Inadmissibility of revizuire for contradictory judgments within the same procedural file due to lack of identity of subject matter and cause

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, secţia Civilă, la 1 iulie 2015, sub dosar nr. x/2015, contestatorii A. şi B., în contradictoriu cu intimata S.C. C. S.A., au contestat titlurile executorii reprezentate de contractele de credit nr. VL1083 din 12 februarie 2008 şi nr. VL1084 din 12 februarie 2008, solicitând anularea parţială a executării, ca efect al admiterii capătului de cerere referitor la "îndreptarea" titlului executoriu, ca urmare a scăderii din acesta a sumelor de bani încasate în baza unor clauze abuzive inserate în contractul de credit, precum şi lămurirea întinderii şi aplicării titlului executoriu, în sensul că sumele pretinse au fost calculate în temeiul unor clauze abuzive. Contestatorii au solicitat şi suspendarea executării silite în dosarul execuţional nr. x/2013 al B.E.J. D., cererea fiind respinsă, ca neîntemeiată, prin încheierea de şedinţă din 5 august 2015 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Prin sentinţa civilă nr. 5029 din 31 octombrie 2016, pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2015, în rejudecare, s-a respins excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la executare invocată de intimată, acţiunea fiind respinsă ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri, contestatorii au declarat apel, care a fost admis prin decizia civilă nr. 529/A din 9 mai 2017, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015.

Astfel, sentinţa apelată a fost schimbată în parte, fiind admisă contestaţia la executare, s-a constatat caracterul abuziv şi, pe cale de consecinţă, nulitatea absolută a clauzelor prevăzute la art. 8.2 şi art. 9.2 din Contractul de credit nr. x/12.02.2008 şi din Contractul de credit nr. x/12.02.2008.

Totodată, s-a dispus îndreptarea tuturor actelor de executare întocmite de B.E.J. D., în dosarul de executare silită nr. x/2013, în sensul diminuării creanţei cu sumele percepute de intimată, prin prisma celor două clauze constatate abuzive, precum şi dobânda legală calculată pentru aceste sume de la data plăţii şi până la scăderea lor din creanţă.

În rest, a fost respinsă contestaţia la executare şi menţinută sentinţa civilă pronunţată de prima instanţă, privind respingerea excepţiei inadmisibilităţii.

De asemenea, intimata a fost obligată la plata către contestatori a cheltuielilor de judecată, aferente judecăţii în primă instanţă, în cuantum de 1.000 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru, dar şi a celor din apel, în sumă de 1.025 RON, în ambele cicluri procesuale.

La data de 06.11.2017, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, sub nr. x/2017, contestaţia la executare formulată de petenţii A. şi B., în contradictoriu cu intimata C. S.A., prin care a fost contestată încheierea din data de 27.10.2017 dată de B.E.J. D., solicitându-se lămurirea întinderii şi aplicării titlului executoriu, respectiv decizia civilă nr. 529/A/09.05.2017 pronunţată de Tribunalul Vâlcea.

Prin sentinţa civilă nr. 881/2018 din 22 februarie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Rm. Vâlcea a declinat contestaţia la executare formulată de petenţii A. şi B., în contradictoriu cu intimata C. S.A., în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Prin decizia civilă nr. 468/A din 24 aprilie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Vâlcea – secţia I Civilă a admis, în parte, contestaţia formulată de contestatorii A. şi B., în contradictoriu cu intimata S.C. C. S.A. şi a lămurit întinderea şi aplicarea deciziei civile nr. 529/A din data de 9 mai 2017, pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2015, în sensul că sumele percepute de bancă cu titlu de comision prevăzut la art. 8.2 şi art. 9.2 din contractele de credit, constatate ca fiind abuzive, se vor restitui contestatorilor începând cu data perceperii fiecărei sume, pe toată perioada cât banca a perceput aceste comisioane.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la 9 februarie 2021, sub nr. de dosar x/2021, intimata C. S.A. a solicitat lămurirea înţelesului şi întinderii dispozitivului deciziei civile nr. 468/A/2018 din data de 24.04.2018, pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2017, hotărâre prin care instanţa de judecată a lămurit întinderea şi aplicarea deciziei civile nr. 529/A din 09.05.2017, pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2015.

