Validity of compulsory arbitration clauses in public procurement contracts under mandatory administrative legislation

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 28 septembrie 2022 pe rolul Curţii de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Dolj şi precizată la data 28 septembrie 2022, precum şi în şedinţa din 19 ianuarie 2023, reclamanta A. S.R.L. - B. S.R.L. C. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ JUDEŢUL DOLJ ("UAT Judeţul Dolj"), prin PREŞEDINTELE CONSILIULUI JUDEŢEAN DOLJ şi CONSILIUL JUDEŢEAN DOLJ prin PREŞEDINTE ("Consiliul Judeţean Dolj") a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 456.726,12 RON, reprezentând costuri contractuale suplimentare, precum şi la plata sumei de 15.267,90 RON reprezentând dobânda legală, calculată de la data de 14.06.2022 până la data de 28 septembrie 2022.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 550, 553, 571, 576, 619 C. proc. civ. coroborate cu specificaţiile din Acordul contractual, punct 5, Anexa referitoare la clauzele 70.4 şi 70.5, art. 1270, 1272, 1350 C. civ., clauza 33.1. alin. (2) coroborată cu clauza 55, clauzele 68.1 şi 68.2 coroborate cu clauza 38.5, clauza 69a şi 69c. alin. (1)-(3) din Condiţiile generale de contractare.

Prin răspunsul la cererea de arbitrare, pârâta UAT Judeţul Dolj a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale-pasive, întrucât aceasta nu este parte în contractul de execuţie lucrări nr. x/04.01.2019 parte contractantă fiind Consiliul Judeţean Dolj. Făcând trimitere la prevederile art. 3, alin. (5) lit. m) şi lit. pp) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, pârâta a menţionat că unitatea administrativă şi consiliul judeţean sunt două entităţi distincte, cu competenţe si atribuţii specifice distincte, solicitând astfel ca reclamanta să clarifice cadrul procesual şi să indice în contradictoriu cu cine înţelege să parcurgă procedura arbitrajului.

Prin încheierea de şedinţă din 10 ianuarie 2023, tribunalul arbitral a acordat cuvântul părţilor asupra obiecţiei privind validitatea şi aplicarea convenţiei arbitrale, precum şi cu privire la competenţa Curţii de Arbitraj Dolj şi a respins obiecţia privind validitatea şi aplicarea convenţiei arbitrale invocate în temeiul art. 14 alin. (1) lit. b) din Regulile de procedură arbitrală ale Curţii de Arbitraj de pe lângă C. civ..I. Dolj, având în vedere, pe de-o parte că H.G. nr. 1/2018 prevede în Anexa 1, Clauza 70, intitulată "Dispute şi arbitraj", soluţionarea litigiilor pe cale arbitrală.

Verificându-şi propria competenţă, şi având în vedere clauza arbitrală din contractul încheiat între părţi, precum şi susţinerile părţilor în favoarea Curţii de Arbitraj Dolj, în ipoteza în care litigiul nu este de competenţa instanţelor naţionale, tribunalul arbitral a constatat că este competent în soluţionarea litigiului.

La termenul din 19 ianuarie 2023, reprezentantul reclamantei a precizat cererea de arbitrare, arătând că înţelege să se judece atât cu U.A.T. Judeţul Dolj, cât şi cu Consiliul Judeţean Dolj, ambele reprezentante prin Preşedintele Consiliului Judeţean Dolj.

Prin încheierea de şedinţă din 19 ianuarie 2023, având în vedere susţinerile şi precizările părţilor, ţinând cont de faptul că nu are personalitate juridică Consiliul Judeţean Dolj şi interpretând dispoziţiile contractuale, tribunalul arbitral a reţinut că acesta din urmă s-a obligat în numele şi pe seama Unităţii Administrativ Teritoriale Judeţul Dolj şi a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Judeţean Dolj invocată de către pârât, urmând ca parte în dosar să fie şi U.A.T. Judeţul Dolj, prin Consiliul Judeţean Dolj.

