Revision seeking to relitigate tardy enforcement challenge rejected as inadmissible; prior ruling stands.

Şedinţa publică din data de 4 decembrie 2025

Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea din 15 octombrie 2020, pronunţată de Judecătoria Tecuci, în dosarul nr. x/2019, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatori; s-a respins contestaţia la executare promovată de contestatorii A. S.R.L., prin administrator B., şi C. împotriva actelor de executare silită iniţiate de BEJ D. în dosarul de executare silită nr. x/2013, în contradictoriu cu intimata-creditoare E. S.A. Bucureşti, prin E. Galaţi, astfel cum a fost calificată de instanţă, faţă de apărările de fond invocate, împotriva executării silite înseşi în dosarul de executare nr. 467/2013 al BEJ D., ca fiind tardiv formulată; s-a respins contestaţia la executare formulată de contestatori împotriva actelor de executare reprezentate de adresa de înfiinţare a popririi din data de 23.09.2019 (terţ poprit F. S.A. şi G. S.R.L.), adresa de înfiinţare a popririi din data de 23.09.2019 (terţ poprit H. S.R.L.) şi procesul-verbal de constatare nr. x/2013 din data de 13.03.2020, emise în dosarul de executare nr. X/2019 al BEJ D., ca nefondată.

Prin decizia civilă nr. 364/A/2024 din 30 decembrie 2024, pronunţată de Tribunalul Galaţi - secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanţii A. S.R.L. şi C., împotriva încheierii din 15 octombrie 2024, pronunţate de Judecătoria Tecuci, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata E. S.A.

Împotriva acestei decizii, revizuenţii C. şi A. S.R.L. au formulat cerere de revizuire, în temeiul art. 509 alin. (2) teza finală C. proc. civ., raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 şi art. 513 alin. (4) din acelaşi cod, prin care au solicitat admiterea căii de atac în retractare, anularea deciziei civile nr. 364/A/2024 din 30 decembrie 2024 a Tribunalului Galaţi şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Revizuenţii apreciază că instanţa de apel, pronunţându-se astfel, a înlăturat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat a mai multor hotărâri judecătoreşti. Autoritatea de lucru judecat se referă la prescripţia executării şi stingerea obligaţiei de plată, ca efect al deciziei civile nr. 205/R/28.04.2014 a Curţii de Apel Galaţi, prin care s-a respins recursul formulat împotriva deciziei civile nr. 265/21.10.2013 a Tribunalului Galaţi.

Prin această ultimă decizie, Tribunalul Galaţi a respins apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 3519/19.12.2012 care a rămas irevocabilă. Astfel, s-a anulat actul de adjudecare al imobilului brutărie aparţinând A. S.R.L., prin admiterea contestaţiei la executare promovate de A. S.R.L. Au fost anulate toate actele de executare, astfel că imobilul a revenit în patrimoniul A. S.R.L. şi înscris în Cartea Funciară la Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Tecuci.

Potrivit revizuenţilor, în cauză operează autoritatea de lucru judecat faţă de decizia nr. 629/2011 a Tribunalului Galaţi şi faţă de decizia nr. 753/2011 a Tribunalului Galaţi.

Cu privire la autoritatea de lucru judecat a acestor decizii, revizuenţii au solicitat să fie avute în vedere cele susţinute prin contestaţia la executare şi cererea de apel, în sensul că, prin aceste decizii, faţă de aceleaşi părţi şi acelaşi titlu executoriu, se constată că nu mai există obligaţie de plată, ca urmare aplicării cazului de forţă majoră.

Prin decizia civilă nr. 629 din 27 aprilie 2011, au fost anulate actele de executare efectuate, întrucât a intervenit cauza de forţă majoră, ceea ce a determinat stingerea obligaţiei de plată.

