Inadmissibility of extraordinary appeal against interlocutory order refusing evidence in labor dispute

Şedinţa publică din data de 19 februarie 2026

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22 martie 2021 pe rolul Tribunalului Călăraşi, secţia civilă, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Liceul Tehnologic "B." Călăraşi la stabilirea corectă a salariului de bază şi plata unor diferenţe salariale.

Totodată, reclamantul a solicitat plata sumelor alocate în formarea profesională în cuantum de 6.510 RON (taxe de şcolarizare) şi a voucherelor de vacanţă pe anul 2021, precum şi a diferenţelor din anii 2018, 2019 şi 2020 provenite din diferenţa dintre salariul minim brut pe economie şi suma de 1.450 RON, eronat acordată anual de către angajator.

Prin sentinţa civilă nr. 59/2024 din 30.01.2024, Tribunalul Călăraşi, secţia civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată, fiind obligat pârâtul la plata către reclamat a sumei totale de 3.156 RON, din care suma de 343 RON reprezentând diferenţa indemnizaţiei de hrană şi suma de 2.813 RON reprezentând drepturi salariale.

Totodată, tribunalul a respins în rest acţiunea reclamantului şi a compensat cheltuielile de judecată, fiind obligat reclamantul la plata către pârât a sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

2. Împotriva acestei soluţii reclamantul A. a declarat apel.

Prin încheierea din data de 10 aprilie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a respins proba cu o nouă expertiză contabilă în apel, ca nefiind utilă soluţionării cauzei.

Prin decizia civilă nr. 2993/2025 din 16 iulie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, s-a respins apelul formulat de reclamant ca nefondat.

3. Împotriva încheierii din 10 aprilie 2025, reclamantul A. a declarat recurs.

În esenţă, recurentul-reclamant a criticat expertiza contabilă administrată de prima instanţă şi a susţinut că în încheierea atacată nu a fost menţionată calea de atac.

Cauza a fost înregistrată la 25 august 2025 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă iar, prin rezoluţia din 28 august 2025, s-a fixat termen de judecată la 19 februarie 2026.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii prezentei căi extraordinare de atac, invocată din oficiu, urmând a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Încheierea de şedinţă, fiind în realitate tot o hotărâre judecătorească, potrivit art. 424 alin. (5) C. proc. civ., măsurile luate se regăsesc în dispozitiv, dar adesea, şi în partea dezbaterilor, atunci când instanţa se pronunţă asupra unor excepţii sau incidente procedurale. Totodată, calea de atac şi termenul de exercitare a acesteia trebuie indicate doar în acele cazuri în care încheierea de şedinţă este susceptibilă de o cale de atac pe cale separată, iar nu şi în situaţia în care ea se poate ataca numai odată cu fondul, adică odată cu soluţia pronunţată de instanţă după închiderea dezbaterilor, contrar celor susţinute de către recurent.

Potrivit dispoziţiilor art. 235 C. proc. civ., încheierile care preced hotărârea şi au scopul pregătirii soluţionării pricinii sunt încheieri premergătoare.

De asemenea, conform prevederilor art. 466 alin. (4) C. proc. civ. "împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel". Aceste norme se coroborează cu cele ale art. 494 din acelaşi cod, conform cărora dispoziţiile din apel se aplică şi în recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice.

Consecinţa practică a unei astfel de reglementări constă în faptul că încheierile premergătoare nu pot fi atacate decât odată cu fondul, făcând corp comun cu hotărârea finală şi fiind supuse căii de atac numai odată cu aceasta.

În cauză, încheierea de şedinţă din 10 aprilie 2025, prin care a fost respinsă proba cu o nouă expertiză contabilă, este pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în cadrul cercetării judecătoreşti efectuate în apelul declarat de reclamant, fiind astfel o încheiere premergătoare, conform celor arătate mai sus.

Prin urmare, exercitarea separată a căii de atac extraordinare a recursului împotriva acestei încheieri apare ca inadmisibilă, nefiind prevăzută de lege şi fiind contrară prevederilor art. 466 alin. (4) Cod procedură civilă coroborate cu art. 494 din acelaşi cod.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

În consecinţă, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de şedinţă din 10 aprilie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti - secţia a VII-a civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de şedinţă din 10 aprilie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti - secţia a VII-a civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 februarie 2026.