Prin încheierea civilă nr. 53/A din 16 martie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă a admis cererea formulată de petenta S.C. C. S.A. şi a lămurit înţelesul, întinderea şi aplicarea dispozitivului deciziei civile nr. 468/A din 24.04.2018, pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2017, în sensul că sumele percepute de intimata-creditoare S.C. C. S.A. în temeiul art. 8.2 şi 9.2 din Contractul de credit nr. x/12.02.2008 şi din Contractul de credit nr. x/12.02.2008, inclusiv dobânda legală aferentă acestor sume nu se vor restitui apelanţilor-contestatori A. şi B., ci se va scădea din creanţa pretinsă de intimata-creditoare în cadrul executării silite ce formează obiectul dosarului de executare silită nr. x/2013 al B.E.J. D..

Împotriva acestei hotărâri, contestatorii A. şi B. au formulat cerere de revizuire, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 601/A din 4 iunie 2021, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Vâlcea, în ceea ce priveşte revizuirea întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cauza fiind declinată spre competentă soluţionare în favoarea Curţii de Apel Piteşti.

Prin decizia nr. 434/A-C din 10 septembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, astfel cum a fost completată prin decizia nr. 532/A-COM din 22 octombrie 2021, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis revizuirea formulată împotriva încheierii civile nr. 53/A din 16 martie 2021, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, încheierea atacată fiind anulată, iar intimata a fost obligată la plata sumei de 1.100 RON cheltuieli de judecată către revizuenţi.

Împotriva deciziei nr. 434/A-C din 10 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, intimata C. S.A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând admiterea căii extraordinare de atac, anularea deciziei atacate pentru nelegalitate, iar în rejudecare respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de către revizuenţii A. şi B. împotriva încheierii nr. 53 din 16 martie 2021, pronunţată de către Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, în cadrul dosarului nr. x/2021

Prin decizia nr. 2385 din 15 noiembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă a admis recursul declarat de recurenta C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 434/A-C din 10 septembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Înalta Curte a constatat că hotărârile pretins potrivnice, respectiv încheierea nr. 53/A/16 martie 2021 a Tribunalului Vâlcea – secţia I Civilă şi decizia civilă nr. 468/A din 24 aprilie 2018 a Tribunalului Vâlcea au fost pronunţate în vederea lămuririi înţelesului dispozitivului şi înlăturării dispoziţiilor contradictorii, cu scopul clarificării măsurilor dispuse prin decizia civilă nr. 529/A/9 mai 2017 a Tribunalului Vâlcea, pronunţată în dosarul nr. x/288/2105*, de admitere a contestaţiei la executare formulate de contestatorii A. şi B., cererile fiind soluţionate succesiv şi având obiect diferit.

Astfel, Înalta Curte a reţinut că decizia civilă nr. 468 din 24 aprilie 2018, a cărei autoritate de lucru judecat o invocă revizuenta-intimată, a avut ca obiect lămurirea întinderii şi aplicării deciziei civile nr. 529 din 9 mai 2017.

În schimb, hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv încheierea civilă nr. 53 din 16 martie 2021, nu a privit tot decizia civilă nr. 529 din 9 mai 2017, ci a avut ca obiect lămurirea înţelesului şi întinderii deciziei civile nr. 468 din 24 aprilie 2018, la care a fost ataşată, potrivit regulilor specifice regimului juridic al hotărârilor pronunţate în procedura prevăzută de art. 443 C. proc. civ.

Instanţa de revizuire a reţinut că încheierea din procedura prevăzută de art. 443 C. proc. civ. de lămurire a înţelesului şi întinderii dispozitivului ar fi nesocotit autoritatea de lucru judecat a deciziei pe care a lămurit-o, aceasta din urmă fiind pronunţată într-o contestaţie la titlu, întemeiată pe dispoziţiile art. 712 alin. (2) C. proc. civ.

În această situaţie, hotărârile fiind pronunţate în cadrul aceluiaşi dosar, astfel cum rezultă, fără echivoc, din dispozitivul alin. (3) al art. 443 C. proc. civ., potrivit cu care încheierea se ataşează în dosarul cauzei, respectiv în dosarul în care s-a soluţionat contestaţia la titlu, precum şi în dosarul de hotărâri al instanţei, revizuirea era inadmisibilă.

