Cassation annulled for failure to articulate legal error: Vacant succession heir status and subrogated recovery of social share value from limited liability company

Şedinţa publică din data de 18 februarie 2026

Asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la 3 iunie 2021, sub nr. x/2021, modificată la 2 decembrie 2021, reclamantele A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Constanţa prin Primar, C. S.R.L., D., E., Statul Român prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, UAT Comuna 23 august prin Primar şi UAT Municipiul Mangalia prin Primar, prin care s-a solicitat obligarea pârâţilor C. S.R.L., D. şi E. (în calitate de asociaţi ai pârâtei societăţi C. S.R.L.) la plata contravalorii părţilor sociale care au aparţinut defunctului debitor al reclamantelor - F. în cadrul C. S.R.L., către pârâtul Municipiul Constanţa prin Primar, în calitatea acestuia de moştenitor al defunctului F. şi obligarea pârâtului Municipiul Constanţa prin Primar la plata către reclamante a sumei estimate de 240.000 euro; cu cheltuieli de judecată.

În subsidiar, reclamantele au solicitat constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenire vacantă autentificat sub nr. x din 1 septembrie 2020 de G. şi H., constatarea vacanţei succesorale de pe urma debitorului defunct F., constatarea calităţii UAT Comuna 23 august prin Primar de moştenitoare a defunctului F.; în subsidiar, constatarea calităţii UAT Municipiul Mangalia prin Primar de moştenitoare a defunctului F.; în subsidiar, constatarea calităţii Statului Român, în principal, prin Ministerul Finanţelor Publice, în subsidiar, prin D.G.R.F.P. Galaţi, de moştenitoare a defunctului F., obligarea pârâţilor C. S.R.L., D. şi E. la plata contravalorii părţilor sociale care au aparţinut defunctului debitor al reclamantelor - F. în cadrul C. S.R.L., către pârâtul în privinţa căruia se va constata calitatea de moştenitor al defunctului F., obligarea pârâtului în privinţa căruia se va constata calitatea de moştenitor al defunctului F. la plata către reclamante a sumei estimate de 240.000 euro; cu cheltuieli de judecată.

Pârâtul Municipiul Constanţa prin Primar a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, în principal, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, şi a invocat excepţiile inadmisibilităţii şi lipsei de interes. Acelaşi pârât a formulat cerere reconvenţională, prin care a solicitat constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenire vacantă autentificat sub nr. x din 1 septembrie 2020 de G. şi H..

Pârâtele C. S.R.L. şi E. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii, în principal, ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, ca lipsită de interes sau inadmisibilă, în privinţa capătului 1 de cerere, respectiv, ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, în privinţa capătului 1 de cerere, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată. Aceleaşi pârâte au formulat întâmpinare la cererea reconvenţională formulată de pârâtul Municipiul Constanţa prin Primar, prin care au solicitat admiterea cererii reconvenţionale.

Pârâtul D. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, în principal, ca lipsită de interes, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.

Pârâţii Statul Român prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi şi UAT Municipiul Mangalia prin Primar au formulat întâmpinări, prin care au solicitat respingerea cererii, în principal, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.

Pârâtul UAT Comuna 23 august prin Primar a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, în principal, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, respectiv, ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.

Prin încheierea din 17 mai 2022 au fost calificate drept apărări de fond inadmisibilitatea şi lipsa de interes, invocate de pârâţi, şi au fost unite cu fondul excepţiile lipsei calităţii procesuale active, respectiv pasive, invocate de pârâţi.

Prin sentinţa civilă nr. 696 din 11 iunie 2024, Tribunalul Constanţa, secţia a II a civilă a respins excepţiile lipsei calităţii procesual active, respectiv pasive, invocate de către pârâţi. A respins excepţia lipsei de interes a pârâtului Municipiul Constanţa prin Primar în formularea cererii reconvenţionale, invocată de reclamante. A respins cererea de chemare în judecată, modificată, formulată de reclamantele A. şi B.. A respins cererea reconvenţională formulată de pârâtul Municipiul Constanţa prin Primar şi a obligat în solidar reclamantele la plata sumei de 9.520 RON către pârâta C. S.R.L., reprezentând cheltuieli de judecată. A obligat în solidar reclamantele la plata sumei de 2.000 RON către pârâtul D., reprezentând cheltuieli de judecată. A dispus cu privire la cererea de majorare onorariu expert.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel principal pârâtul Municipiul Constanţa prin Primar, iar reclamantele A. şi B. au formulat apel incident.