Tot prin încheierea de şedinţă din 19 ianuarie 2023, tribunalul arbitral a unit cu fondul cauzei atât excepţia decăderii reclamantei din dreptul de a solicita costuri suplimentare în temeiul clauzei contractuale 55, precum şi excepţia inadmisibilităţii, invocate de către pârât, pentru analizarea acestora apreciind că este necesară administrarea probatoriului.

Prin încheierea din 17 august 2023, tribunalul arbitral a revenit asupra încheierii din 19 ianuarie 2023 şi a apreciat că în raport cu solicitarea reclamantei de a se judeca atât cu pârâta UAT Judeţul Dolj, cât şi cu pârâta Consiliul Judeţean Dolj, se impune menţinerea în cauză a Consiliului Judeţean Dolj, prin Preşedintele Consiliului Judeţean Dolj. Procedura a fost reluată începând cu această dată, continuând cu administrarea probelor.

Prin Hotărârea arbitrală nr. 2 din 17 noiembrie 2023 pronunţată de Camera de Comerţ şi Industrie a Judeţului Dolj – Curtea de Arbitraj în dosarul nr. x/2022 a fost respinsă excepţia caducităţii invocată de pârâtă drept nefondată.

A fost respinsă excepţia decăderii şi excepţia inadmisibilităţii, invocate de pârâtele Unitatea Administrativ Teritorială a Judeţului Dolj, prin Preşedintele Consiliului Judeţean Dolj şi Consiliul Judeţean Dolj, prin Preşedinte, drept nefondate.

A fost admisă cererea arbitrală formulată de reclamantă şi a obligat pârâtele Unitatea Administrativ Teritorială a Judeţului Dolj, prin Preşedintele Consiliului Judeţean Dolj şi Consiliul Judeţean Dolj, prin Preşedinte, la plata sumei de 456.726,12 RON, reprezentând costuri contractuale suplimentare, precum şi la plata sumei de 64.714,25 RON, reprezentând dobânda legală, calculată de la data de 14.06.2022 până la data de 12.06.2023, dobândă ce urmează a fi actualizată la data plăţii efective.

Au fost obligate pârâtele Unitatea Administrativ Teritorială a Judeţului Dolj, prin Preşedintele Consiliului Judeţean Dolj şi Consiliul Judeţean Dolj, prin Preşedinte, la plata către reclamantă, de asemenea, a taxei de înregistrare dosar arbitral în valoare de 371 RON, a taxei arbitrale în valoare de 13.519,91 RON plus 4.180,13 RON şi a onorariului de expert judiciar în valoare de 3.500 RON. A fost respinsă solicitarea de a se acorda plata onorariului expertului asistent.

Împotriva hotărârii arbitrale pronunţate de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a Judeţului Dolj, împotriva încheierii din 10 ianuarie 2023 prin care a fost respinsă obiecţia privind validitatea şi aplicarea convenţiei arbitrale şi încheierii din 19 ianuarie 2023 referitoare la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a UAT Judeţul Dolj, reclamanţii UNITATEA ADMINISTRATIVĂ JUDEŢUL DOLJ şi CONSILIUL JUDEŢEAN DOLJ au formulat acţiune în anulare.

Cererea în anulare a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a Civilă sub număr de dosar x/2023

Prin sentinţa nr. 19/2024 din 9 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia a II-a Civilă, a fost respinsă cererea formulată de reclamantele UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ JUDEŢUL DOLJ şi CONSILIUL JUDEŢEAN DOLJ, împotriva încheierilor din 10 ianuarie 2023 şi 19 ianuarie 2023 şi a sentinţei nr. 2 din data de 17 noiembrie 2023, pronunţate de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a Judeţului Dolj în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., în calitate de lider al asocierii A.- B. S.R.L. - C. S.R.L..

În termen legal, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., reclamanţii UNITATEA ADMINISTRATIVĂ JUDEŢUL DOLJ şi CONSILIUL JUDEŢEAN DOLJ au declarat recurs împotriva sentinţei nr. 19/2024 din 9 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia a II-a Civilă.

