Transfer of case due to legitimate suspicion: jurisdiction lies with the Court of Appeal for appeals against tribunals, not the Supreme Court
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the applicants' request for a change of venue, ruling that it was materially incompetent to hear the matter and declining jurisdiction in favor of the Ploiești Court of Appeal. The dispute involved a procedural motion filed by applicants seeking the transfer of a civil bankruptcy case, comprising the main file and twenty associated files, from the Dâmbovița Court of Appeal – Second Civil Section, based on legitimate suspicion regarding the judges assigned to the case. Applying Article 142(1) of the Code of Civil Procedure, the Supreme Court determined that because the contested instance was a Court of Appeal located within the Ploiești jurisdiction, and the application did not involve a judge of the High Court or the entire court, the competent authority to resolve the motion for transfer due to legitimate suspicion was the relevant Court of Appeal, not the Supreme Court.
Legislator headnote
AI generatedart. 142 alin. (1) C. proc. civ; Transfer of case due to legitimate suspicion: jurisdiction lies with the Court of Appeal for appeals against tribunals, not the Supreme Court: Legiuitorul a reglementat competenţa instanţei supreme pentru cazul în care strămutarea pe motiv de bănuială legitimă se cere de la o curte de apel, precum şi în cazul cererilor de strămutare întemeiate pe motivul de bănuială legitimă vizând calitatea părţii de judecător la o instanţă din circumscripţia curţii de apel competente şi a celor vizând calitatea de parte a unei instanţe din circumscripţia aceleiaşi curţi.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cererii de strămutare, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă la 14 octombrie 2024, petenţii A. şi B. au solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2017 şi dosarele asociate a1-a20 aflate pe rolul Tribunalului Dâmboviţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal pentru motive de bănuială legitimă.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 142 alin. (1) C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea cererii de strămutare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 142 alin. (1) C. proc. civ., "Cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă este de competenţa curţii de apel, dacă instanţa de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripţia acesteia. Dacă strămutarea se cere de la curtea de apel, competenţa de soluţionare revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În cazul cererilor de strămutare întemeiate pe motivul de bănuială legitimă vizând calitatea părţii de judecător la o instanţă din circumscripţia curţii de apel competente, precum şi a celor vizând calitatea de parte a unei instanţe din circumscripţia aceleiaşi curţi, competenţa de soluţionare revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. (....)."
Legiuitorul a reglementat competenţa instanţei supreme pentru cazul în care strămutarea pe motiv de bănuială legitimă se cere de la o curte de apel, precum şi în cazul cererilor de strămutare întemeiate pe motivul de bănuială legitimă vizând calitatea părţii de judecător la o instanţă din circumscripţia curţii de apel competente şi a celor vizând calitatea de parte a unei instanţe din circumscripţia aceleiaşi curţi.
În cauză, cererea întemeiată pe motive de bănuială legitimă priveşte strămutarea unui dosar civil (dosarul nr. x/2017 şi dosarele asociate a1 - a20, având ca obiect procedura insolvenţei) aflat pe rolul Tribunalului Dâmboviţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, instanţă aflată în circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Ploieşti.
Aşadar, având în vedere că, pe de o parte, în cauză, petenţii au solicitat strămutarea unui dosar aflat pe rolul Tribunalului Dâmboviţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, iar, pe de altă parte, nu există motive care să atragă competenţa instanţei supreme conform art. 142 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită excepţia necompetenţei sale materiale şi să decline în favoarea Curţii de Apel Ploieşti competenţa soluţionării cererii formulată de petenţii A. şi B. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2014 şi dosarele asociate a1 până la a20 ale Tribunalului Dâmboviţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Declină competenţa de soluţionare a cererii formulată de petenţii A. şi B. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2014 şi dosarele asociate a1 până la a20 ale Tribunalului Dâmboviţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 noiembrie 2024.