Prin decizia civilă nr. 89/LP din 23 mai 2025, Curtea de Apel Constanţa - secţia a II-a Civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi a admis apelul principal formulat de Municipiul Constanţa prin Primar. A admis apelul incident formulat de reclamantele A. şi B.. A anulat sentinţa apelată şi, evocând fondul, a admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere din acţiunea principală având ca obiect obligarea Municipiului Constanţa la plata către reclamante a sumei de 240.000 euro. A admis acţiunea formulată de reclamantele A. şi B. în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L. şi a obligat pârâta C. S.R.L. la plata către pârâtul Municipiul Constanţa a sumei de 94.412 RON, contravaloarea părţilor sociale pe care defunctul F. le deţinea în cadrul societăţii C. S.R.L., conform ultimului bilanţ contabil aprobat. A respins acţiunea formulată de reclamantele A. şi B. în contradictoriu cu pârâţii D. şi E.. A respins cererea de obligare a pârâtului Municipiul Constanţa la plata către reclamante a sumei de 240.000 euro, ca inadmisibilă. A respins cererea reconvenţională formulată de pârâtul Municipiul Constanţa prin Primar. A respins cererea subsidiară/alternativă formulată de reclamantele A. şi B. în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Constanţa prin Primar, UAT Municipiul Mangalia prin Primar, UAT Comuna 23 august prin Primar şi Statul Român prin DGRFP Galaţi. A dispus cu privire la cheltuielile de judecată.

Împotriva acestei decizii pârâtul Municipiul Constanţa prin Primar a formulat recurs principal, iar reclamantele A. şi B. şi pârâta C. S.R.L. au declarat recurs incident.

Prin memoriul de recurs, recurentul-pârât Municipiul Constanţa prin Primar a solicitat casarea hotărârii atacate şi a invocat, în esenţă, următoarele:

Autorul căii de atac susţine că în mod greşit instanţa de apel a stabilit calitatea sa de moştenitor. Afirmă că, potrivit art. 5 C. civ., prevederile Regulamentului nr. 650/2012 au prioritate faţă de art. 2633 - art. 2636 C. civ.. Susţine că dispoziţiile art. 21 din Regulament sunt reflectate şi în conţinutul art. 2633 C. civ., conform căruia legea care guvernează succesiunea este legea statutului pe teritoriul căruia defunctul avea, la data morţii, reşedinţa obişnuită. Apreciază că, pentru determinarea reşedinţei, instanţa ar fi trebuit să aibă în vedere mai multe criterii, printre care şi elementul de extraneitate. Susţine că din interpretarea coroborată a art. 33 din Regulament, art. 2636, art. 1138, art. 1139 şi art. 954 C. civ. rezultă că bunurile din moştenirea vacantă (părţi sociale) vor fi preluate de statul pe teritoriul căruia sunt situate. Arată că defunctul a avut reşedinţa în Comuna 23 august, unde se află şi sediul societăţii la care a fost asociat şi consideră că, faţă de aceste aspecte, recurentul nu ar fi putut dobândi calitatea de moştenitor. Apreciază că locul situării bunurilor (părţi sociale), este sediul societăţii (Comuna 23 august), şi nu locul înregistrării societăţii (ONRC Constanţa).

Recurentul-pârât mai arată că nu a fost corect aplicate dispoziţiile art. 202 şi urm. din Legea nr. 31/1990, conform cărora, în cazul în care actul constitutiv nu prevede continuarea societăţii cu moştenitorii, aceştia din urmă au dreptul la contravaloarea părţilor sociale potrivit ultimului bilanţ contabil aprobat. Afirmă că menţionarea părţilor sociale în patrimoniul defunctului, deşi acestea fuseseră repartizate între asociaţii rămaşi, confirmă caracterul nelegal al certificatului de moştenitor şi lipsa calităţii procesuale pasive a recurentului-pârât.

