Revision for contradictory decisions in security measures rejected for lack of identity of object and issue

Deliberând asupra cererii de recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă sub nr. x/2023, revizuenta A. S.R.L., în contradictoriu cu intimata B. S.R.L., a solicitat anularea deciziei civile nr. 1724A din 16 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2023, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 294A din 20 februarie 2024, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă a respins cererea de revizuire ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri, revizuenta a declarat recurs, solicitând casarea ei, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivare, recurenta a susţinut că hotărârea atacată a fost dată cu ignorarea dezlegărilor Tribunalului Giurgiu – secţia Civilă din încheierea pronunţată la 27 septembrie 2023 în dosarul nr. x/2023, prin care s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, că intimata nu deţine o creanţă constată printr-un înscris şi exibilă care să îndeplinească toate condiţiile pentru înfiinţarea măsurii asigurătorii.

Astfel, a arătat că cele două hotărâri cuprind soluţii contrare cu privire la aceeaşi situaţie de fapt, procesele având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi.

A subliniat că pentru instituirea popririi asigurătorii se impunea îndeplinirea aceloraşi condiţii prevăzute de lege pentru înfiinţarea sechestrului asigurător, scopul măsurilor fiind acelaşi, indisponibilizarea bunurilor debitorului mobile sau imobile.

În opinia recurentei, cele două hotărâri se exclud, acceptarea uneia determinând respingerea celeilalte.

În final, a arătat că instanţa învestită cu soluţionarea cererii de revizuire, fără a analiza situaţia dedusă judecăţii, a reţinut, în mod eronat, faptul că în al doilea proces a fost invocată şi soluţionată excepţia autorităţii de lucru judecat.

La 18 iunie 2024, intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepţiile tardivităţii şi nulităţii recursului, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La termenul din astăzi, intimata a arătat că nu mai susţine excepţia tardivităţii recursului, sens în care, Înalta Curte, deliberând asupra excepţiei cu care a rămas învestită, excepţia nulităţii recursului, a respins-o pentru motivele expuse în partea introductivă a deciziei.

Înalta Curte, verificând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, în limitele de nelegalitate, reţine următoarele:

Cererea de revizuire este întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi este justificată de caracterul contradictoriu al deciziei civile nr. 294A din 20 februarie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă în raport cu încheierea din 27 septembrie 2023 a Tribunalului Giurgiu – secţia Civilă, în ceea ce priveşte condiţiile prevăzute de art. 953 C. proc. civ. pentru instituirea unei măsuri asigurătorii.

Învestită cu judecarea demersului judiciar, instanţa de revizuire l-a respins ca neîntemeiat. Pentru a decide astfel, examinând condiţiile de la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a stabilit că între cele două litigii nu există identitate de obiect, întrucât dosarul nr. x/2023 a avut ca obiect măsura sechestrului asigurător, iar cauza ce a constituit obiectul dosarului nr. x/2023 a vizat măsura popririi asigurării. Deopotrivă, a reţinut că nici chestiunile litigioase dezlegate în cele două cauze nu sunt identice, deoarece în primul litigiul menţionat nu a fost tranşată chestiunea litigioasă prin prisma căreia se invocă contrarietatea de hotărâri, respectiv dacă aceasta deţine sau nu o creanţă certă, constată în scris şi exigibilă. Totodată, stabilind că al doilea proces este reprezentat de dosarul nr. x/2023, a reţinut că în acest litigiu a fost invocată şi analizată de către instanţă excepţia autorităţii de lucru judecat a hotărârii pronunţate în primul proces, dosar nr. x/2023.

Prin memoriul de recurs, recurenta impută instanţei de revizuire evaluarea greşită a cerinţelor legale impuse de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât în cele două litigii se identifică tripla identitate – cauză, obiect şi părţi-, chestiunea litigioasă dezlegată diferit este aceeaşi, iar în cel de-al doilea litigiu nu s-a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat a încheierii indicate cu acest titlu.

Criticile sunt nefondate.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri poate fi solicitată dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Situaţiei de la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în forma în vigoare la data declanşării procesului, i se circumscriu atât ipoteza autorităţii de lucru judecat în manifestarea ei negativă – când hotărârile pretinse potrivnice privesc aceeaşi pricină, obiect şi părţi –, cât şi cea în manifestarea ei pozitivă – când mai multe hotărâri dezleagă diferit aceeaşi chestiune litigioasă, situaţie în care litigiile trebuie să se fi desfăşurat între aceleaşi părţi.

