Construction arbitration annulment action: failure to formulate concrete legal criticism of appellate reasoning in cassation appeal

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de arbitrare înregistrată pe rolul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României sub nr. x/30.08.2019, cu privire la care s-a format dosarul nr. x/2019, reclamantele A. S.R.L., B. şi A. S.R.L. - B. au solicitat:

(a) Obligarea C.N.A.I.R. la plata următoarelor sume:

(i) 60.215.995,02 RON reprezentând suma costurilor solicitate de Antreprenor prin Disputele nr. 4, 5, 6 şi 8:

(ii) 5.681.860,84 RON reprezentând costurile suplimentare aferente Disputei nr. 9, plus dobândă penalizatoare, determinată provizoriu până la data de 28.08.2019 în cuantum de 604.019,64 RON, până la data plăţii efective a debitului principal;

(iii) 776.752,02 RON reprezentând costurile suplimentare aferente Disputei nr. 10 şi costurile de finanţare calculate şi revendicate de Antreprenor pentru Disputa nr. 10.

(b) Obligarea C.N.A.I.R. la plata T.V.A.-ului aferent fiecăreia dintre categoriile de sume solicitate, potrivit prevederilor în materie fiscală aplicabile;

(c) Obligarea C.N.A.I.R. la plata dobânzii legale penalizatoare calculată de la data scadenţei debitelor principale purtătoare de dobânzi detaliate în acţiunea arbitrală şi până la data plăţii efective a acestora, în cuantum total de 5.713.863,13 RON determinat în mod provizoriu până la data de 28.08.2019;

(d) Obligarea C.N.A.I.R. la prelungirea duratei de execuţie cu 170 de zile conform Deciziei CAD 2 plus 40 de zile conform Deciziei CAD 3;

(e) Revizuirea Determinării Inginerului din data de 22.01.2018 cu privire la Revendicarea nr. 6 a Beneficiarului CNAIR în sensul respingerii revendicării CNAIR ca nelegală şi neîntemeiată;

(f) Obligarea CNAIR la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea litigiului.

Prin cererea precizatoare a acţiunii arbitrale înregistrată la 17.09.2019, reclamantele au solicitat:

(a) Obligarea CNAIR la plata sumei de 66.674.607,88 RON, compusă la data de 28.08.2019 din:

(i) 60.215.995,04 RON (din care dobândă legală penalizatoare determinată provizoriu la 28.08.2019 – 5.110.143,49 RON, costuri de finanţare determinate provizoriu la 28.08.2019 – 2.260.650,43 RON, costuri de finanţare finale – 3.950.479,15 RON) reprezentând suma costurilor solicitate de Antreprenor prin Disputele nr. 4, 5, 6 şi 8, plus dobândă legală penalizatoare şi costuri de finanţare;

(ii) 5.681.860,84 RON (din care dobândă legală penalizatoare determinată provizoriu la 28.08.2019 – 604.019,64 RON) reprezentând costurile suplimentare aferente Disputei nr. 9, plus dobândă legală penalizatoare, determinată provizoriu până la data de 28.08.2019 calculată până la data plăţii efective a debitului principal;

(iii) 776.752,02 RON (din care costuri de finanţare determinate provizoriu la 28.08.2019 – 47.340.99 RON) reprezentând costurile suplimentare aferente Disputei nr. 10 şi costurile de finanţare calculate şi revendicate de Antreprenor pentru Disputa nr. 10.

(b) Obligarea C.N.A.I.R. la plata T.V.A.-ului aferent fiecăreia dintre categoriile de sume solicitate, potrivit prevederilor în materie fiscală aplicabile;

(c) Obligarea C.N.A.I.R. la plata dobânzii legale penalizatoare (la data de 28.08.2019, valoarea provizorie a dobânzii legale penalizatoare inclusă în suma totală de 66.674.607,88 RON era de 5.714.163,13 RON, cu precizarea că Antreprenorul solicită prin acţiunea arbitrală şi sumele provizorii şi dobânzi şi costuri de finanţare; dobânzile provizorii şi costurile de finanţare provizorii fiind în total de 8.022.154,54 RON, incluse în cuantumul total de 66.674.607,88 RON, respectiv incluse în sumele de la a) i, ii şi iii) calculată de la data scadenţei debitelor principale purtătoare de dobânzi detaliate în acţiunea arbitrală şi până la data plăţii efective a acestora, a cărei valoare este inclusă în sumele indicate la capătul a), punctele i)-iii);