Prin urmare, în mod greşit s-a reţinut că cea dintâi hotărâre pronunţată putea constitui reperul pentru analiza contrarietăţii cerute de cazul de revizuire supus judecăţii în prezenta cauză, în raport cu încheierea subsecventă din procedura prevăzută de art. 443 C. proc. civ.

În ipoteza pronunţării hotărârilor judecătoreşti în cadrul aceluiaşi dosar, calea extraordinară de atac a revizuirii nu poate fi primită, fiind nesocotită premisa legală a neobservării existenţei unei autorităţi de lucru judecat, prin ultima hotărâre pronunţată în procedura prevăzută de art. 443 C. proc. civ., punându-se capăt situaţiei litigioase dintre părţi.

Prin pronunţarea hotărârii a cărei revizuire se solicită în cauză, instanţa a avut în vedere tocmai imperativul respectării efectelor deciziei civile nr. 529 din 9 mai 2017, fiind invocate dispoziţiile art. 430 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. privind autoritatea de lucru judecat, procedura de lămurire a dispozitivului acestei hotărâri executorii şi de înlăturare a dispoziţiilor potrivnice, în care s-a pronunţat ulterior decizia nr. 468 din 24 aprilie 2018, neputând fi deturnată de la scopul pentru care a fost edictată, în sensul de a conduce la o modificare a soluţiei pronunţate şi de modificare a dispozitivului primei decizii, care se impune părţilor în litigiu cu autoritate de lucru judecat.

Prin urmare, Înalta Curte a constatat că nu este îndeplinită condiţia ca în al doilea litigiu să nu se fi invocat apărarea constând în autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti pronunţate în prima cauză.

Statuând că instanţa de revizuire care a dispus, prin hotărârea recurată, anularea încheierii civile nr. 53 din 16 martie 2021 a nesocotit, astfel, valenţele legale ale căii extraordinare de atac cu care a fost învestită în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care nu poate constitui o cale de atac de reformare, de natură să permită posibilitatea cenzurării, fiind, astfel, încălcată autoritatea de lucru judecat a hotărârii a cărei revizuire s-a solicitat, Înalta Curte a admis recursul declarat de recurenta C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 434/A-C din 10 septembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 06.03.2023, sub nr. x/2021*.

Prin decizia nr. 148/A-C din 7 aprilie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenţii B. şi A. împotriva încheierii civile nr. 53/A din 16 martie 2021, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021, pe care, totodată, i-a obligat la plata sumei de 2944 RON cheltuieli de judecată, către intimata C. S.A.

Împotriva deciziei 148/A-C din 7 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2021, revizuenţii A. şi B. au declarat recurs, solicitând casarea hotărârii atacate, anularea încheierii nr. 53/16.03.2021 pronunţate de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2021 şi obligarea intimatului la suportarea cheltuielilor de judecată.

Recurenţii au susţinut că hotărârea instanţei de fond este nelegală, întrucât instanţa de fond a aplicat greşit prevederile 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cererea de revizuire fiind admisibilă şi întemeiată.

Detaliind, autorii prezentului demers judiciar au învederat că, prin încheierea nr. 53 s-a lămurit, de fapt, decizia nr. 529, deja lămurită prin decizia civilă nr. 468 şi că există triplă identitate de obiect, cauză şi părţi.

Astfel, au arătat că, prin hotărârea nr. 148/07.04.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Piteşti a respins cererea de revizuire deoarece, în speţă, nu erau îndeplinite condiţiile cumulative de la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nefiind întrunită identitatea de părţi, obiect şi cauză, de vreme ce încheierea nr. 53 a fost pronunţată în acelaşi dosar ca decizia civilă nr. 468.

Sub un prim aspect, au învederat că, prin decizia nr. 529, s-a constatat caracterul abuziv al unor clauze şi s-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară, prin sentinţa civilă nr. 2028/25.04.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, s-a stabilit că autorii prezentului demers judiciar nu-i mai datorează nimic băncii, ci, dimpotrivă, aceasta le datorează suma de 820.397,85 RON, iar, prin hotărârea nr. 468 din 24.04.2018, instanţa a lămurit întinderea şi aplicarea deciziei civile nr. 529/A din data de 9 mai 2017, pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2015, în sensul că sumele percepute de bancă cu titlu de comision prevăzut la art. 8.2. şi art. 9.2. din contractele de credit, constatate ca fiind abuzive, se vor restitui contestatarilor începând cu data perceperii fiecărei sume, pe toată perioada cât banca a perceput aceste comisioane, această chestiune fiind una care se referă la fondul contestaţiei la executare pe care o formulaseră în contradictoriu cu intimata S.C. C. S.A.

