Territorial jurisdiction for flight-delay compensation: exclusive competence of departure/destination vs. plaintiff’s choice among alternative courts

Şedinţa publică din data de 18 februarie 2026

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la 5 februarie 2024, sub nr. x/2024, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele B. şi B. Sucursala Otopeni a solicitat obligarea pârâtei B. la plata în favoarea reclamantului, a unei despăgubiri în valoare de 400 euro şi la plata dobânzii legale penalizatoare de la 30 mai 2023 până la data plăţii efective, în temeiul art. 6 coroborat cu art. 7 pct. 1 alin. b) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004, cu cheltuieli de judecată.

Ulterior, reclamantul a arătat că suma de 400 euro i-a fost achitată şi solicită numai plata dobânzii legale penalizatoare.

Prin întâmpinare, pârâtele au invocat excepţia necompetenţei teritoriale, având în vedere că nici locul de decolare, nici locul de aterizare al zborului W4 3401 din 12 mai 2023 Cluj-Napoca (CL.J) - Madrid (MAD) nu se află în circumscripţia Judecătoriei Alba Iulia.

Prin sentinţa civilă nr. 917/CC/2025 din 28 aprilie 2025, Judecătoria Alba Iulia a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de către pârâte prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

În esenţă, Judecătoria Alba Iulia a reţinut că reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor la plata unor sume cu titlu de despăgubiri datorate în temeiul art. 5 şi art. 9 din Regulamentul CE nr. 261/2004 al Parlamentului European. A apreciat că este vorba despre o competenţă de ordine publică şi, văzând dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 1215/2012 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială şi statuările din Cauza C-204/08 Rehder, a constatat că în materia despăgubirilor întemeiate pe dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 261/2004, se instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de la locul de plecare sau de sosire a avionului. Faţă de faptul că zborul operat de compania aeriană B. a avut ca punct de plecare Aeroportul Internaţional Avram Iancu din Cluj-Napoca, Judeţul Cluj, România, iar ca punct de sosire Aeroportul din Madrid, Spania, a apreciat că este competentă să soluţioneze cauza Judecătoria Cluj-Napoca.

Astfel, dosarul a fost trimis Judecătoriei Cluj-Napoca.

La termenul de la 22 ianuarie 2026, Judecătoria Cluj-Napoca a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale, pe care a admis-o prin sentinţa civilă nr. 298/2026 din aceeaşi dată, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului.

În esenţă, Judecătoria Cluj-Napoca a reţinut că, faţă de dispoziţiile art. 107 şi art. 113 C. proc. civ., competenţa teritorială supusă discuţiei este una alternativă. A apreciat că prevederile Regulamentului nr. 1215/2012, interpretate în lumina statuărilor din Cauza C-204/08 Rehder, reprezintă temeiul pentru determinarea competenţei generale a instanţelor de judecată din România. A considerat că ulterior acestui moment, la nivel intern, competenţa teritorială se determină prin aplicarea coroborată a art. 113 alin. (1) pct. 6, respectiv pct. 8 şi cu art. 116 C. proc. civ.. Acest demers a avut ca rezultat stabilirea competenţei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, instanţa aleasă de reclamant.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Alba Iulia competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că instanţele învestite, respectiv Judecătoria Alba Iulia şi Judecătoria Cluj-Napoca, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre aceste instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Nici una din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere teritorial, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte reţine că obiectul litigiului vizează cererea de valoare redusă introdusă de reclamantul A. împotriva pârâtelor B. şi B. Sucursala Otopeni, societate străină având naţionalitatea unui stat membru al Uniunii Europene şi un sediu secundar în România, localitatea Otopeni, jud. Ilfov, prin care s-a solicitat obligarea pârâtei B. la plata compensaţiei pentru întârzierea zborului, conform art. 7 alin. (1) lit. b) din Regulamentul CE 261/2004.

Prin hotărârea CJUE din 9 iulie 2009 pronunţată în Cauza C-204/08 s-a reţinut că art. 5 pct. 1 lit. b) a doua liniuţă din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială trebuie interpretat în sensul că instanţa în circumscripţia căreia se găseşte locul de plecare sau locul de sosire a avionului, convenite în contractul de transport, este competentă să judece o cerere de compensaţii întemeiată pe Regulamentul (CE) nr. 261/2004 şi pe un contract de transport aerian de persoane efectuat dintr-un stat membru cu destinaţia într-un alt stat membru, în temeiul unui contract încheiat cu o singură companie aeriană, operator de transport efectiv.

Textul din regulamentul european care se referă la sintagmele "instanţa locului de plecare sau a locului de sosire a avionului" se interpretează în sensul că este competentă instanţa din statul unde se află locul de plecare sau instanţa din statul locului de sosire a avionului deoarece raţiunea regulamentului este de a stabili instanţa cărui stat membru al uniunii va fi competentă să soluţioneze un litigiu cu element de extraneitate intracomunitar. Odată stabilit statul a cărui instanţă este competentă a soluţiona cererea, determinarea competenţei materiale şi teritoriale a instanţei din statul respectiv se realizează potrivit regulilor de procedură ale acelui stat, în speţă cele ale dreptului românesc.

Potrivit art. 1028 C. proc. civ., instanţa competentă să judece o cerere de valoare redusă este judecătoria, iar competenţa teritorială se stabileşte potrivit dreptului comun.

Regula generală în materie de competenţa teritorială este edictată de art. 107 C. proc. civ. potrivit căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Faţă de obiectul acţiunii se constată că sunt incidente şi prevederile art. 113 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. prin care se stabileşte o competenţă teritorială alternativă în soluţionarea acestui tip de litigii, şi anume în favoarea instanţei locului de plecare sau sosire, "pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport", respectiv a instanţei de la domiciliul consumatorului, în cazul cererilor având ca obiect "repararea pagubelor produse consumatorilor".

Pentru toate cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanţele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, conform art. 116 C. proc. civ.. În speţă, reclamantul a ales să sesizeze Judecătoria Alba Iulia.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 februarie 2026.