Insolvency jurisdiction conflict: territorial competence determined by registered seat six months prior to filing

Şedinţa publică din data de 18 februarie 2026

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. x/2025, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj, în calitate de creditoare, a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei în contradictoriu cu A. S.R.L., în calitate de debitoare.

La primul termen de judecată instanţa a pus în discuţie excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 4551 din 7 noiembrie 2025, Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat cauza în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

În esenţă, Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă a reţinut că potrivit art. 41 alin. (1)-(3) din Legea nr. 85/2014, "procedurile (…), cu excepţia apelului, sunt de competenţa tribunalului sau, dacă este cazul, a tribunalului specializat în a cărui circumscripţie debitorul şi-a avut sediul social/profesional cel puţin 6 luni anterior datei sesizării instanţei." A mai reţinut că potrivit certificatului ONRC depus la dosarul cauzei, societatea debitoare are sediul social înregistrat în Judeţul Cluj şi a apreciat că instanţa competentă teritorial este Tribunalul Specializat Cluj.

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluţionare Tribunalului Specializat Cluj.

La termenul de la 15 ianuarie 2026, tribunalul a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale raportat la prevederile art. 129 pct. 3 C. proc. civ. coroborat cu art. 41 din Legea nr. 85/2014.

Prin sentinţa civilă nr. 40/2026 din 15 ianuarie 2026, Tribunalul Specializat Cluj a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect deschiderea procedurii insolvenţei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecarea cauzei şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vedere pronunţării regulatorului de competenţă.

Tribunalul Specializat Cluj a reţinut, în esenţă, că potrivit art. 41 alin. (1) coroborat cu art. 41 alin. (2) din Legea 85/2014, competenţa de soluţionare a unei cereri de deschidere a procedurii insolvenţei aparţine tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul social al debitorului, cu care figurează acesta în registrul comerţului, pe o perioadă de cel puţin 6 luni anterioare depunerii cererii introductive. A mai reţinut că din certificatul constatator furnizat de Oficiul Registrului Comerţului, depus la dosar, rezultă că, la data formulării cererii de deschidere a procedurii, sediul social al debitoarei se afla în Bucureşti. Instanţa a considerat că, faţă de dispoziţiile art. 41 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Bucureşti.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe, respectiv Tribunalul Bucureşti - secţia a VII-a Civilă şi Tribunalul Specializat Cluj, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Nici una din cele două instanţe aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Instanţa supremă reţine că obiectul prezentului dosar îl reprezintă cererea creditoarei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca prin care aceasta a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei cu privire la debitoarea A. S.R.L.

În ceea ce priveşte instanţa competentă din punct de vedere teritorial, se reţine că în temeiul prevederilor art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cererile prin care se solicită deschiderea procedurii insolvenţei sunt de competenţa secţiei specializate a tribunalului sau, dacă este cazul, a tribunalului specializat în a cărui circumscripţie debitorul şi-a avut sediul social cel puţin 6 luni anterior datei sesizării instanţei.

Alin. (2) al art. 41 din aceeaşi lege explicitează noţiunea de sediu social, arătând că norma legală se referă la sediul cu care debitoarea figurează în registrul comerţului, iar în cazul în care acest sediu a fost schimbat cu mai puţin de 6 luni anterior depunerii cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, se va avea în vedere sediul social cu care debitoarea figura la registrul comerţului înainte de schimbare.

În cauză se constată că cererea de deschidere a procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2014 a fost depusă la 30 septembrie 2025. Din certificatele constatatoare emise de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului rezultă că societatea debitoare a avut iniţial sediul în Municipiul Cluj-Napoca, dar ulterior şi-a schimbat sediul social în Municipiul Bucureşti, fiind înregistrată această menţiune din anul 2014.

Ca urmare, societatea debitoare a avut sediul social în Municipiul Bucureşti mai mult de 6 luni anterior depunerii cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, fapt ce atrage competenţa Tribunalului Bucureşti.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti - secţia a VII-a Civilă, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti - secţia a VII-a Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 februarie 2026.