În continuare, arată că, ignorând situaţia de fapt, prin încheierea nr. 53/16.03.2021, pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2021, s-a dispus în sensul că sumele respective nu le vor fi restituite, ci vor fi scăzute din creditul acordat societăţii comerciale "Bristol" S.R.L., în accepţiunea recurenţilor, aceasta însemnând că instanţa dispune din nou asupra modului de soluţionare a fondului contestaţiei la executare.

Prin urmare, recurenţii susţin că, deşi cererea de lămurire din dosarul x/2021 a fost îndreptată formal împotriva deciziei civile nr. 468 din 24.04.2018, prin încheierea 53/16.03.2021 a fost lămurit, de fapt, dispozitivul deciziei civile nr. 529/A din data de 9 mai 2017.

În al doilea rând, arată că, în urma respingerii cererii de revizuire, recurenţii au formulat o nouă cerere de lămurire, înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr. x/2023, prin care au solicitat lămurirea deciziei nr. 529A şi încheierii nr. 53 ca urmare a faptului că nu mai datorau nimic băncii, ci, dimpotrivă, banca le datorează suma de 820.397,85 RON, iar, prin întâmpinarea formulată, banca s-a apărat prin aceea că decizia civilă 529 a mai fost lămurită de două ori (iniţial, prin Decizia nr. 468 din 24.04.2018, iar, ulterior, prin încheierea nr. 53/A din 16.03.2021 şi, pe cale de consecinţă, există putere de lucru judecat).

Prin urmare, recurenţii menţionează că, atât ei, cât şi banca au susţinut acelaşi lucru, anume că, atât decizia nr. 468, cât şi încheierea nr. 53 au avut ca obiect îndreptarea dispozitivului aceleiaşi decizii nr. 529.

Aşa fiind, recurenţii subliniază că, atât decizia nr. 468, cât şi încheierea nr. 53 au acelaşi obiect (lămurirea deciziei nr. 529), au fost pronunţate în dosare care au avut aceleaşi părţi (banca şi recurenţii revizuenţi) şi au aceeaşi cauză (neclaritatea deciziei nr. 529) şi că, prin urmare, hotărârea instanţei de fond, de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire pentru că nu ar fi îndeplinită tripla identitate de părţi, obiect şi cauză este nelegală, în opinia acestora, fiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ.

În continuare, susţin faptul că soluţia dată prin încheierea nr. 53 este potrivnică soluţiei date prin decizia nr. 468, iar, pe fondul cererii de revizuire, soluţia dată de tribunal prin încheierea nr. 53/16.03.2021 este vădit potrivnică celor date prin deciziile 529/A/9 mai 2017 şi nr. 468 din 24.04.2018 prin aceea că schimbă destinaţia sumelor încasate de bancă în temeiul clauzelor contractuale constatate a fi abuzive.

În altă ordine de idei, recurenţii susţin că, prin respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire, li se încalcă dreptul de proprietate asupra creanţei stabilite prin decizia nr. 529, garantat de art. 1 din protocolul 1 CEDO.

Detaliind, autorii prezentului demers judiciar arată că au formulat o cerere de executare silită împotriva C., pentru recuperarea sumelor încasate de aceasta în temeiul clauzelor declarate abuzive prin decizia nr. 529, încuviinţată de către Judecătoria Sectorului 3 prin încheierea din 11.01.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2020.

În continuare, arată că Banca a plătit de bună-voie suma stabilită prin titlul executoriu, dar a şi formulat contestaţie împotriva eliberării sumelor, contestaţie împotriva executării silite înseşi şi contestaţia la titlu pentru lămurirea titlului executoriu, înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului nr. 3 sub nr. x/2021, invocând, printre altele, faptul că decizia nr. 529 a fost lămurită prin încheierea nr. 53 în mod contrar deciziei nr. 468.