În argumentarea cererii de recurs, se susţine, în esenţă, că sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Craiova este nelegală, întrucât nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, fiind incident motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 teza I, prin raportare la art. 608 alin. (1) lit. b) teza a III-a C. proc. civ., care vizează situaţia în care tribunalul arbitral a soluţionat litigiul (...) în temeiul unei convenţii nule sau inoperante.

Astfel, Curtea de Apel Craiova nu a motivat concluzia sa în sensul că tribunalul arbitral ar fi respins în mod corect excepţia de validitate a convenţiei arbitrale şi a soluţionat cauza în temeiul clauzei compromisorii 70, clauză apreciată, în opinia recurenţilor, în mod greşit ca fiind conformă legii şi corespunzând voinţei părţilor, fără a fi analizate toate situaţiile invocate de reclamanţi şi prevăzute la art. 608 lit. b), mai) precis clauza inoperantă.

Totodată, consideră că sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Craiova este nelegală, întrucât nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, fiind incident motivul de casare prevăzut la arţ. 488 alin. (1) pct. 6 teza I, prin raportare la art. 608 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., deoarece convenţia arbitrală este nulă sau inoperantă şi lit. h), deoarece convenţia arbitrală încalcă dispoziţiile imperative ale legii.

O trimitere sumară şi evazivă la temeiurile legale invocate de reclamanţi nu constituie o motivare a hotărârii, fără prezentarea unor argumente şi analize logico-juridice, mai ales în condiţiile în care neconcordanţa dinte actele normative este vădită.

Precizează că încă de la început au subliniat faptul că acordul contractual încheiat între părţi, izvor al litigiului, nu reprezintă voinţa acestora în totalitate, în privinţa clauzei compromisorii, ci este un contract impus prin lege (în sens larg) - H.G..1/2018, în forma aflată în vigoare la data semnării, părţile putând deroga numai cu privire la elementele precizate în mod expres în anexa 1 din H.G. nr. 1/2018, nu şi asupra altora, sub sancţiunea nulităţii.

În acest context, arătă că art. 57 din Legea nr. 101/2016 conţinea o normă supletivă în sensul că "părţile pot conveni ca litigiile în legătură cu interpretarea, încheierea, executarea, modificarea şi încetarea contractelor să fie soluţionate prin arbitraj", prin derogare de la art. 53 alin. (1)1 din lege, care prevedea că "Procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către instanţa civilă de drept comun în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante".

Or, în realitate părţile nu au putut conveni, ci au fost obligate (să poată) să convină calea arbitrajului, care le-a fost impusă sub ameninţarea cu sancţiunea nulităţii clauzei prin care ar fi ales calea instanţei de drept comun (anexa 1 – Condiţii Speciale).

Prin urmare, art. 57 din Legea nr. 101/2016, care dădea posibilitatea de a alege calea, a fost golit de conţinut prin H.G. nr. 1/2018 anexa 1 - Condiţii Speciale, clauza citată, şi nu poate fi invocat ca pretext pentru nerespectarea competenţei legale a instanţei de judecată.

În opinia recurenţilor, hotărârea atacată cuprinde motivele contradictorii pe care se întemeiază, deoarece se reţine, pe de o parte, că Legea nr. 101/2016 nu interzice stipularea unor clauze compromisorii şi prevede în mod expres la art. 57 faptul că părţile pot conveni ca litigiile să fie soluţionate prin arbitraj, dar pe de altă parte, se reţine că: "În aceste condiţii, clauza arbitrată privind soluţionarea litigiilor pe calea arbitrajului (...) nu contravine nici H.G. nr. 1/2018 şi nici Legii nr. 101/2016, deşi H.G. nr. 1/2018 la anexa 1 - Condiţii Speciale, clauza prevede că "Beneficiarii sunt îndreptăţiţi să elaboreze Condiţii Speciale numai cu privire la subclauzele şi numai în legătură cu subiectele listate în tabelul de mai jos. Orice altă Condiţie Specială este nulă".