Această soluţie este pronunţată în cadrul contestaţiei la executare, care reprezintă, în conformitate cu dispoziţiile din vechiul C. proc. civ., o contestaţie la titlu, iar titularii contestaţiei precum şi părţile sunt reprezentaţi de debitori, fidejusori (inclusiv C., I., J. şi K.) şi intimata E. S.A.

Aceasta este prima hotărâre intrată în puterea lucrului judecat, prin care se consfinţeşte irevocabil că nu există nicio obligaţie de plată în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/2006 şi a actelor subsecvente.

Prin decizia nr. 753/14.10.2011, pronunţată de Tribunalul Galaţi, în dosarul nr. x/2011, s-a reiterat aplicabilitatea deciziei nr. 1335/2009 asupra raportului juridic existent între A. S.R.L. şi creditoare, insistându-se asupra necesităţii respectării puterii lucrului judecat de care se bucura decizia nr. 629/2011.

Aceasta este a doua hotărâre intrată în puterea lucrului judecat, prin care se consfinţeşte, în mod irevocabil, că nu există nicio obligaţie de plată, în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/2006 şi a actelor subsecvente, precum şi a contractelor de garanţie imobiliară şi mobiliară încheiate de către debitor şi garanţii (fidejusorii) ipotecari persoane fizice.

Revizuenţii au arătat că autoritatea de lucru judecat/puterea de lucru judecat o invocă şi faţă de sentinţa penală nr. 573/16.11.2012, pronunţată de Tribunalul Galaţi - secţia penală, în dosarul nr. x/2012, precum şi faţă de sentinţa civilă nr. 3519/19.12.2012, pronunţată de Judecătoria Tecuci, în dosarul nr. x/2012.

În egală măsură, au solicitat să fie avută în vedere autoritatea de lucru judecat/puterea de lucru judecat faţă de decizia civilă nr. 1240/11.11.2016, pronunţată de Tribunalul Galaţi, în dosarul nr. x/2014; decizia dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost respins recursul promovat de E. S.A.; decizia nr. 2626 din 9 decembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, prin care a fost respinsă, în mod definitiv, revizuirea formulată împotriva deciziei nr. 873 din 21 martie 2018 a Tribunalului Iaşi - secţia I civilă (dosar nr. x/2014), comunicată la data de 21 mai 2018, (revizuire ce a avut ca temei tocmai hotărârile reţinute de către instanţa de apel în decizia nr. 1295/2021).

Autoritatea de lucru judecat/puterea de lucru judecat a fost invocată de către revizuenţi şi faţă de celelalte hotărâri definitive evidenţiate în cadrul apelului şi a concluziilor scrise formulate în apel, atât anterior pronunţării iniţiale, cât şi după repunerea pe rol.

În raport cu această autoritate, ca efect al autorităţii/puterii de lucru judecat, a fost invocată stingerea obligaţiei de plată pentru intervenţia forţei majore şi, corelativ, a prescripţiei executării silite a obligaţiilor rezultate din contractul de credit, actele adiţionale, garanţiile emise în vederea executării obligaţiilor de plată cum ar fi biletul la ordin, contractul de ipotecă etc.

Intimata E. S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal, ca inadmisibilă; în subsidiar, a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca neîntemeiată.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - secţia a II-a civilă, sub nr. x/2025, la data de 31 ianuarie 2025.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecăţii, din perspectiva admisibilităţii căii de atac, în raport de prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Totodată, alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că: "Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul".

Astfel, invocarea normei de drept citate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri prin care s-a soluţionat un litigiu între aceleaşi părţi, având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză juridică; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces, să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Autoritatea de lucru judecat este reglementată în art. 430 din C. proc. civ., astfel:,,(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. (2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului. (4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie. (5) Hotărârea atacată cu contestaţia în anulare sau revizuire îşi păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre".

Art. 431 alin. (1) din C. proc. civ. stabileşte că "(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect".

Raţiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se găseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.