Aceeaşi parte arată că au fost greşit interpretate şi aplicate prevederile art. 1385 C. civ. referitor la condiţiile acţiunii oblice deoarece nu există o creanţă certă.

Recurentul-pârât Municipiul Constanţa prin Primar a indicat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin recursul incident declarat, recurentele-reclamante A. şi B. au solicitat casarea în parte a hotărârii atacate sub aspectul soluţiilor instanţei de apel asupra inadmisibilităţii capătului de cerere în pretenţii din acţiunea principală şi sub aspectul admiterii acţiunii oblice în contradictoriu cu pârâţii C. S.R.L. şi Municipiul Constanţa până la concurenţa sumei de 94.412 RON, cu menţinerea celorlalte soluţii şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Autoarele căii de atac precizează că recursul vizează soluţia instanţei de apel asupra excepţiei inadmisibilităţii capătului de cerere în pretenţii (capătul nr. 2 de cerere din acţiunea introductivă) şi soluţia asupra cuantumului sumei la plata căreia a fost obligată pârâta C. S.R.L. către Municipiul Constanţa. Referitor la cea de a doua soluţie, recurentele arată că instanţa de apel a interpretat restrictiv prevederile art. 202 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 31/1990 în sensul că nu a obligat pârâta C. S.R.L. la plata contravalorii părţilor sociale conform raportului de expertiză administrat în faza apelului, astfel cum reclamantele şi-au precizat acţiunea. Afirmă că soluţia instanţei de apel contrazice interpretarea sistematică a textelor din Legea nr. 31/1990 şi jurisprudenţa instanţei supreme. Apreciază că situaţia este similară cu cea a asociatului retras sau exclus.

Referitor la prima soluţie criticată, recurentele susţin că în mod eronat a fost admisă excepţia inadmisibilităţii respectivului capăt de cerere deoarece art. 1561 C. civ. comportă şi excepţii, iar interesul formulării unui capăt de cerere direct împotriva succesorului, în speţă Municipiul Constanţa, este unul practic.

Recurentele-reclamante au indicat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Prin recursul incident formulat, recurenta-pârâtă C. S.R.L. a solicitat casarea în parte a hotărârii atacate şi respingerea cererii de chemare în judecată.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Autoarea căii de atac arată că reclamantele nu au dovedit caracterul cert al creanţei întrucât hotărârea penală pronunţată de instanţa belgiană nu este suficientă pentru a demonstra existenţa creanţei solicitate prin cererea de chemare în judecată, cu atât mai mult cu cât reclamantele nu au răspuns la interogatoriu. Apreciază că instanţa de apel nu a detaliat motivele care fundamentează caracterul cert al creanţei şi nici nu a explicat de ce a înlăturat susţinerile instanţei de fond.

Recurenta arată că nu au fost respectate prevederile art. 1560 C. civ. în ceea ce priveşte caracterul cert al creanţei.

Recurenta-pârâtă a indicat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Recurentele-reclamante şi intimatele-pârâte UAT Municipiul Mangalia prin Primar şi UAT Comuna 23 august prin Primar au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului formulat de recurentul-pârât. Intimata-pârâtă UAT Comuna 23 august prin Primar a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

În ceea ce priveşte recursul declarat de recurentul-pârât Municipiul Constanţa prin Primar, din cererea formulată nu se desprind critici care să poată fi subsumate prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanţa care a pronunţat hotărârea atacată şi-a fundamentat soluţia pronunţată.

Conform dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere atunci când norma de drept material a fost încălcată sau greşit aplicată.

Prin memoriul de recurs sunt reluate argumentele din apel privind soluţia de respingere a cererii reconvenţionale formulate de pârâtul Municipiul Constanţa, autorul căii de atac solicitând instanţei să reanalizeze dacă au fost respectate dispoziţiile Regulamentului UE nr. 650/2012 privind competenţa, legea aplicabilă, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti şi acceptarea şi executarea actelor autentice în materie de succesiuni şi privind crearea unui certificat european de moştenitor şi cele ale art. 2633 - art. 2636 (Moştenirea), art. 954 (Deschiderea moştenirii) şi art. 1135 (Moştenirea vacantă) şi urm. C. civ.