Sub un alt aspect, menţionează că, deşi acţiunea în anulare a vizat în integralitate încheierea din 10 ianuarie 2023 a tribunalului arbitral, este inexistentă motivarea respingerii acţiunii în anulare de către Curtea de Apel Craiova prin prisma criticii reclamanţilor referitoare la încălcarea regulilor de procedură de către tribunalul arbitral referitoare la citarea judeţului Dolj şi a Consiliului Judeţean Dolj, iar prin încheierea din 19 ianuarie 2023 a respins excepţia invocată privind lipsa calităţii procesuale pasive a U.A.T. Judeţul Dolj.

Procedura de citare a fost nelegal îndeplinită cu UAT Judeţul Dolj prin Consiliul Judeţean Dolj şi prin încheierile ulterioare ale tribunalului arbitral (până la data de 19.08.2023).

Se apreciază că sentinţa recurată apare ca nemotivată şi în privinţa motivului prevăzut de art. 608 lit. e) C. proc. civ. referitor la expirarea termenului arbitrajului.

Astfel, s-a creat situaţia în care încheierea din 15 februarie 2023, prin care a fost suspendată caducitatea, nu mai există, deoarece prin încheierea din 17 august 2023 s-a reluat procedura şi nu s-a mai constatat suspendarea caducităţii. Abia prin încheierea din 6 septembrie 2023 s-a suspendat caducitatea.

În această situaţie, termenul de 6 luni privind caducitatea s-a împlinit faţă de UAT Judeţul Dolj (citat nelegal prin Consiliul Judeţean Dolj, iar nu prin reprezentantul legal prevăzut de art. 109 din O.G. nr. 57/2019) la 25 mai 2023 (6 luni începând de la 25 noiembrie 2022 când s-a constituit tribunalul arbitral).

Deşi la 19 ianuarie 2023, reclamanta a precizat că înţelege să se judece cu ambele entităţi, iar tribunalul arbitral a înţeles acest lucru abia prin încheierea din 17 august 2023, caducitatea a curs faţă de Consiliul Judeţean Dolj (necitat până la acea dată) şi s-a împlinit la 25 mai 2023 (6 luni începând de la data de 25 noiembrie 2022 când s-a constituit tribunalul arbitral).

Având în vedere aceste aspecte, precum şi motivarea tangenţială a curţii de apel, mărginită doar în sensul că termenul arbitrajului se suspendă pe durata efectuării unei expertize dispuse de către tribunal în considerarea art. 43 alin. (2), pct. 5 din Regulile de procedură, apreciază că hotărârea Curţii de Apel Craiova apare ca nemotivată în privinţa motivului prevăzut de art. 608 lit. e) C. proc. civ. fiind pronunţată fără observarea încheierilor greşite şi asumate ale tribunalului arbitral privind: citarea nelegală (10 ianuarie 2023 şi 19 ianuarie 2023) a UAT Judeţul Dolj fprin Consiliul Judeţean Dolj, iar nu prin reprezentantul legal prevăzut de art. 109 din O.G. nr. 57/2019); inexistenţa citării Consiliului Judeţean Dolj până la data de 17 august 2023; prima suspendare a termenului arbitrajului (15 februarie 2023); revenirea asupra încheierii din 19 ianuarie 2023 şi reluarea procedurii arbitrale (din 17 august 2023); a doua suspendare (6 septembrie 2023).

În ceea ce priveşte incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. arată că forma de întocmire a contractului este cea impusă imperativ prin H.G. nr. 1/2018 pentru aprobarea condiţiilor generale şi specifice pentru anumite categorii de contracte de achiziţie aferente obiectivelor de investiţii, clauzele contractului având caracter legal, de la care părţile nu pot deroga decât în câteva situaţii expres şi limitativ prevăzute.

Prin urmare, clauzele asupra cărora s-a aplecat curtea de apel (clauza 55 - costuri suplimentare, clauza 48 - ajustarea preţului, clauza 69 - revendicări, clauza 35.1 - lit. ii) prelungirea duratei de execuţie etc.) au ca izvor legea şi, prin urmare, au caracter de norme de drept material.