(d) Obligarea pârâtei la prelungirea duratei de execuţie cu 170 de zile conform Deciziei CAD 2 plus 40 de zile conform Deciziei CAD 3;

(e) Revizuirea Determinării Inginerului din data de 22.01.2018 cu privire la Revendicarea nr. 6 a Beneficiarului CNAIR în sensul respingerii revendicării CNAIR ca nelegală şi neîntemeiată;

Prin cererea de precizare a cuantumului sumelor şi a perioadei de extindere a duratei de execuţie solicitate prin acţiunea arbitrală, înregistrată la 26.10.2022, reclamantele:

(1) Au precizat cuantumul sumelor totale (costuri şi dobânzi) solicitate de Antreprenor, de la valoarea iniţială din acţiunea arbitrală de 66.674.607,88 RON plus TVA, la suma de 74.908.110,36 RON plus TVA, respectiv 84.440.748,01 RON (din care TVA 9.532.637,65 RON);

(2) Au precizat cuantumul zilelor de prelungire a duratei de execuţie solicitate de Antreprenor la 170 de zile (pentru Disputele 4-8 avute în vedere de Decizia CAD 2) şi 46 de zile (pentru Disputele 9-10 avute în vedere de Decizia CAD 3).

Prin răspunsul la cererea de arbitrare, pârâta a solicitat respingerea cererii de arbitrare ca neîntemeiată, formulând, totodată, şi o cerere de suspendare a soluţionării cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2017. De asemenea, a invocat excepţia decăderii privind Disputa 5 – Evenimentele 11-12 şi Disputele 9 şi 10 şi a considerat prematură analiza noilor cereri suplimentare ale Antreprenorului

La termenul de arbitrare din data de 21.02.2020, Tribunalul arbitral a respins ca neîntemeiată cererea pârâtei de suspendare a soluţionării cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2017.

Prin sentinţa arbitrală nr. 4/20.01.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Arbitral din cadrul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României a respins ca neîntemeiată excepţia decăderii invocată de pârâta CNAIR S.A., a respins excepţia prematurităţii invocată de pârâta CNAIR S.A., a admis în parte cererea de arbitrare formulată de reclamantele A. S.R.L., B. şi A. S.R.L. – B., astfel cum a fost precizată şi a obligat pârâta CNAIR S.A. la plata sumei de 39.750.121,62 RON plus TVA, respectiv 44.781.338,81 RON (din care TVA 5.031.217,19 RON), constând în:

(a) Costuri aferente Disputei 4: costurile de finanţare - Valori lucrări SIL necertificate în CIP de 2.768.885,28 RON; Costuri de finanţare - întârzieri în certificarea Situaţiilor Interimare de lucrări (SIL) de 1.728.258,99 RON; Dobânzi deduceri Ajustări de preţuri din Certificate Interimare de Plată (CIP) de 2.895.632,04 RON, calculate până la data de 16.11.2022 şi acordate şi în continuare, până la data plăţii; Deduceri Ajustări de preţuri din Certificate Interimare de Plată (CIP) în cuantum de 3.728.306,83 RON plus TVA în cuantum de 708.378,30 RON.