Însă, în urma pronunţării deciziei nr. 148/07.04.2023 (ce face obiectul prezentului recurs), Judecătoria Sectorului 3 a admis, prin hotărârea nr. 5833/31.05.2023, contestaţia la executare, a anulat executarea silită ce face obiectul dosarului execuţional 344/2020 şi încheierea din data de 11.01.2021 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti în dosarul x/2020, a admis cererea de întoarcere a executării silite şi a dispus întoarcerea executării silite prin restabilirea situaţiei anterioare executării silite realizate în dosarul de executare nr. 344/2020, sens în care au fost obligaţi să plătească debitoarei contestatoare suma de 688.389.10 RON.

Cu alte cuvinte, arată că, deşi prin decizia nr. 529 s-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară ca urmare a constatării caracterului abuziv al unor clauze, iar, prin sentinţa nr. 2028 s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că recurenţii revizuenţi nu mai au datorii faţă de Bancă şi că, dimpotrivă, Banca le datorează 820.397,85 RON, ca urmare a faptului că încheierea nr. 53 a fost menţinută prin hotărârea nr. 148, sunt obligaţi să înapoieze Băncii sumele pe care le-au achitat în temeiul unor clauze abuzive, pentru ca Banca să le scadă din creditul acordat "Bristol" S.R.L. (conform încheierii nr. 53), ceea ce, în accepţiunea recurenţilor, echivalează cu o îmbogăţire fără justă cauză, deoarece creditul acordat a fost deja recuperat integral de către Bancă prin vânzarea silită a casei acestora.

Aşa fiind, recurenţii conchid în sensul că, prin respingerea cererii de revizuire, conform hotărârii atacate, li se încalcă dreptul de proprietate asupra bunului reprezentând creanţa rezultată din repunerea părţilor în situaţia anterioară prin decizia definitivă nr. 529, iar, prin ignorarea faptului că încheierea nr. 53 lămureşte, de fapt, decizia nr. 529, iar nu decizia nr. 468 (care şi ea lămureşte tot decizia nr. 529), instanţa de fond le încalcă drepturile fundamentale şi lasă fără efecte o hotărâre judecătorească definitivă (nr. 529) prin care s-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară în urma anulării unor clauze abuzive.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.

La 16 august 2023, intimata, prin avocat, a depus în termen legal, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, cu obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor de judecată, iar la 1 septembrie 2023, recurenţii, prin avocat, au depus la dosar răspuns la întâmpinare.

Prin încheierea de cameră de consiliu din 15 noiembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2021, a fost admisă declaraţia de abţinere formulată de membrii completului C1 de la soluţionarea recursului declarat de revizuenţii B. şi A. împotriva deciziei nr. 148/A-C din 7 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Ca urmare a admiterii cererii de abţinere, cauza a fost repartizată aleatoriu prezentului complet care a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, conform art. 493 C. proc. civ.

Prin încheierea completului de filtru din 26 martie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă a dispus comunicarea raportului pentru a se depune punct de vedere, potrivit art. 493 alin. (4) din Cod.

Faţă de raportul comunicat, niciuna dintre părţi nu a înţeles să formuleze punct de vedere.

Prin încheierea completului de filtru din 28 mai 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2021, recursul a fost admis în principiu şi, totodată, a fost stabilit termen de judecată la 15 octombrie 2024, în vederea soluţionării acestuia în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Prezenta cale de atac are ca obiect o decizie pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în rejudecarea unei cereri de revizuire întemeiate pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ca urmare a deciziei de casare nr. 2385 din 15 noiembrie 2022, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă a constatat că, în primul ciclu procesual, instanţa de revizuire a făcut o greşită aplicare a normelor de procedură incidente în această materie.

Prin urmare, deşi, prin citicile încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 5 şi 8 C. proc. civ., recurenţii au susţinut nelegalitatea deciziei recurate şi, totodată, admisibilitatea cererii de revizuire, în contextul în care decizia recurată a fost pronunţată în rejudecare, criticile formulate vor fi analizate din perspectiva respectării, de către instanţa de revizuire, a dezlegărilor date prin decizia de casare nr. 2385/15.11.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2021, în primul ciclu procesual.