Hotărârea atacată cuprinde numai motive străine de natura pricinii în privinţa dezlegării punctului VII al acţiunii în anulare formulat prin prisma art. 608 lit. h) C. proc. civ. şi art. 2 pct. 2 şi 222 din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice - aspect ce se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., teza finală.

Curtea a considerat în mod nelegal că: "aceste dispoziţii legale nu sunt incidente în cauză (....) de vreme ce litigiul a vizat executarea unui contract de achiziţie publică iar nu atribuirea acestuia" şi a refuzat să stabilească "cu privire la aplicarea ori nu corectă a lor de către tribunalul arbitral", deşi art. 222 din Legea nr. 98/2016 trimite la art. 221 din aceeaşi lege "(l) Orice modificare a unui contract de achiziţie publică ori acord-cadru în cursul perioadei sale de valabilitate altfel decât în cazurile şi condiţiile prevăzute la art. 221 se realizează prin organizarea unei noi proceduri de atribuire, în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi". Art. 221 enumeră limitativ cazurile în care pot fi modificate contractele de achiziţie publică fără organizarea unei noi proceduri de atribuire.

Solicită admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinţei atacate, cu consecinţa trimiterii spre o nouă judecată Curţii de Apel Craiova.

Intimata-pârâtă A. S.R.L. ÎN CALITATE DE LIDER AL ASOCIERII A.-B.- C. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului.

Recurenţii-reclamanţi UNITATEA ADMINISTRATIVĂ JUDEŢUL DOLJ şi CONSILIUL JUDEŢEAN DOLJ au depus răspuns la întâmpinare.

Examinând sentinţa atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport cu criticile formulate şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente:

Înalta Curte subliniază că acţiunea în anulare este calea de atac ce se exercită împotriva hotărârii arbitrale şi poate fi exercitată exclusiv pentru motivele enumerate limitativ la art. 608 alin. (1) lit. a) – i). Această cale de atac nu este una devolutivă, instanţa sesizată cu acţiunea în anulare având a verifica exclusiv dacă hotărârea arbitrală ar putea fi desfiinţată pentru unul dintre motivele arătate în textul din Codul precizat.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Sub un prim aspect, prevalându-se de prevederile art. 608 alin. (1) lit. b) şi lit. h) C. proc. civ., recurenţii au criticat sentinţa atacată pentru nemotivare, apreciind că instanţa învestită cu acţiunea în anulare nu a analizat toate situaţiile invocate de aceştia cu referire la clauza inoperantă.

Or, dezacordul recurenţilor cu privire la argumentele care au format convingerea instanţei învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare, neînsuşirea de către aceasta a susţinerilor formulate de către părţi, nu reprezintă motive de nelegalitate care să conducă la casarea decizie recurate, nefiind incident motivul de recurs reglementat de pct. 6 al art. 488 C. proc. civ.

Argumentat şi legal motivat, Curtea de Apel Craiova a reţinut cu justeţe că, în speţă, clauza 70 cuprinsă în acordul contractual de lucrări nr. x/04.01.2019, contract de achiziţie publică a cărei executare a generat litigiul arbitral şi care a fost încheiat în temeiul H.G. nr. 1/2018, reprezintă o clauză compromisorie validă, de la care părţile nu pot deroga şi care prevede soluţionarea prin arbitraj a oricărei dispute rezultate din contract sau în legătură cu acesta, potrivit regulilor de procedură arbitrală ale Curţii de Arbitraj Comerciale International de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României.

S-a reţinut în mod corect că Legea nr. 101/2016, invocată de către reclamanţi ca instituind competenţa instanţelor judecătoreşti în soluţionarea litigiilor privitoare la executarea contractelor de achiziţie publică, nu interzice stipularea în conţinutul acestora a unor clauze, precum cea menţionată, şi, prevede expres la art. 57 faptul că părţile pot conveni ca litigiile în legătură cu interpretarea, încheierea, executarea, modificarea şi încetarea contractelor să fie soluţionate prin arbitraj.