(b) Costuri aferente Disputei 5:

(i) Evenimentul de revendicare nr. 11 - Lipsa acces Nod rutier Turda (cultura Paulownia): Costuri în cuantum de 811.093,21 RON plus TVA în cuantum de 154.107,71 RON; Costuri de finanţare de 229.559,38 RON, calculate până la data de 16.11.2022 şi acordate şi în continuare, până la dala plăţii;

(ii) Evenimentul de revendicare nr. 12: Relocare reţele electrice de 110kV; Costuri în cuantum de 499.422,12 RON plus TVA în cuantum de 94.890,20 RON; Costuri de finanţare de 155.890,30 RON, calculate până la data de 16.11.2022 şi acordate şi în continuare, până la data plăţii; Alunecare zona km 62 + 180 la 62+420 stânga; Costuri de 9.023.393,20 RON plus TVA în cuantum de 1.714.444,71 RON; Costuri de finanţare de 2.135.275,99 RON, calculate până la data de 16.11.2022 şi acordate şi în continuare, până la data plăţii;

(iii) Evenimentul de revendicare nr. 13 - Alimentare cu apă a CIC şi Psd: Costuri de 4.727.711,65 RON plus TVA în cuantum de 898.265,21 RON; Costuri de finanţare de 1.320.371,05 RON, calculate până la data de 16.11.2022 şi acordate şi în continuare, până la data plăţii; Costuri aferente prelungirii duratei de execuţie acordate pentru o perioadă de 77 de zile; Costuri indirecte (HOOH) în cuantum de 2.685.358,47 RON plus TVA în cuantum de 510.218,11 RON; Costuri directe de şantier (SOOH) în cuantum de 939.346,10 RON plus TVA în cuantum de 178.475,76 RON; Profit în cuantum de 2.338.332,92 RON plus TVA în cuantum de 444.283,25 RON; Dobânzi penalizatoare de 1.541.646,14 RON, calculate până la data de 16.11.2022 şi acordate şi în continuare, până la data plăţii.

(iv) Evenimentul de revendicare nr. 14 - Iluminat exterior: Costuri de 1.585.615,35 RON plus TVA în cuantum de 301.266,92 RON; Costuri de finanţare de 465.538,11 RON, calculate până la data de 16.11.2022 şi acordate şi în continuare, până la data plăţii.

(c) Costuri aferente Disputei 6: Costuri în cuantum de 23.127,96 RON plus TVA în cuantum de 4.394,31 RON.

(d) Costuri aferente Disputei 8: Fluturaşi reflectorizanţi pentru parapete metalice; Costuri de 118.382,68 RON plus TVA în cuantum de 22.492,71 RON; Costuri de finanţare de 28.973,85 RON, calculate până la data de 16.11.2022.

Totodată, Tribunalul arbitral a dispus prelungirea duratei de execuţie cu 164 de zile (pentru Evenimentul 13) şi 46 de zile (pentru Disputa 9).

A respins capătul de cerere privind revizuirea Determinării Inginerului din data de 22.01.2018 cu privire la Revendicarea nr. 6 a Beneficiarului în sensul respingerii revendicării CNAIR ca nelegală şi neîntemeiată.

A constatat îndreptăţirea reclamantei la plata costurilor suplimentare în legătură cu prelungirea duratei de execuţie aferentă Evenimentului nr. 13 pentru un număr de 77 de zile, cu consecinţa admiterii în parte a costurilor suplimentare solicitate de reclamantă.

De asemenea, Tribunalul arbitral a respins capetele de cerere constând în obligarea pârâtei la plata următoarelor sume: (e) Costuri aferente Disputei 9: Costuri aferente prelungirii duratei de execuţie cu 46 de zile; Costuri indirecte (HOOH) în cuantum de 2.939.844,36 RON plus TVA în cuantum de 558.570,43 RON; Costuri directe de şantier (SOOH) de 1.502.746,86 RON plus TVA în cuantum de 285.521,90 RON; Profit de 1.396.926,16 RON plus TVA în cuantum de 265.415,97 RON; Dobânzi de 2.378.963,39 RON, calculate până la data de 16.11.2022 şi acordate şi în continuare, până la data plăţii; (f) Costuri aferente Disputei 10: Costuri în cuantum de 722.600,53 RON plus TVA în cuantum de 137.294,10 RON; Costuri de finanţare de 151.742,90 RON, calculate până la data de 16.11.2022 şi acordate şi în continuare, până la data plăţii.

Totodată, Tribunalul arbitral a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 876.463,01 RON cu titlu de cheltuieli arbitrale.

