Nullity of private share sale: inapplicability of irrevocability rule under insolvency settlement provisions to off-market cross trades

Asupra cererii de recurs de faţă:

Cadrul procesual:

Prin cererea înregistrată la data de 8 ianuarie 2021 pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a VI-a Civilă sub nr. x/2021, reclamanta A. S.A., în insolvenţă, a chemat în judecată pe pârâtele B. S.R.L. (fostă B. SRL) şi C. S.R.L. (fostă C. SRL), în insolvenţă, solicitând constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare a 1.816.505 acţiuni ale D. S.A. încheiat între reclamantă şi prima pârâtă la 31.07.2015 şi, aferent acestuia, a contractului de împrumut nr. x/04.08.2015 încheiat între reclamantă şi cea de-a doua pârâtă, precum şi repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii tranzacţiilor prin înregistrarea acţiunilor menţionate în contul reclamantei în Registrul Acţionarilor D. S.A..

Prin întâmpinare, pârâtele au invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii în ce priveşte ambele petite, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune susţinând că motivele invocate sunt de nulitate relativă, nu absolută aşa cum pretinde reclamanta; pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca nefondate.

Soluţia instanţei de fond:

La termenul din 14 septembrie 2021, Tribunalul a calificat excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâte prin întâmpinare ca fiind o apărare de fond.

Prin sentinţa civilă nr. 2747 din 9 noiembrie 2021 Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a Civilă a respins ca neîntemeiată excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune; a respins, totodată, ca neîntemeiată acţiunea reclamantei.

Apelul:

Sentinţa de fond a fost atacată de reclamanta A. S.R.L., în insolvenţă, care a susţinut greşita analiză a situaţiei de fapt şi a motivelor de nulitate invocate, depunând jurisprudenţă la dosar.

În cauză a formulat apel incident pârâta B. S.R.L., care a susţinut caracterul relativ al motivelor de nulitate invocate de reclamantă, astfel încât în mod greşit a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune; a mai susţinut greşita respingere a inadmisibilităţii întemeiată pe art. 169 din Legea nr. 297/2004 coroborate cu Regulamentul UE nr. 909/23.07.2014 şi Directiva nr. 98/26/CE, cu aplicarea şi a art. 79 alin. (2) din Regulamentul ASF nr. 13/24.10.2005, precum şi faţă de faptul că acţiunile D. S.A. sunt indisponibilizate conform art. 249 alin. (2) C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă sub acelaşi număr unic de dosar.

Prin decizia civilă nr. 1990 din 15 decembrie 2023 Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă a respins ca neîntemeiat apelul principal declarat de reclamantă; a admis apelul incident declarat de pârâta B. S.R.L., a schimbat sentinţa apelată şi a respins acţiunea ca inadmisibilă.

Recursul:

Decizia de apel a fost recurată de reclamanta A. S.R.L., în insolvenţă, care a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă sub acelaşi număr unic de dosar.

Invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a criticat decizia de apel sub următoarele aspecte:

Sub imperiul motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut nelegalitatea deciziei de apel din perspectiva greşitei calificări a motivului de nulitate invocat, arătând că a invocat frauda la lege, iar nu manipularea pieţei de capital; a dezvoltat, în continuare apărări pe fondul cauzei vizând dovedirea prin probatoriul administrat a existenţei fraudei la lege. Plecând de la aceste apărări, a susţinut şi lipsa motivării deciziei de apel, arătând că instanţa devolutivă nu a analizat cauze prin prisma celor cuprinse în cererea de chemare în judecată şi cererea de apel, critici susţinute în temeiul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Subsumat motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut greşita aplicare şi interpretare normelor reţinute ca fiind incidente în cauză – respectiv, art. 169 alin. (4) din Legea nr. 297/2004 ce transpune art. 3 alin. (2) din Directiva nr. 98/26/CE – din care instanţa de apel a concluzionat cu privire la caracterul irevocabil al tranzacţiilor bursiere. A arătat că instanţa nu a făcut o aplicare integrală a textului legal apreciat ca fiind incident în cauză, ignorând celelalte alineate ale articolului de lege, redând pe larg dispoziţiile legale la care face referire, precum dispoziţile directivei europene; a mai arătat că tranzacţia contestată a fost desfăşurată pe piaţa extrabursieră, fiind una de tip cross, deoarece atât pentru vânzătoare cât şi pentru cumpărătoare a participat acelaşi agent bursier.