În cauză, prin cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenţii, în esenţă, au pretins că decizia civilă nr. 364/A/2024 din 30 decembrie 2024, pronunţată de Tribunalul Galaţi - secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, încalcă autoritatea de lucru judecat a unui număr de şapte hotărâri judecătoreşti, prin care s-a constatat că a intervenit prescripţia dreptului material de a cere executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din data de 10 mai 2006.

Verificând condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire, din perspectiva celei ce impune ca, în al doilea proces, să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei, Înalta Curte constată că aceasta nu este îndeplinită.

Astfel, în cuprinsul deciziei atacate cu revizuire, tribunalul a reţinut că, prin apelul declarat de contestatorii A. S.R.L. şi C., aceştia au invocat critici referitoare la soluţia pronunţată de prima instanţă cu privire la excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executarea silită însăşi, solicitând anularea încheierii civile atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Unul dintre principalele motive de apel a fost acela că actele de executare au fost emise pentru executarea unei creanţe asupra căreia s-a împlinit termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită, având în vedere că titlul executoriu este reprezentat de un bilet la ordin emis în anul 2006, iar termenul de prescripţie de 3 ani s-a împlinit în anul 2012, orice executare iniţiată după această dată fiind nelegală. De asemenea, apelanţii au invocat autoritatea de lucru judecat, întrucât mai multe hotărâri definitive şi irevocabile, precum Decizia nr. 629/2011 şi Decizia nr. 753/2011, au stabilit deja că obligaţia de plată a fost anulată, aceste hotărâri confirmând că datoria a fost stinsă şi că actele de executare emise ulterior sunt nelegale.

Tribunalul Galaţi a constatat că în dosarul de executare silită nr. x/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc D., somaţiile cambiale au fost comunicate apelantului-contestator C. la data de 18 iulie 2013 şi apelantei-contestatoare A. S.R.L. la data de 18 iulie 2013, iar contestaţiile la executare au fost formulate la 15 octombrie 2019 (dosar nr. x/2019 al Judecătoriei Tecuci) şi la 15 aprilie 2020 (dosar nr. x/2020 al Judecătoriei Tecuci).

A mai reţinut Tribunalul Galaţi că, prin contestaţia formulată împotriva adreselor de înfiinţare a popririi, nu pot fi invocate motive ce ţin de executarea silită însăşi, precum prescripţia dreptului de a cere executarea silită şi puterea de lucru judecat decât în situaţia în care poprirea s-ar fi dispus concomitent cu comunicarea somaţiei cambiale, situaţie ce nu se regăseşte în speţă.

Prin urmare, din moment ce termenul de formulare a contestaţiei la executarea însăşi s-a împlinit, împotriva adreselor ulterioare de înfiinţare a popririlor (din 23 septembrie 2019) şi împotriva procesului-verbal de constatare a creanţei nr. x/13.03.2020), pot fi invocate doar motive ce ţin de legalitatea măsurii dispuse, exclusiv cele privind executarea silită însăşi.

Prin contestaţia la executarea silită, cât şi prin cererea de apel, au fost invocate atât excepţii obiective (prescripţia dreptului de a cere executarea silită), cât şi excepţii subiective (completarea tardivă a biletului la ordin, cu depăşirea termenului de 3 ani prevăzut de art. 12 din Legea nr. 58/1934; existenţa cazului de forţă majoră exonerator de plată, caracterul de garanţie a biletului la ordin şi nu de titlu de plată). Aceste susţineri puteau fi invocate odată cu contestaţia la executare silită ce trebuia formulată împotriva somaţiilor cambiale din 18 iulie 2013, iar nu concomitent cu contestaţia la executare împotriva măsurilor de poprire din 23 septembrie 2019 sau împotriva procesului-verbal de constatare a creanţei din 13 martie 2020.

Aşadar, cea de-a doua instanţă a reţinut lipsa efectelor hotărârilor anterioare invocate de către revizuenţi, în susţinerea autorităţii de lucru judecat privind prescripţia dreptului material la acţiune.