Prin cererea înregistrată la data de 24.02.2023 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă sub nr. x/2023, reclamanta COMPANIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. - C.N.A.I.R. S.A. în contradictoriu cu pârâtele A. S.R.L., B. şi A. S.R.L. – B., reprezentată prin liderul de asociere A. S.R.L., a formulat acţiune în anulare, prin care a solicitat desfiinţarea Sentinţei Arbitrale nr. 4/20.01.2023 ca fiind nelegală şi netemeinică şi, în consecinţă, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Arbitral, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. h), art. 612 C. proc. civ., Contractul "Proiectare şi Execuţie Autostrada Sebeş - Turda Lotul x km 53+700-km 70+000", prevederile O.U.G. nr. 84/2003, prevederile O.U.G. nr. 55/2016, prevederile O.U.G. nr. 34/2006.

Prin sentinţa civilă nr. 110 F din 20.10.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă a respins acţiunea formulată de reclamanta COMPANIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. împotriva hotărârii arbitrale nr. 4/20.01.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2019 de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, în contradictoriu cu pârâtele A. S.R.L., B. şi A. S.R.L. - B. compusă din A. S.R.L. şi B. reprezentată prin liderul de asociere A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Totodată, a obligat reclamanta la plata către pârâta A. S.R.L. a sumei de 28.255,75 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta COMPANIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. a declarat recurs, solicitând casarea sentinţei pronunţate în dosarul nr. x/2023, reţinerea spre rejudecare şi pe fondul cauzei admiterea acţiunii în anulare aşa cum a fost formulată.

Recurenta a susţinut incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., arătând că hotărârea atacată este netemeinică şi nelegală întrucât conţine motive contradictorii şi străine cauzei, fiind dată şi cu aplicarea greşită a normelor de drept.

Detaliind, recurenta a arătat că acţiunea în anulare a fost întemeiată pe motivul prevăzut de dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. h) din C. proc. civ., sens în care, în motivare, a indicat, în concret, dispoziţiile imperative ale legii edictate atât de legea procesual civilă, cât şi cele de drept substanţial.

Totodată, a solicitat să se constate că acţiunea în anulare este admisibilă, întrucât motivele de nelegalitate se circumscriu dispoziţiilor prevăzute de art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., împrejurare care duce la respingerea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii în anulare.

De asemenea, a mai arătat că Tribunalul Arbitral a interpretat incorect prevederile contractuale şi legale în materia decăderii, sens în care a reiterat aspectele învederate în susţinerea excepţiei decăderii în ceea ce priveşte Disputa 5 - Evenimentele 11 şi 12 şi Disputele 9 şi 10, conchizând că, raportat la data la care Antreprenorul a cunoscut evenimentul, transmiterea Înştiinţării către Inginer s-a făcut cu depăşirea termenului convenit de părţi prin contract (de 28 de zile), astfel încât reclamanta era decăzută din dreptul de a notifica evenimentul.

Totodată, a susţinut că determinarea naturii termenului de 28 de zile în care trebuia transmisă înştiinţarea de revendicare se face pornind de la efectul juridic pe care îl produce lipsa sau netransmiterea notificării la timp, consecinţa fiind aceea că Antreprenorului nu i se va prelungi durata de execuţie, fără a avea dreptul la plăţi suplimentare.

A mai arătat că, deşi sub-clauza 20.1 prevede că notificarea trebuie să descrie evenimentul sau circumstanţa, Antreprenorul nu a avertizat Beneficiarul, conform Contractului (alin. (5) al subclauzei 8.3 din Condiţiile speciale), că efectele unui eveniment sau circumstanţă ar putea întârzia lucrările şi ar putea cauza costuri suplimentare.

De asemenea, a arătat ce anume trebuie să includă Notificarea Antreprenorului, dar şi că, în virtutea sub-clauzei 20.1, sarcina probei revine Antreprenorului, care trebuie să dovedească revendicarea sa cu documente/înregistrări.

