Contract claim prescription and rejection of revocation argument based on failure to notify new judicial liquidator of prior judgment

Şedinţa publică din data de 4 decembrie 2025

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 28 ianuarie 2022 pe rolul Tribunalului Bucureşti - secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L. prin lichidator judiciar B.. a chemat în judecată pe pârâta C. S.R.L. (fostă D. S.R.L.), solicitând:

I. în principal, să se constate rezoluţiunea contractului de vânzare- cumpărare nr. x/2015;

II. în subsidiar, obligarea pârâtei la plata sumei de 693.240,70 RON, cu titlu de servicii neexecutate din contractul nr. x/2015;

III. în terţiar, obligarea pârâtei la plata sumei de 139.543 USD echivalent în RON la cursul BNR din ziua plăţii, cu titlu de daune-interese, conform art. 10 paragraful 3 din contractul nr. x/2015, precum şi la achitarea penalităţilor de întârziere în valoare de 0,15%/zi de întârziere, conform art. 13.2 din contract calculate la suma de 693.240,70 RON, de la 14 iulie 2015 până la data achitării efective a debitului datorat;

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 85/2014, art. 194 şi următoarele din C. proc. civ., art. 1538 şi următoarele din C. civ., art. 1554 şi următoarele din C. civ.

Prin întâmpinare, pârâta E. S.R.L. (fostă C. S.R.L.) a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune; pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii, ca nefondată.

2. Soluţia instanţei de fond

Tribunalul Bucureşti - secţia a VI-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 2502/2023 din 25 octombrie 2023, a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi, pe cale de consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. prin lichidator B.., în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L., ca prescrisă.

3. Hotărârea instanţei de apel

Prin decizia civilă nr. 703/A din 29 aprilie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a respins apelul formulat de apelanta-reclamantă A. S.R.L. prin lichidator judiciar B.., împotriva sentinţei civile nr. 2502/2023 din 25 octombrie 2023 a Tribunalului Bucureşti - secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă E. S.R.L. (fostă C. S.R.L., fostă D.), ca nefondat.

B. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii, recurenta-reclamantă A. S.R.L. prin lichidator judiciar B.. a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - secţia a II-a civilă, sub nr. x/2022, la data de 17 iulie 2025.

În motivare, recurenta a arătat că sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., întrucât hotărârea recurată nu cuprinde o motivare în drept cu privire la respingerea cererii de repunere în termenul de prescripţie.

Potrivit recurentei, instanţa de apel a reţinut greşit că nu prezintă relevanţă schimbarea administratorului judiciar în soluţionarea cererii de repunere în termenul de prescripţie, de vreme ce nevalabilitatea actului de procedură al comunicării sentinţei nr. 2033/21.06.2018 nu are aptitudinea de a declanşa, în mod valabil, curgerea termenului de formulare a acţiunii pe dreptul comun. A arătat că sentinţa anterior menţionată a fost comunicată la sediul social al debitoarei A. S.R.L., pe dovada de înmânare fiind aplicată ştampila societăţii debitoare.

Atâta timp cât hotărârea judecătorească nu a fost comunicată în conformitate cu prevederile legale noului lichidator judiciar al debitoarei, recurenta consideră că nu îi poate fi imputată o pasivitate în promovarea cererii de chemare în judecată.

Mai mult, în lipsa comunicării sentinţei către lichidatorul judiciar B.., instanţa de apel era obligată să constate repunerea recurentei A. S.R.L. în termenul de prescripţie pentru a acorda posibilitatea acesteia să-şi valorifice pretenţiile şi să formuleze apărări.

Pentru aceste argumente, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi respingerea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, cu consecinţa trimiterii cauzei, spre o nouă judecată, aceleaşi instanţe, cu aplicarea dispoziţiilor art. 501 din C. proc. civ.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.

C. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte, analizând recursul în limitele controlului de legalitate, în conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., constată că acesta nu este fondat, pentru considerentele ce succed.

Un prim motiv de recurs invocat de autoarea căii de atac este cel prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori numai străine de natura pricinii.

Contrar celor susţinute de recurentă, instanţa de apel a motivat cererea de repunere în termenul de prescripţie.

Astfel, s-a reţinut că în dosarul nr. x/2018, având ca obiect cererea formulată de A. S.R.L. prin administratorul judiciar F.., de a se pronunţa o ordonanţă de plată prin care să fie obligată pârâta D. (actuala E. S.R.L.) la plata sumei de 693.240,7 RON, contravaloarea serviciilor neexecutate în baza contractului nr. x/2015, a sumei de 139.543 USD, cu titlu de daune interese, precum şi la plata penalităţilor de întârziere stipulate la art. 13.2 din contractul părţilor, nu i se poate imputa Tribunalului Bucureşti - secţia a VI-a civilă, care a pronunţat sentinţa nr. 2033/21.06.2018, de respingere a acestei cereri, vreo încălcare a prevederilor art. 155 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. ori a dispoziţiilor art. 41 alin. (5) din Legea nr. 85/2014.

