Arbitral award upheld as appeal dismissed; forfeited lack-of-interest exception and unproven annulment grounds rejected

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 20.07.2021 pe rolul Curţii de Arbitraj Comercial de pe lângă Curtea de Comerţ şi Industrie Prahova, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L a solicitat obligarea pârâtei B. la plata sumei de 1.440.364,59 RON, reprezentând contravaloarea penalităţilor de întârziere în baza contractelor încheiate cu aceasta.

Pârâta a depus la data de 1 septembrie 2021 cerere reconvenţională, prin care a solicitat anularea clauzelor contractuale pe care le consideră abuzive în temeiul art. 4 din Legea nr. 193/2000, art. 80-82 şi art. 84 din Legea nr. 296/2004, în sensul că penalităţile de întârziere sunt disproporţionat de mari faţă de pagubele suferite de profesionist, iar această clauză contractuală nu a fost negociată, având caracter preformulat. A invocat ca fiind abuzive şi clauzele contractuale privind termenul de prescripţie de 5 ani, imposibilitatea invocării impreviziunii de către cumpărător, precum şi clauza conform căreia toate obligaţiile cumpărătorului sunt considerate esenţiale de către vânzătoare. De asemenea, a formulat intampinare prin care a solicitat constatarea caducitatii arbitrajului intrucat este depasit termenul prevazut de art. 547 C. proc. civ. şi prin care a invocat excepţia invalidităţii convenţiei arbitrale, excepţia nulităţii relative a tuturor contractelor cadru depuse de reclamanta si, pe fond, respingerea cererii ca neintemeiată.

Prin hotărârea arbitrală nr. 1 din 9 martie 2022, pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Prahova, s-a admis acţiunea precizată formulată de reclamanta A. S.R.L. şi s-au respins excepţiile invocate şi cererea reconvenţională formulată de pârâta B..

Prin cererea înregistrată la data de 25.05.2022 pe rolul Curţii de Apel Ploieşti – secţia a II-a civilă, sub nr. x/2022, pârâta B. a solicitat anularea hotărârii arbitrale nr. 1 din 1 martie 2022, pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Prahova, întrucât acesta încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii, în sensul prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ.

Prin sentinţa nr. 113 din 3 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia a II-a civilă a fost admisă excepţia inadmisibilităţii cererii în anulare. A fost respinsă cererea în anulare hotărâre arbitrală nr. 1 din 9 martie 2022, pronunţate de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Prahova, ca fiind inadmisibilă.

Împotriva acestei sentinţe, a declarant recurs pârâta B. prin administrator judiciar C.. şi administrator special D..

Prin decizia nr. 2593 din 07.12.2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de pârâta B. prin administrator judiciar C.. şi administrator special D., împotriva sentinţei nr. 113 din 3 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti – secţia a II-a civilă. A casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.

Dosarul a fost înregistrat la Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă sub nr. x/2022*.

Prin sentinţa civilă nr. 6 din 21 martie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii cererii în anularea hotărârii arbitrale. A fost respinsă cererea în anularea hotărârii arbitrale nr. 1 din data de 9 martie 2022, pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Prahova în dosarul nr. x/2021, formulată de B. prin administrator judiciar C.. şi administrator special D., ca nefondată. A fost obligată B. prin administrator judiciar C.. şi administrator special D. să plătească în pârâtei suma de 11.900 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, B. prin administrator judiciar C.. şi administrator special D. a declarat recurs.

Motivele de recurs sunt, în esenţă, următoarele:

Recurenta susţine că sentinţa recurată este pronunţată cu greşita aplicare a dispoziţiilor art. 592 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 608 alin. (2) C. proc. civ.. În acest sens, recurenta arată că aceasta nu a contestat convenţia arbitrală, nici constituirea tribunalului arbitral ori procedura arbitrală la care fac referire normele procesuale precitate. Excepţia lipsei interesului invocată de către B. este o excepţie absolută ce poate fi ridicată oricând în timpul procesului şi nu are nicio legătură cu ipotezele prevăzute de art. 592 alin. (1) C. proc. civ., potrivit recurentei.