Astfel, în considerarea celor expuse, recurenta apreciază că instanţa de fond ar fi trebuit să aibă în vedere că, în privinţa Disputei nr. 5 – Evenimentul nr. 11, Antreprenorul ar fi trebuit să cunoască respectivul eveniment încă din data de 28.07.2016, dată la care a fost notificată începerea lucrărilor către Inspectoratul de Stat în Construcţii (ISC) de către Beneficiar şi, în consecinţă, ar fi trebuit să înştiinţeze Inginerul în termen de 28 de zile de la acea dată. Totodată, a reiterat faptul că Inginerul a făcut referire la obligaţiile Antreprenorului de a picheta Şantierul şi de a soluţiona toate problemele cu terţe părţi, astfel cum prevăd articolele 2.14, 2.16 şi 2.30 din Cerinţele Beneficiarului.

De asemenea, indicând, în concret, ce posibilităţi avea Antreprenorul de a afla circumstanţele respectivului eveniment, recurenta a conchis în sensul că Antreprenorul a depăşit de cel puţin de şase ori termenul contractual de 28 de zile de notificare a evenimentului.

În ceea ce priveşte Disputa nr. 5 – Evenimentul nr. 12, recurenta a arătat, în esenţă, că, faţă de împrejurarea că nu a fost transmisă dovada datei de început a evenimentului, declarată, dar fără a fi demonstrată de Antreprenor ca fiind data de 03.10.2016, la care C. se presupune că a respins draftul de contract transmis de firma specializată, singura dată relevantă rămâne data de 12.08.2016, când a fost transmis contractul către C. şi data de 24.10.2016, când a fost transmisă notificarea de revendicare.

Or, având în vedere că, între 12.08.2016 şi 24.10.2016, au trecut mai mult de 28 de zile, recurenta susţine (reiterând cele susţinute şi în faţa primei instanţe) că sunt aplicabile prevederile paragrafului al doilea al Sub-Clauzei 20.1, privind respingerea revendicării: "Dacă Antreprenorul nu reuşeşte să transmită înştiinţarea cu privire la o revendicare în termen de 28 de zile, Durata de Execuţie a Lucrărilor nu va fi prelungită, Antreprenorul nu va avea dreptul la plăţi suplimentare, iar Beneficiarul va fi exonerat de orice responsabilitate legată de revendicarea respectivă."

În ceea ce priveşte Disputa nr. 9, recurenta a reiterat cele susţinute prin acţiunea în anulare, respectiv că, deşi Antreprenorul revendică întârzierile înregistrate în organizarea Recepţiei la Terminarea Lucrărilor doar prin prisma Testelor la Terminare realizate de către Beneficiar (prin intermediul D.), aceasta a fost întârziată din mai multe cauze.

Totodată, referindu-se la data de 20.06.2018, considerată de Antreprenor ca fiind data de finalizare a lucrărilor, recurenta conchide în sensul că analiza impactului eventualelor întârzieri se va face în raport de data de 30.05.2018, conform prevederilor Sub-clauzei 20.1 din Condiţiile Speciale din Contract şi ale Sub-clauzei 3.5 din Condiţiile Generale din Contract.

Or, Inginerul a stabilit că Antreprenorul nu a respectat termenul de 42 de zile de detaliere a evenimentului, urmând a fi stabilite eventualele efecte.

Referitor la Disputa nr. 10, recurenta a arătat/reiterat că Antreprenorul a înaintat această dispută în urma revendicării nr. 56, transmisă cu adresa nr. x/04.06.2018 prin care a solicitat costuri suplimentare ca urmare a lucrărilor de consolidare suplimentare care au trebuit implementate.

Însă, cu toate că, în cadrul detalierii revendicării, Antreprenorul aminteşte întregul istoric al fenomenelor de instabilitate manifestate pe tronsonul km 58+300 – km 58+700 în perioada 2015-2017, acesta revendică doar costurile lucrărilor efectuate în anul 2018, aferente consolidărilor efectuate ca urmare a alunecărilor survenite după data de 10.05.2018.

