin decizia recurată, s-a constatat perimat apelul, instanţa reţinând că termenul de perimare s-a împlinit la data de 29 august 2022, fără ca partea interesată să poată proba efectuarea unui act întreruptiv, în interiorul acestui termen.

Apelantul-intervenient a susţinut faptul că de la data suspendării ar fi efectuat demersuri în scopul identificării moştenitorilor defunctului A., fără însă a obţine un răspuns din partea autorităţii notariale. În acest sens, au fost anexate la dosar două adrese şi un e-mail. Cercetând aceste înscrisuri, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că ele nu probează transmiterea efectivă a solicitării de informare de către partea interesată, în interiorul termenului legal. Astfel, solicitarea către biroul notarial, adresată prin e-mail, de comunicare a numelui moştenitorilor figurează ca fiind expediată la data de 17 octombrie 2022, în contextul în care termenul de perimare de 6 luni s-a împlinit la data de 29 august 2022. Termenul de perimare începe să curgă de la data pronunţării încheierii de suspendare, considerându-se îndeplinit în ziua corespunzătoare celei de plecare. Orice aspect ce vizează curgerea termenului în discuţie poate fi materializat doar prin îndeplinirea unui act de procedură în vederea judecării procesului făcut de către partea care justifică un interes. În orice caz, pentru a produce întreruperea termenului de perimare actul trebuie să aibă drept scop repunerea pe rol în vederea judecării.

Înalta Curte constată că această dezlegare este rezultatul corectei aplicări a dispoziţiilor legale în materia perimării.

Perimarea reprezintă o sancţiune procedurală ce operează de drept şi este determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea litigiului.

Potrivit art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni".

În conformitate cu alin. (3) al aceluiaşi articol, "nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuie efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată".

Din interpretarea dispoziţiilor art. 416 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., rezultă că pentru a opera perimarea cererii, trebuie ca pricina să rămână în nelucrare timp de 6 luni, ca termenul de perimare să nu fi fost întrerupt ori suspendat pentru vreuna din cauzele indicate la art. 417 şi art. 418 din C. proc. civ., iar lăsarea cauzei în nelucrare să nu se datoreze unor motive imputabile părţii.

Una dintre situaţiile în care un proces rămâne în nelucrare este cea pe care o reglementează dispoziţiile art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. – decesul părţii, caz în care suspendarea judecăţii intervine de drept, independent de voinţa părţii, până la introducerea în cauză a moştenitorilor.

Potrivit art. 415 pct. 2 din C. proc. civ., reluarea judecăţii litigiului în acest caz se realizează prin cererea de redeschidere a procesului formulată de partea interesată, "făcută cu arătarea moştenitorilor".

Prin urmare, redeschiderea judecăţii nu se poate solicita decât atunci când se cunosc persoanele care au calitate de moştenitor, dat fiind că ea determină şi preluarea poziţiei procesuale a părţii decedate.

Înalta Curte constată că de la data suspendării – 28 februarie 2022 – au trecut mai mult de 6 luni, timp în care procesul a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii apelante care nu a indicat moştenitorii intimatului A., cu respectarea prevederilor art. 415 alin. (2) din C. proc. civ., care impun prezentarea certificatelor de moştenitor.

De asemenea, Înalta Curte constată că se impune a fi înlăturată susţinerea recurentului-intervenient C., potrivit căreia în faza procesuală a apelului a depus la dosar înscrisuri din care reiese faptul că a întreprins demersuri în vederea identificării moştenitorilor şi introducerii acestora în cauză, însă biroul notarial a refuzat să comunice informaţiile necesare în absenţa unei adrese emise de către instanţa de judecată, astfel încât era incidentă ipoteza descrisă la art. 418 alin. (3) din C. proc. civ.

Sub acest aspect, Înalta Curte reţine că "motivele temeinic justificate" care împiedică partea să stăruie în judecată, prevăzute la art. 418 alin. (3) din C. proc. civ. drept cauză de suspendare a cursului perimării, exclud orice culpă a părţii în lipsa de stăruinţă în vederea reluării judecăţii şi trebuie apreciate prin raportare la situaţia de fapt concretă, fiind considerate piedici relative.

Prin urmare, stabilirea împrejurării dacă motivele invocate ca impedimente pentru a stărui în judecată exclud culpa recurentului constituie un aspect de temeinicie, lăsat la aprecierea instanţei, care nu mai poate fi supus cenzurii instanţei de recurs.

În acest context, Înalta Curte aminteşte că, în conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună acestei instanţe examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar potrivit art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din acelaşi cod, casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de acest articol.

Recurentul-intervenient C. nu se poate prevala de propria pasivitate, manifestată prin faptul că nu a efectuat niciun demers apt pentru continuarea judecăţii (cerere de repunere pe rol cu arătarea moştenitorilor, iar nu cu justificări ale demersurilor întreprinse în acest scop), nu a exercitat calea de atac a recursului, în temeiul art. 414 alin. (2) din C. proc. civ., împotriva încheierii de suspendare din 28 februarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a civilă, context în care nu poate fi vorba de încălcarea dispoziţiilor art. 412 din C. proc. civ., aşa cum se susţine prin memoriul de recurs.

În concluzie, Înalta Curte constată că în interiorul termenului de perimare de 6 luni (28 februarie 2022 – 29 august 2022), recurentul nu a făcut niciun demers concret şi eficient pentru indicarea moştenitorilor părţii decedate, obligaţie care îi incumba, iar în cauză, nu sunt incidente niciunul din cazurile de întrerupere sau de suspendare a cursului perimării.

Apreciind că nu subzistă niciuna dintre criticile invocate, Înalta Curte constată că, în mod legal, instanţa de apel a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ. referitoare la perimare, motiv pentru care, în baza art. 496 alin. (1) din acelaşi cod, va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză de recurentul-intervenient C..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-intervenient C. împotriva deciziei civile nr. 1617/2022 din 24 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 februarie 2024.