Competence for prosecutor salary disputes: labor law domicile overrides judicial impartiality exception

Şedinţa publică din data de 18 februarie 2026

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa sub nr. x/2025, reclamanţii A., B. şi C. în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti, Ministerul Finanţelor Publice, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, au solicitat obligarea pârâţilor la recalcularea indemnizaţiilor de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu data numirii în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Secuiesc şi în continuare pentru viitor, precum şi după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,000 (diferenţe de drepturi salariate în raport de indemnizaţiile procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006); repararea prejudiciului creat reclamanţilor prin neaplicarea dispoziţiilor legale reprezentat de diferenţa salarială rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare, până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, începând cu scadenţa fiecărei sume, până la data plăţii efective şi alocarea fondurilor necesare de către ordonatorul principal de credite către ordonatorii secundari şi terţiari de credite în vederea plăţii drepturilor salariate cuvenite.

Prin sentinţa civilă nr. 586 din 3 aprilie 2025, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat judecarea cauzei, în favoarea Tribunalului Braşov.

În esenţă, Tribunalul Dâmboviţa a reţinut că cererea formulată de către reclamanţi se încadrează în materia conflictelor de muncă, iar competenţa teritorială privind soluţionarea unor astfel de cereri revine, de regulă, instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul, precum şi locul de muncă.

Totodată s-a reţinut că reclamanţii au calitatea de procurori şi au formulat cererea de chemare în judecată pentru obţinerea unor drepturi salariale, astfel încât, dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. nu sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât reclamanţii nu îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă potrivit Codului muncii. Astfel, s-a apreciat că instanţa legal învestită este cea de la domiciliul reclamanţilor, respectiv Tribunalul Braşov.

Ca urmare, dosarul a fost trimis Tribunalului Braşov - secţia I Civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 1637/MAS din 11 decembrie 2025, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Braşov, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului.

În esenţă, Tribunalul Braşov a reţinut că reclamanţii, în calitate de funcţia de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Secuiesc, au învestit instanţa cu soluţionarea unui litigiu de muncă. A mai reţinut că, în temeiul art. 127 C. proc. civ. şi faţă de statuările din Decizia nr. 7/2016 a instanţei supreme, Tribunalul Dâmboviţa este competent să judece cauza, fiind instanţă de acelaşi grad (tribunal), din circumscripţia Curţii de Apel Ploieşti, învecinată Curţii de Apel Braşov.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Braşov competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că instanţele, respectiv Tribunalul Dâmboviţa şi Tribunalul Braşov, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă fiind reciproce şi cel puţin una dintre aceste instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Nici una din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere teritorial, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect un litigiu de muncă, reclamanţii având calitatea procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Secuiesc.

Pentru a determina competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, instanţa supremă va avea în vedere dispoziţiile art. 269 Codul muncii, prevederi legale reglementate de dreptul comun pentru soluţionarea conflictelor de muncă.

Potrivit acestui text de lege "(1) Cauzele referitoare la conflictele individuale de muncă şi conflictele colective de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal. (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează tribunalului în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa sau locul de muncă ori, după caz, sediul. (3) Dacă sunt îndeplinite condiţiile coparticipării procesuale active, cererea poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre reclamanţi."

Pornind de la această normă de procedură, Înalta Curte constată că locul de muncă al reclamanţilor se află în circumscripţia Tribunalului Braşov, sens în care revine acestei instanţe competenţa de soluţionare a cauzei.

În ceea ce priveşte posibila incidenţă în cauză a art. 127 C. proc. civ., a cărui raţiune este asigurarea caracterului efectiv al imparţialităţii judecătorilor, Înalta Curte reţine că reclamanţii îndeplinesc funcţia de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Secuiesc, iar cererea introductivă a fost adresată Tribunalului Dâmboviţa, instanţă din circumscripţia Curţii de Apel Ploieşti, învecinată cu Curtea de Apel Braşov, în a cărei circumscripţie se află parchetul la care funcţionează reclamanţii.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea". Alin. 3 al aceluiaşi text de lege extinde aplicabilitatea acestor dispoziţii şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.

Aşa cum a statuat instanţa supremă prin Decizia nr. 7/2016, pronunţată de Înalta Curţi de Casaţie şi Justiţie privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., "condiţia-premisă de aplicare a dispoziţiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. este aceea ca judecătorul să funcţioneze la instanţa competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă."

Întrucât la momentul sesizării instanţei, toţi reclamanţii îşi desfăşurau activitatea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tărgu Secuiesc, o instanţă inferioară instanţei competente să soluţioneze cauza în fond, respectiv Tribunalul Braşov, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. şi nu operează prorogarea facultativă de competenţă.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 mai 2025.