În continuare, recurenta arată că intimata a încălcat norme imperative ale legii, respectiv art. 332-334 din Norma BNR nr. 6/1994. Mai susţine că intimata a optat pentru solicitarea penalităţilor contractuale pe calea unei acţiuni de drept comun, sens în care avea obligaţia ca înainte de promovarea acţiunii arbitrale să restituie biletele la ordin pe care le-a primit şi doar astfel ar fi justificat un interes legitim în promovarea acţiunii arbitrale.

Sub un alt aspect, recurenta susţine că decizia recurată a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 22 alin. (4) C. proc. civ., privind rolul activ al judecătorului şi a art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, arată recurenta, din considerentele hotărârii arbitrale rezultă că aceasta a învederat la judecata pe fond faptul că intimata deţine bilete la ordin în alb pentru întreaga creanţă, însă tribunalul arbitral şi curtea de apel au ignorat prevederile art. 575 şi 22 C. proc. civ.

De asemenea, autoarea căii de atac susţine că în rejudecare, curtea de apel a ignorat decizia de casare pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în primul ciclu procesual prin aceea că nu a analizat principalul motiv al casării, respectiv nemotivarea înlăturării apărărilor acesteia ridicate în faţa tribunalului arbitral referitoare la deţinerea de către intimată a unor titluri cambiale pentru aceeaşi creanţă ce face obiectul acţiunii arbitrale.

În final, recurenta arată că o hotărâre pronunţată cu încălcarea principiului legalităţii prevăzut de art. 7 C. proc. civ. este nelegală.

Recurenta şi-a întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând sentinţa atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Instanţa supremă reţine că obiectul prezentului recurs îl reprezintă sentinţa nr. 6 din 21 martie 2024, prin care curtea de apel a respins acţiunea în anulare întemeiată pe prevederile art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ.. De asemenea se observă că în raport de decizia de casare pronunţată în primul ciclu procesual, curtea de apel a analizat şi criticile privind nemotivarea sentinţei arbitrale, din prisma dispoziţiilor art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că prin prezenta cerere de recurs autoarea căii de atac susţine încălcarea de către curtea de apel a prevederilor art. 592 alin. (1), art. 608 alin. (2) C. proc. civ., precum şi încălcarea limitelor de casare şi a dispoziţiilor art. 22 C. proc. civ.

Cu titlu prealabil, instanţa supremă reţine că aceste critici de nelegalitate vor fi analizate din prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., şi nu art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod, indicat în memoriul de recurs, având în vedere că, subsumat acestor motive de recurs, recurenta critică sentinţa curţii de apel referitor la soluţia dată cu privire la motivul de anulare reglementat de prevederile art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ.

Motivul de casare prevăzut de acest art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când prin hotărârea dată instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Recurenta susţine în esenţă că, sentinţa recurată este pronunţată cu greşita aplicare a dispoziţiilor art. 592 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 608 alin. (2) C. proc. civ., arătând că excepţia lipsei interesului invocată de către B. este o excepţie ce poate fi ridicată oricând în timpul procesului. Totodată, recurenta susţine că instanţa de fond a încălcat prevederile art. 22 C. proc. civ. şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, având în vedere că deşi aceasta a învederat în faţa tribunalului arbitral că intimata deţine bilete la ordin în alb pentru întreaga creanţă, atât instanţa arbitrală, cât şi curtea de apel au ignorat dispoziţiile precitate prevăzute de C. proc. civ.

Aceste critici nu vor fi însuşite de Înalta Curte.

Potrivit dispoziţiilor art. art. 592 alin. (1) C. proc. civ., orice excepţie privind existenţa şi validitatea convenţiei arbitrale, constituirea tribunalului arbitral, limitele însărcinării arbitrilor şi desfăşurarea procedurii până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată trebuie ridicată, sub sancţiunea decăderii, cel mai târziu la acest termen, dacă nu s-a stabilit un termen mai scurt. Iar conform art. 608 alin. (2) C. proc. civ., nu mai pot fi invocate ca motive pentru anularea hotărârii arbitrale neregularităţile care nu au fost ridicate potrivit art. 592 alin. (1) şi (3) sau care pot fi remediate pe calea prevăzută la art. 604.

Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut curtea de apel că excepţia lipsei de interes nu a fost invocată în condiţiile art. 592 alin. (1) C. proc. civ., iar prin neinvocarea acestor critici în cadrul procedurii arbitrale, potrivit dispoziţiilor legale precitate, reclamanta nu mai poate să invoce aceste aspecte pe calea acţiunii în anulare.

Nici criticile recurentei prin care susţine că instanţa de fond a ignorat decizia de casare pronunţată în primul ciclu procesual nu pot fi primite.

Referitor la această critică, Înalta Curte reţine că potrivit art. 501 alin. (1) C. proc. civ.: "În caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanţa care judecă fondul."

Conform deciziei nr. 2593 din 07.12.2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de pârâta B., a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre o nouă judecată aceleaşi instanţe, constatând că prin considerentele sentinţei recurate nu este exprimat punctul de vedere al instanţei referitor la neanalizarea de către tribunalul arbitral a apărărilor privind lipsa interesului în promovarea acţiunii.

Or, examinând decizia recurată, instanţa supremă constată că s-au respectat întocmai îndrumările instanţei de recurs. Astfel, curtea de apel a răspuns aspectelor tranşate de instanţa de casare şi a constatat în mod corect că tribunalul arbitral nu a motivat lipsa interesului în promovarea acţiunii arbitrale, întrucât în faţa Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituţionalizat, reclamanta din prezenta cauză nu a invocat această excepţie. Totodată, în mod judicios a reţinut curtea de apel că în raport de prevederile art. art. 592 alin. (1) şi art. 608 alin. (2) C. proc. civ., a intervenit decăderea reclamantei din dreptul de a mai invoca excepţia lipsei de interes ulterior, în cadrul acţiunii în anulare formulate împotriva hotărârii arbitrale.

Sub acelaşi aspect, criticile privind încălcarea prevederilor art. 22 şi art. 575 C. proc. civ., precum şi art. 6 Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, vor fi înlăturate.

Deşi recurenta arată că instanţa de fond a încălcat norme reglementate de C. proc. civ. şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, instanţa supremă constată că, în realitate, criticile recurentei vizează nemulţumirea acesteia cu privire la soluţia pronunţată de curtea de apel cu privire la excepţia lipsei de interes.

Potrivit art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ. hotărârea poate fi desfiinţată dacă nu cuprinde dispozitivul şi motivele, nu arată data şi locul pronunţării ori nu este semnată de arbitri.

La rândul său, recursul împotriva unei sentinţe pronunţate în soluţionarea unei acţiuni în anulare cunoaşte un dublu filtru: pe de o parte, este o cale extraordinară de atac, în cadrul căreia, prin prisma motivelor limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nu se pot analiza aspecte de netemeinicie, care aduc în discuţie situaţia de fapt, şi, pe de altă parte, urmăreşte modul în care curtea de apel a soluţionat acţiunea în anulare în raport de criticile de nelegalitate ale reclamantei formulate în limitele motivelor de anulare reglementate de art. 608 alin. (1) C. proc. civ.

De altfel, instanţa supremă constată că, în realitate, criticile invocate sub acest aspect reprezintă un pretext pentru a repune în discuţie judecata în fond printr-o reanalizare devolutivă a împrejurărilor cauzei, însă, controlul efectuat de instanţă asupra hotărârii arbitrale este un control de legalitate, nu de temeinicie, iar invocarea motivelor prevăzute de art. 608 C. proc. civ. nu trebuie să urmărească reexaminarea pe fond a litigiului.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală şi că recursul declarat de recurenta B., prin administrator judiciar C.. şi administrator special D., este nefondat, urmând a fi respins, potrivit art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

Faţă de soluţia de respingere a recursului, în temeiul art. 494, raportat la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite cererea de acordare a cheltuielilor de judecată şi va obliga recurenta B., prin administrator judiciar C.. şi administrator special D. la plata către intimata A. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 7.735 RON, reprezentând onorariu de avocat, conform dovezilor aflate la filele x.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta B., prin administrator judiciar C.. şi administrator special D., împotriva sentinţei nr. 6 din 21 martie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti – secţia a II-a Civilă, ca nefondat.

Obligă recurenta B., prin administrator judiciar C.. şi administrator special D. la plata către intimata A. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 7.735 RON.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 noiembrie 2024.