Or, evenimentul revendicat prin adresa x/16.11.2018 nu a fost detaliat în perioada stipulată de Sub-clauza 20.1, respectiv în termenul de 42 de zile de la data transmiterii înştiinţării de revendicare, ci în cadrul adresei nr. x/23.01.2019, când a solicitat şi costuri care se ridicau la suma de 729.411,02 RON. Cu toate acestea, însă, în urma verificării documentelor justificative trimise cu adresa x/23.01.2019, a corecţiei erorilor de calcul identificate şi a aplicării coeficientului de corecţie, valoarea rezultată pentru lucrările de consolidare efectuate se ridică la suma de 709.105,54 RON.

Cu referire la înştiinţarea de revendicare - Lucrări de remediere taluzuri km 58+620 - km 58+680, taluz 2, partea stângă, transmisă cu adresa x/16.11.2018, recurenta reiterează faptul că aceasta nu a fost detaliată în termenul de 42 zile, astfel încât procesul de investigare corectă a revendicării a fost împiedicat/prejudiciat.

Prin întâmpinare, intimatele-pârâte au susţinut că cererea de recurs este o copie fidelă a acţiunii în anulare şi că, din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nu se aduce nicio critică concretă, motiv pentru care au solicitat, în principal, anularea acestuia, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Examinând excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatele-pârâte prin întâmpinare, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ, Înalta Curte urmează a anula recursul pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar motivele de recurs reprezintă ipotezele expres şi limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.

Astfel, motivarea recursului presupune, conform art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., indicarea a cel puţin unul dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia/acestora, cerinţe prevăzute sub sancţiunea nulităţii conform alin. (3) al aceluiaşi articol. Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii recursului intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Aşadar, pentru a fi susceptibil de a declanşa un control judecătoresc, nu este suficient recursul să fie motivat sub aspect formal în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca şi criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de lege.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune o circumstanţiere a criticilor formulate raportat la soluţia/considerentele instanţei de apel, dar şi dezvoltarea unui raţionament logico-juridic în combaterea considerentelor care au stat la baza soluţiei adoptate prin hotărârea recurată, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Ca atare, instanţa de recurs nu poate examina decât susţinerile ce reprezintă veritabile critici de nelegalitate la adresa hotărârii atacate cu recurs, susceptibile de a fi încadrate în cel puţin unul dintre motivele de recurs strict şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., imposibilitatea de încadrare a criticilor în motivele de casare prevăzute de legea procesual civilă fiind sancţionată cu anularea recursului.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

În contextul reperelor teoretice enunţate, în ceea ce priveşte cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă COMPANIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. – C.N.A.I.R. S.A., se observă că, deşi autoarea recursului şi-a întemeiat demersul judiciar pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., în realitate, aceasta nu a formulat veritabile critici de nelegalitate care să se circumscrie motivelor de casare indicate.

În concret, în ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că textul consacră ipoteze diferite ale aceluiaşi motiv de recurs – nemotivarea hotărârii – atunci când o hotărâre nu este motivată, când hotărârea cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Aşadar, în sfera art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. intră lipsa motivării, înţeleasă atât sub aspect formal, dedus din încălcarea dispoziţiilor art. 425 C. proc. civ., cât şi din perspectiva conţinutului considerentelor, înţeles ca o contradicţie a raţionamentului judiciar ori o motivare lipsită, în mod esenţial, de reperele necesare a face actul de procedură explicit şi inteligibil pentru părţi ori pentru instanţa care exercită un control de legalitate asupra acesteia.

Prin urmare, simpla invocare a motivului de casare nu conduce de plano la incidenţa acelui motiv de recurs, ci trebuie indicate critici concrete care să configureze cel puţin una din ipotezele motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În consecinţă, având în vedere că analiza instanţei de recurs este exclusiv o analiză de legalitate şi că în cadrul analizei pe care instanţa o poate realiza în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu se poate verifica efectiv corectitudinea hotărârii, ci doar dacă în cuprinsul acesteia se regăseşte, formal, raţionamentul instanţei pentru care a fost adoptată hotărârea, împrejurarea că recurenta este nemulţumită de soluţia instanţei de prim control judiciar nu o îndreptăţeşte să susţină incidenţa acestui motiv de casare.

Prin urmare, având în vedere că, în cauză, recurenta nu a circumstanţiat în niciun mod criticile formulate la ipotezele motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că autoarea recursului s-a prevalat în mod formal de incidenţa acestui motiv de casare.

