Negative jurisdictional conflict over compulsory execution approval triggered by creditor's status as court clerk under Art. 127 CPC
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Târgu-Neamţ Court, definitively ordering that it assumes jurisdiction over the request for the approval of compulsory execution. The dispute arose when two courts mutually declined territorial competence to process a creditor's application to enforce a civil judgment against four debtors with different registered locations; the initial court referred the case to a Court in Sector 1 of Bucharest based on the plurality of debtors, while that court declined back citing a conflict of interest because the creditor was a court clerk at the Iaşi Court. The decisive legal basis involved the interplay of Articles 651 and 112 of the Code of Civil Procedure, which generally allows execution at the seat of any debtor, modified by Article 127, which mandates that when a plaintiff (including a court clerk) is affiliated with a specific court, the competent court must be a similar-grade court within the circumscription of a neighboring Court of Appeals, thereby establishing the competence of the Târgu-Neamţ Court, which falls under the neighboring Bacău Court of Appeals.
Legislator headnote
AI generatedart. 112 C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 651 alin. (1) C. proc. civ, art. 127 C. proc. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Negative jurisdictional conflict over compulsory execution approval triggered by creditor's status as court clerk under Art. 127 CPC: Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 18 februarie 2026
Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Neamţ la 21 noiembrie 2025, sub nr. x/2025, S.C. A. şi B., la cererea creditoarei C., a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 628 din 22 noiembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Neamţ, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 228 din 24 martie 2021 a Curţii de Apel Bacău, prin toate modalităţile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului rezultat din titlul executoriu, respectiv pentru recuperarea drepturilor salariale aferente perioadelor de timp în care creditoarea şi-a desfăşurat activitatea în raza Curţii de Apel Iaşi.
La termenul de la 15 decembrie 2025, Judecătoria Târgu-Neamţ a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale pe care a admis-o prin sentinţa civilă nr. 1638 din aceeaşi dată şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
În esenţă, Judecătoria Târgu-Neamţ a reţinut că potrivit art. 666 coroborat cu art. 651 alin. (1) teza 1 şi alin. (3) C. proc. civ., cererile de încuviinţare a executării silite sunt de competenţa instanţei de executare de la sediul debitorului.
Faţă de faptul că în titlul executoriu sunt menţionaţi patru debitori principali, dintre care doi cu sediul în Municipiul Iaşi şi doi cu sediul în Municipiul Bucureşti, şi având în vedere considerentele Deciziei nr. 20/2021, pronunţată de instanţa supremă în soluţionarea unui recurs în interesul legii, Judecătoria Târgu-Neamţ a considerat că executarea silită poate fi încuviinţată de către două instanţe, respectiv Judecătoria Iaşi şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) raportat la art. 112 C. proc. civ.. A apreciat că este competentă să judece cauza Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.
Ca urmare, dosarul a fost trimis Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La termenul de la 9 ianuarie 2026, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale, pe care a admis-o prin încheierea din aceeaşi dată, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Neamţ, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea emiterii regulatorului.
În esenţă, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a reţinut că potrivit art. 651 alin. (1) coroborat cu art. 112 C. proc. civ., în caz de pluralitate de debitori cu sedii sau domicilii diferite, poate fi instanţă de executare oricare dintre judecătoriile în a căror circumscripţie se află domiciliul/sediul unuia dintre debitori, alegerea între instanţele deopotrivă competente revenindu-i creditorului, ce îşi manifestă opţiunea prin intermediul executorului care sesizează instanţa în vederea încuviinţării. Totuşi, în cazul în care creditorul are calitatea de grefier în cadrul uneia dintre respectivele judecătorii, devin incidente dispoziţiile art. 127 din acelaşi cod, iar instanţă de executare se determină potrivit acestui text de lege, raportat şi la statuările din Decizia nr. 7/2016, pronunţată de Înalta Curte în soluţionarea unui recurs în interesul legii. Întrucât creditoarea are calitatea de grefier în cadrul Judecătoriei Iaşi, s-a constatat că în mod corect cererea de încuviinţare a fost adresată Judecătoriei Târgu-Neamţ.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Târgu-Neamţ competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe, respectiv Judecătoria Târgu-Neamţ şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.
Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.
Nici una din cele două instanţe aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.
Înalta Curte constată că instanţele au fost învestite cu o cerere de încuviinţare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 628 din 22 noiembrie 2019 pronunţată de Tribunalul Neamţ, cererea formulată de S.C. A. şi B. în numele creditoarei C..
Conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "(1) Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Dispoziţiile art. 112 şi ale art. 127 se aplică în mod corespunzător."
Prevederile art. 112 C. proc. civ. dau posibilitatea autorului demersului judiciar ca, în cazul pluralităţii de pârâţi, să sesizeze instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia. Aşa fiind, oricare dintre judecătoriile în circumscripţia căreia se află sediul oricăruia dintre cei patru debitori menţionaţi în titlu executoriu ar fi fost competentă să încuviinţeze executarea silită, respectiv Judecătoria Iaşi (pentru debitorii Tribunalul Iaşi şi Curtea de Apel Iaşi), Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti (pentru Ministerul Justiţiei) sau Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti (pentru Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării).
Înalta Curta reţine calitatea creditoarei de grefier în cadrul Judecătoriei Iaşi, fapt ce atrage incidenţa art. 127 C. proc. civ., care se aplică în mod corespunzător, astfel cum dispune şi teza finală a art. 651 alin. (1) din acelaşi cod.
Potrivit alin. (1) al art. 127 C. proc. civ., "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea." Alin. 3 extinde cazurile de competenţă facultativă şi pentru situaţia în care reclamantul are calitatea de grefier.
În temeiul textelor de lege mai sus menţionate, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Târgu-Neamţ, instanţa judecătorească iniţial învestită, de acelaşi grad cu Judecătoria Iaşi (instanţa care ar fi putut fi competentă potrivit art. 651 alin. (1) raportat la art. 112 C. proc. civ.), şi care se află în circumscripţia Curţii de Apel Bacău, învecinată Curţii de Apel Iaşi.
Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Neamţ, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Neamţ.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 februarie 2026.