Prin urmare, în speţă, ultima decizie, a cărei revizuire se cere, a analizat explicit în ce măsură autoritatea de lucru judecat a soluţiilor pronunţate în procesele anterioare cu privire la excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, în temeiul contractului de credit nr. x/2006, se impun în litigiul pendinte, iar împrejurarea că revizuenţii sunt nemulţumiţi de concluzia instanţei nu poate atrage admisibilitatea prezentei căi de atac.

În acest context, raportat la cele analizate prin decizia civilă atacată cu revizuire, făcând obiect al judecăţii în cel de-al doilea dosar, nu se poate pretinde că există posibilitatea valorificării susţinerilor referitoare la hotărârile invocate în cererea de revizuire, decât ca o cenzură de legalitate împotriva soluţiei astfel pronunţate, ceea ce nu poate fi primit.

Revizuenţii contestă, în realitate, soluţia pronunţată pe fondul cauzei şi faptul că instanţa de apel nu a valorificat dezlegările date prin deciziile invocate în sensul urmărit de către aceştia, tinzând să transforme calea extraordinară de atac de retractare într-una de reformare, care să supună cenzurii instanţei de revizuire legalitatea unei hotărâri definitive, în alte cazuri decât cele strict prevăzute de lege.

Or, aşa cum s-a arătat în doctrină şi s-a statuat într-o jurisprudenţă constantă a instanţelor de judecată, în cazul revizuirii nu este permis un astfel de control de legalitate, câtă vreme verificarea pe care o poate realiza instanţa de revizuire se limitează la situaţia de contrarietate a hotărârilor, cu sancţiunea aplicabilă, respectiv a anulării celei de-a doua hotărâri care nesocoteşte lucrul judecat anterior.

Un astfel de demers este inadmisibil, situându-se, prin modalitatea în care este dedus judecăţii, în afara sistemului legal al căilor de atac şi tinzând la periclitarea securităţii raporturilor juridice, prin contestarea unei hotărâri definitive, intrate ea însăşi, sub autoritate de lucru judecat.

Prin demersul lor, situat în afara dispoziţiilor procedurale în materie, revizuenţii pun în discuţie dezlegări definitive, opozabile cu efectele lucrului judecat, nesocotind faptul că revizuirea se constituie într-un remediu extraordinar, care sancţionează încălcări procedurale grave, iar nu într-o nouă cale de atac deschisă controlului de legalitate.

Totodată, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că "securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii doar pentru a obţine o nouă rejudecare a cauzei (hotărârea Mitrea împotriva României).

De asemenea, Curtea, în alte decizii de speţă (cauza Iordan Iordanov şi alţii contra Bulgariei), a statuat asupra faptului că divergenţele de jurisprudenţă nu pot justifica o intervenţie prin intermediul căilor extraordinare de atac, prin care să se desfiinţeze hotărâri judecătoreşti intrate în puterea lucrului judecat.

Cu toate că în aceste cauze a fost admisă nevoia de a corecta erorile judiciare şi de a asigura o jurisprudenţă unitară a instanţelor judecătoreşti, Curtea a considerat că aceste scopuri nu trebuie atinse cu orice preţ şi, mai ales, cu încălcarea principiului securităţii juridice.

În raport de cele anterior arătate, constatând că nu este îndeplinită în speţă condiţia de admisibilitate a revizuirii ce vizează neanalizarea autorităţii de lucru judecat cu ocazia celei de-a doua judecăţi, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune cercetarea celorlalte aspecte invocate de părţi.

Prin urmare, faţă de cele anterior arătate, reţinând că nu sunt incidente dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii C. şi A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 364/A/2024 din 30 decembrie 2024, pronunţate de Tribunalul Galaţi - secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenţii C. şi A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 364/A/2024 din 30 decembrie 2024, pronunţate de Tribunalul Galaţi - secţia a II-a civilă, ca inadmisibilă.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 decembrie 2025.