Este adevărat că legislaţia în materie impune anumite rigori pe care voinţa părţilor nu o poate înlătura, dar care sunt cunoscute din faza de începutul încheierii acordului contractual.

Reiterând cele susţinute prin acţiunea în anulare, recurenţii au subliniat că acordul contractual încheiat între părţi, izvor al litigiului, nu reprezintă voinţa acestora în totalitate, în privinţa clauzei compromisorii.

Se constată că instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare a examinat în mod efectiv problemele esenţiale care au fost supuse analizei prin acţiunea în anulare, în limitele conferite de art. 608 C. proc. civ., astfel că, în condiţiile în care clauza contractuală ce instituie soluţionarea pe calea arbitrajului a diferendelor decurgând din executarea contractului părţilor nu contravine nici dispoziţiilor H.G. nr. 1/2018 şi nici celor ale Legii nr. 101/2016, iar în speţă nu a putut fi identificată nicio cauză de nulitate a acesteia ori de lipsă de validitate a consimţământului contractanţilor la momentul încheierii contractului, în mod legal Curtea de Apel Craiova a reţinut că respectiva clauză este conformă legii şi corespunde voinţei părţilor.

Nici ipoteza reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 6 teza a III-a C. proc. civ. nu este incidentă, deşi a fost invocată de recurenţi, atât timp cât textul de lege vizează o hotărâre care cuprinde numai motive străine de natura cauzei, situaţie care nu se regăseşte în speţă.

În ceea ce priveşte susţinerile conform cărora procedura de citare a fost nelegal îndeplinită cu UAT Judeţul Dolj prin Consiliul Judeţean Dolj, omisso medio, direct în recurs, acestea sunt inadmisibile în raport cu prevederile art. 488 alin. (2) C. proc. civ.

Sunt nefondate şi susţinerile recurenţilor în sensul nemotivării sentinţei cu privire la motivul instituit de art. 608 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., Curtea de apel Craiova reţinând că în mod corect tribunalul arbitraj a concluzionat în sensul neîmplinirii termenului de 6 luni pentru a constata intervenită caducitatea arbitrajului, luând în considerare atât momentul începerii curgerii acestui termen, respectiv data constituirii tribunalului arbitral – 25.11.2022, iar nu data formulării cererii, cât şi perioadele de timp în care termenul derulării procedurii arbitrale a fost suspendat pentru efectuarea expertizelor dispuse de către acesta – 15.02.2023 – 04.07.2023 şi 06.09.2023 – 13.11.2023.

Distinct de cele reţinute, cuprinsul exhaustiv al considerentelor hotărârii atacate, precum şi calitatea acestora, relevă o motivare corespunzătoare şi o aplicare corectă a normelor de procedură ce reglementează conţinutul hotărârii judecătoreşti, iar împrejurarea că recurenta nu este de acord cu soluţia pronunţată asupra acţiunii în anulare nu echivalează cu lipsa analizei criticilor sale de natură a conferi hotărârii judecătoreşti un viciu de motivare, în contextul în care din aceasta rezultă în mod clar şi coerent argumentele pentru care a pronunţat soluţia, fiind astfel posibilă realizarea controlului judiciar. Subliniind că exigenţele motivării nu presupun ca instanţa să răspundă fiecărui argument adus de către părţi, iar decizia recurată cuprinde considerente suficiente care să fundamenteze soluţia pronunţată, să răspundă motivelor şi apărărilor părţilor şi să permită acestora şi instanţei de control judiciar să verifice argumentele care au stat la baza soluţiei pronunţate, nu se poate reţine incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte subliniază că, circumscris motivului de nelegalitate de la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nemotivarea hotărârii judecătoreşti presupune lipsa totală ori insuficienţa argumentelor determinante folosite pentru adoptarea soluţiei reflectate prin dispozitiv, iar împrejurarea că recurenţii sunt în mod cert nemulţumiţi de soluţia Curţii de Apel Craiova, argumentând de ce, în opinia lor, este o soluţie greşită, nu îi îndreptăţeşte să susţină faptul că decizia este nemotivată.