Cum, prin decizia de casare mai sus amintită, a fost soluţionat recursul formulat de intimata din prezenta cauză împotriva primei hotărâri date în cererea de revizuire (întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.), formulată împotriva încheierii civile nr. 53/16.03.2021, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I Civilă în dosarul nr. x/2021, se constată că, în urma admiterii recursului, instanţa supremă nu s-a limitat la o analiză formală a chestiunii privind admisibilitatea revizuirii, aşa cum în mod eronat susţin recurenţii, ci chiar a procedat la o analiză detaliată a condiţiilor privind admisibilitatea respectivei căi extraordinare de atac.

Astfel, se reţine că, în ciclul procesual precedent, prin decizia nr. 2385/15.11.2022, Înalta Curte a dispus trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe, statuând în mod explict asupra inadmisibilităţii revizuirii în cauză.

În acest sens, a arătat că nu sunt aplicabile modificările aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018 din 17 decembrie 2018, nefiind incidente dispoziţiile de extindere a motivului de revizuire privitor la existenţa unor hotărâri potrivnice, în sensul încălcării autorităţii lucrului judecat şi sub aspectul efectului pozitiv al acestora, motiv pentru care, în ipoteza motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanţa e chemată să se pronunţe asupra identităţii de părţi, obiect şi cauză în procesele soluţionate prin hotărârile comparate, care indică încălcarea autorităţii de lucru judecat a celei mai întâi pronunţate, revizuirea având ca obiect soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii.

Totodată, din lecturarea deciziei de casare mai sus arătate, se constată, în esenţă, că Înalta Curte a reţinut un obiect diferit al hotărârilor pretins a fi contradictorii, dar şi că acestea au fost pronunţate în cadrul aceluiaşi dosar (care nu se confundă cu cerinţa identităţii de cauză), ipoteză în care calea extraordinară de atac a revizuirii nu poate fi primită. De asemenea, Înalta Curte a constatat că nu este îndeplinită nici condiţia ca în al doilea litigiu să nu se fi invocat apărarea constând în autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti pronunţate în prima cauză.

Toate aceste considerente redate sintetic nu reprezintă altceva decât o analiză a îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a cererii de revizuire formulate împotriva încheierii civile nr. 53/A din 16 martie 2021 de revizuenţii A. şi B., în urma căreia Înalta Curte a reţinut, practic, neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a revizuirii.

În altă ordine de idei, trimiterea cererii de revizuire la aceeaşi instanţă, spre o nouă judecată, s-a dispus conform regulii de procedură prevăzute de art. 497 alin. (1) teza întâi C. proc. civ. (în forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 310/2018), care impunea soluţia casării cu trimitere indiferent de motivul de casare reţinut.

În speţă, procedând la rejudecarea cererii de revizuire conform deciziei de casare, instanţa de revizuire nu putea să treacă de filtrul admisibilităţii fără a încălca dezlegările obligatorii ale instanţei de recurs (art. 501 alin. (1) C. proc. civ.).

Or, având în vedere că, aşa cum s-a arătat mai sus, neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a revizuirii a fost dezlegată prin decizia de casare nr. 2385 din 15 noiembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă în dosarul nr. x/2021, iar instanţa de revizuire, în rejudecare, a valorificat în mod corect aspectele dezlegate în privinţa inadmisibilităţii cererii de revizuire formulate de revizuenţii A. şi B. împotriva încheierii civile nr. 53/A din 16 martie 2021, Înalta Curte constată că decizia recurată este la adăpost de orice critică.

În consecinţă, având în vedere cele reţinute mai sus, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenţii-revizuenţi A. şi B. împotriva deciziei nr. 148/A-C din 7 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Cu privire la cererea formulată de intimata C. de acordare a cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine că documentele depuse în şedinţă publică de apărătorul intimatei (aflate la dosarul de recurs) nu fac dovada cheltuielilor de judecată avansate pentru dosarul în cauză, ci pentru un alt dosar (nr. x/2021), astfel încât va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate de intimata C. S.A. pentru această etapă procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenţii-revizuenţi A. şi B. împotriva deciziei nr. 148/A-C din 7 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate de intimata C. S.A.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 octombrie 2024.