Fără a nega că procesele în care au fost pronunţate cele două decizii au fost purtate între aceleaşi părţi, Înalta Curte constată că încălcarea autorităţii de lucru judecat nu se confirmă.

Astfel, pe de o parte, litigiul finalizat cu pronunţarea încheierii opuse cu autoritate de lucru judecat a avut ca obiect cererea creditoarei, intimată în cauza de faţă, de instituire a sechestrului asigurător, astfel cum acesta este reglementat de art. 952 C. proc. civ.. Iar, pe de altă parte litigiul în care a fost pronunţată hotărârea a cărei revizuire se solicită, a avut ca obiect cererea aceleiaşi părţi însă de instituire a popririi asigurătorii, potrivit art. 970 C. proc. civ.

Or, în măsura în care cele două pricini au vizat măsuri asigurătorii distincte, cu temei juridic diferit, nu se poate reţine că acestea au avut acelaşi obiect, soluţia curţii de apel fiind, astfel, legală sub acest aspect.

Cu privire la chestiunea litigioasă pretins dezlegată diferit în cele două litigii – condiţiile legale pentru instituirea unei măsuri asigurătorii -, Înalta Curte reţine că aspectele litigioase în cele două pricini nu sunt identice.

Aceasta, întrucât, în dosarul nr. x/2023, la baza pronunţării soluţiei de respingere a cererii instituire a sechestrului asigurător asupra bunurilor debitoarei, revizuenta în cauză, s-a aflat concluzia instanţei reţinute asupra necesităţii unei asemenea măsuri, tribunalul reţinând că aceasta nu este justificată în absenţa vreunui indiciu de ajungere, în viitor, de către debitoare în situaţie de insolvabilitate provocată voit prin înstrăinarea sau ascunderea unui ansamblu de fond de comerţ sau a întregului activ patrimonial.

În privinţa chestiunii existenţei şi exigibilităţii creanţei creditoarei, intimata din cauză, Tribunalul Giurgiu a reţinut poziţiile divergente ale părţilor asupra acestui aspect, fără a confirma sau infirma dreptul de creanţă afirmat. Ca atare, problema creanţei intimatei nu a primit o dezlegare juridică din partea instanţei.

Or, în cel de-al doilea litigiu, decizia contestată a fost pronunţată în apel, în reevaluarea condiţiilor reglementate de art. 953 alin. (1), aplicabil în raport cu art. 970 C. proc. civ., respectiv constatarea în scris şi caracterul său exigibil al creanţei pentru care s-a solicitat măsura de la art. 970 C. proc. civ.

Nefiind identitate sub aspectul chestiunilor litigioase soluţionate în dosarele amintite anterior, Înalta Curte constată că statuările Tribunalului Giurgiu – secţia Civilă din încheierea din 27 septembrie 2023 nu se impun cu titlu de autoritate de lucru judecat în dosarul nr. x/2023.

În continuare, se notează că posibilitatea de a cere revizuirea pentru hotărâri potrivnice este condiţionată şi de împrejurarea ca, în cadrul celui de-al doilea proces, să nu se fi invocat autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra acestei chestiuni.

Cerinţa ca a doua instanţă să nu fi fost înştiinţată despre existenţa primei hotărâri şi să nu se fi pronunţat ea însăşi asupra autorităţii de lucru judecat izvorăşte din natura juridică a revizuirii şi presupune ca în litigiul finalizat cu hotărârea atacată, excepţia autorităţii de lucru judecat să nu fie invocată sau să nu fie analizată, în caz contrar însăşi puterea de lucru judecat a considerentelor prin care s-a decis asupra excepţiei împiedicând judecata cererii de revizuire.

În acest coordonate, Înalta Curte constată că instanţa de revizuire a aplicat greşit cea din urmă condiţie, întrucât actele dosarului în care s-a pronunţat hotărârea atacată relevă faptul că în acest al doilea proces nu a fost ridicată o asemenea chestiune.

Cu toate acestea, îndeplinirea acestei cerinţe nu este de natură să schimbe soluţia din dispozitivul hotărârii contestate, de respingere a cererii de revizuire, câtă vreme calea de retractare, conform celor arătate anterior, nu întruneşte celelalte condiţii analizate anterior, necesare a fi întrunite în mod cumulativ.

Aşa fiind, constatând că decizia suspusă revizuirii a fost dată cu respectarea prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, pentru raţiunile înfăţişate în cele ce preced, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 294A din 20 februarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, în contradictoriu cu intimata B. S.R.L.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 octombrie 2024.