Negative conflict of jurisdiction in labor remuneration claims: Validity of forum based on co-plaintiff's domicile and active joinder under Labor Code

Şedinţa publică din data de 18 februarie 2026

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău la 30 iulie 2024, sub nr. x/2024, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O., prin reprezentant N., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, şi cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, au solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii la recalcularea salariilor, pentru perioada 1 octombrie 2022 - 17 decembrie 2023, prin raportare Ia salariul de bază al grefierului-şef de cabinet, prevăzut la capitolul II nr. crt. 1 din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, aşa cum acesta a fost stabilit prin aplicarea valorii de referinţă sectoriale de 605,225 RON, potrivit dispoziţiilor art. 3 din O.U.G. nr. 127/2022, aprobată prin Legea nr. 384/2022; obligarea pârâtului să plătească respectivele diferenţe actualizate cu indicele de inflaţie şi la care să se aplice dobânda legală penalizatoare; obligarea pârâtului la acordarea unor despăgubiri reprezentând contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanţă aferente anului 2023, neacordate, actualizată cu rata inflaţiei şi la care să se aplice dobânda legală, calculată de Ia data scadenţei şi până la data plăţii efective a despăgubirii.

La termenul de la 12 februarie 2025, instanţa a dispus disjungerea din dosarul nr. x/2024 a cererilor formulate de reclamantele F., G., H., K. şi reclamantul J., domiciliaţi în Judeţul Galaţi, şi înregistrarea unui dosar separat cu nr. x/2025

Instanţa a invocat, din oficiu, excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Buzău, având în vedere dispoziţiile art. 269 alin. (2) Codul muncii.

Prin sentinţa civilă nr. 148/2025 din 12 februarie 2025, Tribunalul Buzău - secţia I Civilă a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Galaţi.

În esenţă, Tribunalul Buzău a reţinut că reclamanţii F., G., H., K. şi J., ce au calitatea de asistent de judecător şi desfăşoară activitate în cadrul Curţii de Apel Galaţi şi Curţii de Apel Braşov, au solicitat recalcularea salariilor, pentru perioada 1 octombrie 2022 - 17 decembrie 2023. A constatat că reclamanţii nu desfăşoară activitate în cadrul Tribunalului Buzău şi că nu au domiciliul sau reşedinţa pe raza Judeţului Buzău, astfel încât nu au fost respectate dispoziţiile art. 269 Codul muncii. A reţinut că nu sunt incidente prevederile art. 127 C. proc. civ. şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Galaţi, în raza căruia reclamanţii au domiciliul.

Ca urmare, dosarul a fost trimis Tribunalului Galaţi.

La termenul de la 9 decembrie 2025, Tribunalul Galaţi - secţia I Civilă a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale, pe care a admis-o prin sentinţa civilă nr. 120 din 23 ianuarie 2026, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

În esenţă, Tribunalul Galaţi a reţinut că reclamanţii au calitatea de asistent de judecător şi desfăşoară activitate în cadrul Curţii de Apel Galaţi, respectiv Curţii de Apel Braşov, iar angajatorul reclamanţilor este Consiliul Superior al Magistraturii, cu sediul în Municipiul Bucureşti. A mai reţinut că acţiunea a fost promovată într-un cadru procesual caracterizat de coparticipare procesuală activă, în sensul art. 269 alin. (3) Codul muncii şi art. 59 C. proc. civ., întrucât între drepturile pretinse de reclamanţi prin aceeaşi cerere de chemare în judecată există o strânsă legătură. Faţă de faptul că în cererea iniţială, reclamantul N. a indicat domiciliul în Judeţul Buzău, s-a considerat că şi pentru reclamanţii din prezentul dosar este competent tot Tribunalul Buzău.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul instanţei supreme sub nr. x/2026.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Buzău competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că instanţele învestite, respectiv Tribunalul Buzău - secţia I Civilă şi Tribunalul Galaţi - secţia I Civilă, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre aceste instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Nici una din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere teritorial, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Instanţa supremă reţine că instanţele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată formulată de mai multe persoane, care au calitatea de asistent de judecător, în scopul recalculării unor drepturi salariale. Reclamanţii se află în raporturi individuale de muncă cu Consiliul Superior al Magistraturii, instituţie în contradictoriu cu care au formulat cererea de chemare în judecată.

Potrivit art. 269 alin. (2) Codul muncii, competenţa de soluţionare a cererilor având ca obiect raporturi de muncă aparţine tribunalului în circumscripţia căruia îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul. În cazul cererilor formulate de mai mulţi reclamanţi, alin. (3) al aceluiaşi articol instituie excepţia conform căreia, dacă sunt îndeplinite condiţiile coparticipării procesuale active, cererea poate fi formulată la instanţa competentă pentru oricare dintre reclamanţi.

Faţă de dispoziţiile art. 59 C. proc. civ., se apreciază că pretenţiile formulate de reclamanţi în dosarul iniţial nr. x/2024 sunt similare, aceştia având calitatea de asistent de judecător ce îşi desfăşoară activitatea cadrul Curţii de Apel Galaţi şi al Curţii de Apel Braşov, şi expunând aceleaşi motive de fapt şi de drept în justificarea obiectului cererii, astfel că este îndeplinită condiţia existenţei unei strânse legături între drepturile şi obligaţiile părţilor.

Instanţa supremă are în vedere şi faptul că reclamantul N. a indicat în cererea iniţială din dosarul nr. x/2024 că are domiciliul în Judeţul Buzău, în circumscripţia Tribunalului Buzău, instanţa mai întâi sesizată. Se reţine şi că luarea măsurii disjungerii raporturilor juridice individuale nu putea să atragă şi consecinţa pierderii competenţei instanţei iniţial învestite, de la soluţionarea acestora, pentru a se justifica măsura declinării dosarului la instanţa reţinută a fi cea de la locul de muncă al reclamanţilor din prezentul dosar, respectiv Tribunalul Galaţi.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău - secţia I Civilă, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 februarie 2026.