De asemenea, nici invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu relevă greşita încălcare sau aplicare a normelor de drept material.

Astfel, pentru a putea stabili incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., era necesar ca autoarea demersului judiciar să indice textele de lege pretins a fi fost aplicate/interpretate greşit, dar să şi expună o argumentaţie juridică a nelegalităţii invocate raportat la dispoziţiile legale pretins a fi fost încălcate/interpretate eronat, cu referire concretă la raţionamentul instanţei a cărei hotărâre a fost atacată, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs în analiză.

Astfel, Înalta Curte constată că, deşi invocă nelegalitatea deciziei atacate, recurenta nu dezvoltă această critică raportat la un text de lege pretins a fi fost nesocotit, aplicat sau interpretat eronat.

Mai mult, criticile formulate se prezintă sub forma unei expuneri a istoricului litigiului cu reproducerea întocmai a susţinerilor din acţiunea în anularea hotărârii arbitrale, fără dezvoltarea unor critici de nelegalitate care să fie îndreptate efectiv împotriva considerentelor sentinţei recurate, aspecte care contravin cerinţei impuse de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Aşadar, comparând motivele/susţinerile din cererea de recurs cu cele din acţiunea în anularea hotărârii arbitrale, Înalta Curte constată că motivele/susţinerile din prezenta cale de atac (par. 26-65) sunt identice cu cele din acţiunea în anularea hotărârii arbitrale (par. 22-63), fără să privească nelegalitatea sentinţei recurate.

Prin urmare, chiar dacă ne aflăm în situaţia în care, prin sentinţa Curţii de Apel Bucureşti, a fost menţinută soluţia din hotărârea arbitrală, criticile de nelegalitate trebuiau să vizeze exclusiv considerentele instanţei care a soluţionat acţiunea în anularea hotărârii arbitrale, fiind necesar ca autoarea recursului să arate, în concret, în ce au constat greşelile de judecată săvârşite de instanţa care a pronunţat hotărârea atacată.

Astfel, având în vedere că motivarea recursului presupune expunerea unor motive structurate juridic, astfel încât să poată fi încadrate în cazurile limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., susţinerile recurentei, prezentate drept motive de recurs, nu pot constitui o motivare legală a recursului din moment ce nu sunt altceva decât afirmaţiile aceleiaşi părţi făcute în faţa Curţii de Apel Bucureşti şi care au primit o rezolvare prin hotărârea atacată.

În concluzie, având în vedere că instanţa de recurs nu se poate substitui părţii în propriul demers judiciar, Înalta Curte reţine că susţinerile recurentei, astfel cum au fost formulate, nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care presupun formularea unei argumentaţii juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea nu numai a dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă, ci şi a eventualelor greşeli săvârşite de instanţa a cărei hotărâre a fost atacată, în legătură cu dispoziţiile legale menţionate.

În considerarea celor ce preced, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă COMPANIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. – C.N.A.I.R. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 110 F din 20 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă.

Cu privire la cererea intimatei-pârâte A. S.R.L., de obligare a recurentei-reclamante C.N.A.I.R. S.A. la plata cheltuielilor de judecată din recurs, Înalta Curte constată că înscrisurile depuse în şedinţă (aflate la dosarul de recurs), coroborate cu împuternicirea avocaţială aflată la fila x, depusă odată cu întâmpinarea, atestă efectuarea cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat, în cuantum de 12.081,44 RON, de către intimata-pârâtă A. S.R.L.

Constatând culpa procesuală a recurentei-reclamante în declanşarea litigiului de faţă, în raport de cererea intimatei-pârâte, Înalta Curte urmează a face aplicarea dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., sens în care va obliga recurenta-reclamantă COMPANIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. - C.N.A.I.R. S.A. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 12.081,44 RON, către intimata-pârâtă A. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă COMPANIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. C.N.A.I.R. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 110 F din 20 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă.

Obligă recurenta-reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 12.081,44 RON, către intimata-pârâtă A. S.R.L.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 octombrie 2024.