Prin întâmpinare, intimatele-pârâte au solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind legalitatea deciziei de apel, atât în ceea ce priveşte calificarea motivului de nulitate, cât şi sub aspectul normelor de drept aplicate speţei.

Nu au fost administrate înscrisuri noi în calea extraordinară de atac, fiind depuse la dosar articole doctrinare şi exemple de jurisprudenţă.

Examinarea recursului:

Analizând legalitatea deciziei de apel raportat la criticile formulate şi apărările invocate, Înalta Curte reţine următoarele:

Nu sunt fondate criticile întemeiate pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ. Sub un prim aspect, Înalta Curte reţine că pentru a fi incident motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. trebuie evidenţiate normele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii greşit aplicate de instanţa de apel. Recurenta-reclamantă, prin apărările expuse în memoriul de recurs nu arată asemenea norme de procedură care ar fi fost greşit aplicate de instanţa devolutivă de control judiciar, ci îşi exprimă nemulţumirea cu privire la raţionamentul expus în considerentele deciziei, bazat pe probatoriu administrat.

Sub al doilea aspect, în ceea ce priveşte critica privind nemotivarea deciziei de apel, instanţa supremă reţine că pentru incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., este necesar ca hotărârea recurată să nu cuprindă considerentele care susţin soluţia pronunţată, nefiind determinat controlul de legalitate al deciziei de apel doar în situaţia exprimării dezacordului părţii cu privire la modalitatea în care instanţa devolutivă de atac a expus propriul raţionament.

În speţă, Înalta Curte reţine că instanţa devolutivă de atac motivează consistent hotărârea pronunţată, expunând pe larg în considerente raţionamentul adoptat, astfel încât nu este incident motivul de casare invocat, din perspectiva unei pretinse nemotivări a deciziei pronunţate.

Este reţinut caracterul fondat al criticii fundamentată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., din perspectiva greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 169 alin. (4) din Legea nr. 297/2004, în forma în vigoare la momentul încheierii contractului a cărui nulitate se solicită. Înalta Curte reţine că instanţa de apel a aplicat dispoziţia legală, fără a observa contextul reglementării pe care a apreciat-o ca fiind incidentă în speţă. Din economia integrală a art. 169 din Legea nr. 297/2004 rezultă că dispoziţiile au în vedere situaţia particulară a deschiderii procedurii de insolvenţă cu privire la unul din participanţii la mecanismul de transfer/decontare. Or, în speţă nu se verifică premisa de aplicare a normei juridice precizate, în condiţiile în care transferul acţiunilor, urmare a încheierii contractului de vânzare acţiuni, nu s-a produs în termenul şi condiţiile reglementate de textul legal.

Având în vedere motivul reţinut de instanţa supremă ce atrage nelegalitatea deciziei de apel, în temeiul art. 497 C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi admis, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare.

În considerarea dispoziţiilor art. 501 C. proc. civ., la rejudecarea cauzei instanţa de apel va avea în vedere atât apelul principal, cât şi apelul incident, în condiţiile în care prin decizia examinată prin prezentul recurs instanţa devolutivă de atac a analizat doar unul din aspectele invocate în ce priveşte greşita soluţionare a inadmisibilităţii acţiunii (intimata-pârâtă invocând şi alte aspecte neanalizate), lăsând, totodată, neanalizate integral criticile referitoare la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi cele referitoare la statuarea asupra caracterului nulităţii invocate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A., prin lichidator judiciar C.I.I. E., împotriva deciziei civile nr. 1990 din 15 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatele-pârâte B. S.R.L. şi C. S.R.L., prin lichidator judiciar F..

Casează decizia atacată şi trimite cauza pentru o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 noiembrie 2024.