Contestație în anulare inadmisibilă: absența temeiului legal specific și limitarea excepționei la neregulile procedurale conforme art. 503 C. proc. civ.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court rejected the petition for annulment, upholding the finality of the challenged civil judgment. The applicant challenged a civil decision on the grounds of alleged substantive errors, violation of specific procedural norms regarding communication deadlines and judge signatures, and the use of Constitutional Court reasoning, arguing that the existing statutory framework for extraordinary appeals was insufficient to address these defects. The court ruled that the petition was inadmissible because the applicant failed to identify any specific statutory ground for annulment under Article 503 of the Code of Civil Procedure, which strictly limits this extraordinary remedy to procedural irregularities such as illegal summons, lack of jurisdiction, or improper court composition. Applying the constitutional principle of the legality of judicial remedies under Article 457 of the Code of Civil Procedure, the court held that it cannot entertain *lege ferenda* proposals or expand the scope of appeal beyond the explicit statutory provisions, thereby leaving the original judgment in force.
Legislator headnote
AI generatedart. 503 C. proc. civ, art. 426 alin. (5) C. proc. civ, art. 457 C. proc. civ; Contestație în anulare inadmisibilă: absența temeiului legal specific și limitarea excepționei la neregulile procedurale conforme art. 503 C. proc. civ: Conform prevederilor art. 503 C. proc. civ., pe calea contestaţiei în anulare pot fi invocate numai nereguli de natura procedurală, cum ar fi: nelegala citare şi absenta părţii de la termenul la care a avut loc judecata, necompetenţa instanţei, nelegala alcătuire a instanţei, eroarea materială, omisiunea de a se pronunţa asupra unuia dintre recursurile declarate ori aceea de a cerceta vreunul dintre motivele de casare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 3 decembrie 2025
Asupra contestaţiei în anulare, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei supreme la 13 august 2025, sub nr. x/2025, contestatorul A. a solicitat anularea deciziei nr. 186 din 4 februarie 2025, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2020.
Motivele invocate sunt, în esenţă, următoarele:
Autorul căii de atac susţine că dispoziţiile C. proc. civ. ar trebui să permită anularea unei hotărâri pronunţate cu încălcarea cerinţelor de fond şi de formă. Apreciază că forma actuală a art. 503 C. proc. civ. nu dau părţii posibilitatea de a invoca astfel de vicii. În opinia sa, decizia atacată trebuie anulată deoarece a fost pronunţată pe baza considerentelor a două decizii ale Curţii Constituţionale şi pentru că a fost redactată cu încălcarea art. 426 alin. (5) C. proc. civ., fiind comunicată abia la 22 iulie 2025. Mai susţine că recursul declarat împotriva încheierii din 17 septembrie 2024 de instanţa supremă în dosarul nr. x/2020 a fost judecat cu încălcarea termenului de 3 zile prevăzut de Legea nr. 47/1992. Consideră că lipsa semnăturilor judecătorilor care au pronunţat decizia nr. 186 din 4 februarie 2025 este un alt viciu al hotărârii contestate.
Contestatorul a indicat în cerere dispoziţiile art. 503 C. proc. civ.
Analizând contestaţia în anulare, în raport de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă, care se poate exercita numai împotriva hotărârilor definitive, în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege.
Conform prevederilor art. 503 C. proc. civ., pe calea contestaţiei în anulare pot fi invocate numai nereguli de natura procedurală, cum ar fi: nelegala citare şi absenta părţii de la termenul la care a avut loc judecata, necompetenţa instanţei, nelegala alcătuire a instanţei, eroarea materială, omisiunea de a se pronunţa asupra unuia dintre recursurile declarate ori aceea de a cerceta vreunul dintre motivele de casare.
Din conţinutul cererii formulate nu rezultă care este temeiul concret de drept la care înţelege să se raporteze contestatorul întrucât acesta nu identifică niciunul din cazurile de conestaţie îm anulare generală sau specială pe care le prevede legea. De altfel, autorul căii de atac afirmă în mod repetat că situaţiile pe care le invocă nu sunt prevăzute de art. 503 C. proc. civ.
Afirmaţiile autorului căii de atac sunt propuneri de lege ferenda, pe care Înalta Curte nu le poate avea în vedere întrucât în sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă ce are şi valoare de principiu constituţional.
Conform art. 457 C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile (…) stabilite de aceasta", potrivit cu natura şi scopul lor. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Pentru aceste considerente, faţă de dispoziţiile art. 503 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 186 din 4 februarie 2025, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2020.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 186 din 4 februarie 2025, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2020.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 decembrie 2025.