Înalta Curte subliniază că dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ. se referă la accepţiunea restrânsă a noţiunii de lege imperativă, privită ca sumă de reguli de conduită cu caracter general, obligatoriu şi impersonal, care stabilesc inderogabil modul de comportament al subiectelor de drept în cadrul relaţiilor socio-juridice. Legea imperativă este, în acest sens, diferită de legea părţilor, care, deşi trasează, la rândul său, o conduită a părţilor, are în vedere efectele raportului juridic stabilit între acestea, adică obligaţia părţilor acestuia de a se conforma întocmai regulilor convenite de şi între ele.

Prin urmare, contrar susţinerilor recurenţilor, Curtea de Apel Craiova a reţinut legal, că modalitatea în care tribunalul arbitral a interpretat clauzele contractuale nu poate fi analizată din perspectiva art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., referitoare la dispoziţiile imperative ale legii, şi nici nu poate fi analizată în cadrul unei acţiuni în anulare.

Concluzia care se impune este aceea că acţiunea în anulare are un caracter restrictiv, întrucât nu permite decât analiza limitată a hotărârii arbitrale atacate.

Interpretarea prevederilor contractuale şi constatările tribunalului arbitral referitoare la acestea nu sunt supuse controlului judiciar pe calea acţiunii în anulare, cu atât mai puţin prin exercitarea căii de atac a recursului.

Acţiunea arbitrală constituie o opţiune a părţilor şi nu o obligaţie, prin urmare, părţile decid dacă se adresează arbitrajului sau instanţei statale. În măsura în care alegerea este a părţilor, acestea trebuie să se supună consecinţelor juridice ale aplicării prevederilor legale privind desemnarea unei asemenea instituţii, inclusiv condiţiilor care permit desfiinţarea hotărârii arbitrale pe calea acţiunii în anulare care sunt restrictive şi nu permit rejudecarea fondului de către instanţa statală decât dacă, motivele de desfiinţare a hotărârii arbitrale analizate prin prisma dispoziţiilor art. 608 alin. (1) lit. (a-i) se dovedesc a fi întemeiate.

În consecinţă, respectând aceste caracteristici ale acţiunii în anulare arbitrale, Curtea de Apel a analizat motivele de anulare invocate, considerentele instanţei fiind în deplină concordanţă cu soluţia adoptată.

În prezenta cale de atac, reclamanţii au susţinut şi incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă nici acesta nu este fondat.

Este de necontestat că prevederile art. 2 pct. 2 din Legea nr. 98/2016, care reglementează principiile de atribuire a contractelor de achiziţie publică, precum şi pe cele ale art. 222 din aceeaşi lege, nu sunt incidente cauzei, aspect reţinut în mod corect de Curtea de Apel Craiova, de vreme ce litigiul a vizat executarea unui contract de achiziţie publică, iar nu atribuirea acestuia.

Prin urmare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că nu este incident nici motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. şi invocat de recurentă, Curtea de Apel Craiova procedând corect la analizarea acţiunii în anulare dedusă judecăţii raportat la motivele întemeiate pe dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. b), e) şi h) C. proc. civ.

Pentru raţiunile înfăţişate, cu aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., văzând şi prevederile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenţii-reclamanţi UNITATEA ADMINISTRATIVĂ JUDEŢUL DOLJ şi CONSILIUL JUDEŢEAN DOLJ împotriva sentinţei nr. 19/2024 din 9 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia a II-a Civilă, menţinând sentinţa recurată, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenţii-reclamanţi UNITATEA ADMINISTRATIVĂ JUDEŢUL DOLJ şi CONSILIUL JUDEŢEAN DOLJ împotriva sentinţei nr. 19/2024 din 9 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia a II-a Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 noiembrie 2024.