Recurentul-pârât nu formulează veritabile critici de nelegalitate întrucât nu contrazice statuările instanţei de apel în sensul că motivele din cererea reconvenţională ce vizeaza stabilirea statului competent în cazul moştenirilor cu element de extraneitate conform Regulamentului UE 650/2012 nu sunt relevante în cauză, "dat fiind că niciuna dintre părţi nu a contestat identificarea Statului Român, în ceea ce priveşte competenţa şi legea aplicabilă succesiunilor, ca fiind statul unde defunctul avea reşedinţa obişnuită la data decesului."

Acesta se limitează la reluarea susţinerilor din cererea de apel şi afirmă, fără însă a demonstra, că locul situării bunurilor în sensul art. 1138 şi urm. C. civ. nu poate fi Municipiul Constanţa, ci este Comuna 23 august, unde se aflau sediul societăţii C. S.R.L. şi reşedinţa defunctului. Dincolo de aceea că aceste afirmaţii nu se raportează la temeiurile de drept pe care curtea de apel îşi sprijină considerentele, autorul căii de atac contestă un aspect de fapt, ce a fost deja stabilit de instanţa devolutivă, şi asupra căruia nu se mai poate reveni în recurs.

În aceeaşi măsură reprezintă un aspect factual şi caracterul cert al creanţei pe care o solicită reclamantele deoarece demersul de verificare pe care îl pretinde recurentul-pârât înseamnă o reevaluare a probatoriului şi, implicit, o rejudecare pe fond a cauzei.

Reluarea în conţinutul memoriului de recurs a argumentelor formulate pe calea apelului, cărora instanţa de prim control judiciar le-a răspuns printr-o fundamentată analiză în fapt şi în drept a cauzei, şi contestarea unor chestiuni de netemeinicie nu echivalează cu formularea unor critici propriu-zise împotriva dezlegărilor date în apel.

Faţă de cele de mai sus, instanţa supremă reţine că recurentul nu şi-a respectat obligaţia impusă de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din acelaşi cod, în acest caz intervenind sancţiunea nulităţii căii de atac formulate.

Cu privire la recursurile incidente declarate de recurentele-reclamante A. şi B. şi de recurenta-pârâtă C. S.R.L., faţă de dispoziţiile art. 491 raportat la art. 472 C. proc. civ., potrivit cărora recursul incident rămâne fără efect dacă recursul principal este respins pentru motive care nu implică cercetarea fondului şi având în vedere soluţia de anulare a recursului declarat de pârâtul Municipiul Constanţa prin Primar, instanţa supremă urmează a constata ca rămase fără efect recursurile incidente.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 489 alin. (2) raportat la art. 496 alin. (1) teza a III-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va anula recursul declarat de recurentul-pârât Municipiul Constanta prin Primar împotriva deciziei civile nr. 89/LP din 23 mai 2025, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa - secţia a II-a Civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi, iar în temeiul art. 491 raportat la art. 472 şi la art. 496 alin. (1) teza a III-a din acelaşi cod, va constata ca rămase fără efect recursurile incidente declarate de recurentele-reclamante A. şi B. şi de recurenta-pârâtă C. S.R.L. împotriva aceleiaşi decizii.

Faţă de soluţia de anulare a recursului principal şi faţă de soluţia prin care au fost constatate ca rămase fără efect recursurile incidente, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurentele- A. şi B. la plata către intimata-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna 23 august prin Primar a cheltuielilor de judecată în cuantum de 6.050 RON, reprezentând onorariu avocat, conform dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul principal declarat de recurentul-pârât MUNICIPIUL CONSTANTA PRIN PRIMAR împotriva deciziei civile nr. 89/LP din 23 mai 2025, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa - secţia a II-a Civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi.

Constată ca rămase fără efect recursurile incidente declarate de recurentele-reclamante A. şi B. şi de recurenta - pârâtă C. S.R.L. împotriva aceleiaşi decizii.

Obligă recurentele-reclamante A. şi B. la plata către intimata-pârâtă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA 23 august PRIN PRIMAR a cheltuielilor de judecată în cuantum de 6.050 RON.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 februarie 2026.