Instanţa de prim control judiciar a constatat că debitoarea A. S.R.L. a fost citată la sediul social şi la cel al administratorului judiciar F.., indicate în cererea de emitere a ordonanţei de plată. A. S.R.L., prin administratorul judiciar, a răspuns adresei de regularizare a instanţei şi a fost reprezentată de avocat la termenul de judecată din 21 iunie 2018, la care instanţa a reţinut cererea de ordonanţă de plată spre soluţionare. Ulterior, la data de 10 decembrie 2018, sentinţa nr. 2033/21.06.2018 a fost comunicată debitoarei A. S.R.L. atât la sediul social, cât şi la sediul administratorului său judiciar. Prin urmare, chiar dacă respectiva cerere a fost introdusă de A. S.R.L. prin fostul administrator judiciar, această parte a iniţiat şi a urmărit demersul procesual, a fost citată la sediul social şi la cel al administratorului judiciar, a putut răspunde obligaţiilor stabilite în sarcina sa prin rezoluţia instanţei, a putut participa, prin avocat, la termenul de judecată stabilit în acea cauză şi, ulterior, a luat cunoştinţă de hotărârea ce i-a fost comunicată.

În acest context, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că nu prezintă nicio relevanţă pentru curgerea termenului de prescripţie a dreptului material la acţiunea pe dreptul comun care este momentul la care noul administrator judiciar a luat cunoştinţă de sentinţa amintită. S-a reţinut că schimbarea administratorului judiciar nu reprezintă un motiv temeinic pentru repunerea în termenul de prescripţie, în sensul prevăzut de art. 2.522 din C. civ. şi nu poate justifica pasivitatea A. S.R.L., indiferent care dintre administratorii săi judiciari acţionează pentru şi în numele societăţii în vederea recuperării creanţelor.

Cum pretinsa necomunicare a hotărârii a fost infirmată de probele administrate în cauză, instanţa de apel a concluzionat, în sensul că art. 2.522 din C. civ. nu este incident şi nu poate opera repunerea în termenul de prescripţie, chiar dacă noul administrator judiciar a acţionat înlăuntrul termenului de 30 de zile stipulat la art. 2.522 alin. (2) din C. civ., care curge de la data la care acesta pretinde că a luat cunoştinţă de sentinţa nr. 2033/21.06.2018, respectiv 22 decembrie 2021.

Înalta Curte reaminteşte că subsumat acestui motiv de casare nemotivarea hotărârii judecătoreşti presupune lipsa totală ori insuficienţa argumentelor determinante folosite pentru adoptarea soluţiei reflectate prin dispozitiv, iar nu nemulţumirea generată de conţinutul de substanţă al considerentelor, chestiune care, după caz, poate face obiectul unui alt motiv de casare.

De asemenea, obligaţia de motivare nu se confundă cu temeinicia argumentaţiei reţinute în sprijinul soluţiei, ci se rezumă la existenţa raţionamentului pentru care a fost adoptată soluţia.

În acest context, raportat la limitele examenului de legalitate întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., verificarea hotărârii nu poate viza corectitudinea acesteia, ci doar împrejurarea dacă în cuprinsul acesteia se regăseşte raţionamentul instanţei pentru care a fost adoptată hotărârea; împrejurarea că recurenta este în mod cert nemulţumită de soluţia instanţei de prim control judiciar, argumentând de ce, în opinia sa, este o soluţie greşită, nu o îndreptăţeşte să susţină faptul că decizia nu este motivată.

Cu privire la criticile referitoare la pretinsa necomunicare a sentinţei nr. 2033/21.06.2018 a Tribunalului Bucureşti - secţia a VI-a civilă către noul lichidator judiciar al debitoarei A. S.R.L., Înalta Curte constată că nu pot fi analizate, întrucât nu se încadrează în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., acele critici care subliniază greşita statuare asupra faptelor constatate de instanţa de apel.

Criticile recurentei sunt străine de raţionamentul prezentat de instanţa de apel şi vizează netemeinicia deciziei pronunţate, ceea ce excedează controlul de legalitate realizat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în calea extraordinară de atac a recursului, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ. şi, de aceea, vor fi înlăturate fără o examinare a temeiniciei lor.

Având în vedere cele reţinute mai sus, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. prin lichidator judiciar B.. împotriva deciziei instanţei de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. prin lichidator judiciar B.. împotriva deciziei civile nr. 703/A din 29 aprilie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti - secţia a VI-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 decembrie 2025.