Completion of judgment timely under Decision No. 34/2017; cassation dismissed and case remanded to first instance

Şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2025

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 2491 din 25 octombrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Bucureşti - secţia a VI-a Civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocată în dosarul conexat nr. x/2021, ca neîntemeiată, a admis în parte cererile conexate, a obligat pârâta-reclamantă A. S.A. la plata către reclamanta-pârâtă COMPANIA NAŢIONALĂ DE CĂI FERATE "CFR" S.A. - Sucursala Regională CF CRAIOVA a sumei de 2.421.688,93 RON, reprezentând diferenţă facturi emise în perioada octombrie 2015- noiembrie 2018, a respins restul pretenţiilor ca neîntemeiate şi cererea reconvenţională formulată în dosarul nr. x/2018, ca neîntemeiată şi a compensat în tot cheltuielile de judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti - secţia a VI-a Civilă la 20 februarie 2024, sub nr. x/2024, reclamanta-pârâtă COMPANIA NAŢIONALĂ DE CĂI FERATE "CFR" S.A. - Sucursala Regională CF CRAIOVA a solicitat completarea dispozitivului şi a considerentelor sentinţei civile nr. 2491 din 25 octombrie 2023, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - secţia a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2018.

Prin sentinţa civilă nr. 1386 din 29 mai 2024, Tribunalul Bucureşti - secţia a VI-a Civilă a admis excepţia tardivităţii cererii şi a respins cererea de completare ca tardivă.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta COMPANIA NAŢIONALĂ DE CĂI FERATE "CFR" S.A. - Sucursala Regională CF CRAIOVA a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 67/2025 din 23 ianuarie 2025, Curtea de Apel Bucureşti - secţia a V-a Civilă a admis apelul, a anulat sentinţa apelată, a respins excepţia tardivităţii ca neîntemeiată şi a trimis cererea de completare spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Pârâta A. S.A. a recurat hotărârea instanţei de apel, solicitând casarea acesteia, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel; cu cheltuieli de judecată.

În suţinere, a arătat, în esenţă, că instanţa de apel a încălcat prevederile art. 182-183 din acelaşi Cod, aşa cum aceastea au fost interpretate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin decizia nr. 34/2017 şi ale art. 521 alin. (3) din C. proc. civ.

Astfel, autoarea căii de atac a afirmat că, în cauză, calculul termenului prevăzut de art. 444 C. proc. civ. trebuia realizat în raport cu data înregistrării cererii pe rolul primei instanţe - 20 februarie 2024, când termenul de 30 de zile era depăşit, acesta împlinindu-se la 19 februarie 2024.

De asemenea, a susţinut că la stabilirea termenului pentru formularea cererii prevăzute de art. 444 C. proc. civ., instanţa de apel trebuia să ţină cont şi de ora încheierii programului cu publicul al registraturii secţiei a VI-a Civile a Tribunalului Bucureşti - ora 14:00. Aceasta întrucât, cererile trimise prin e-mail au regim similar cererilor depuse personal, care sunt indisolubil legate de programul de lucru al compartimentului registratură, conform deciziei sus-menţionate.

Astfel, a apreciat că au fost încălcate şi prevederile art. 521 alin. (3) C. proc. civ.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar şi, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate că au dreptul să depună puncte de vedere la raport; numai recurenta şi-a prezentat punctul de vedere.

Prin încheierea din 25 septembrie 2025, Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a admis în principiu recursul şi a acordat termen în şedinţă publică, în vederea soluţionării acestuia pe fond.

Analizând decizia atacată, prin prisma motivelor de recurs şi a normelor legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Cauza are ca obiect cererea de completare a hotărârii primei instanţe, formulată de reclamantă, intimata de faţă, în condiţiile art. 444 C. proc. civ.

Asupra cererii reclamantei, prima instanţă a statuat că este formulată cu depăşirea termenului legal de 30 de zile, prevăzut de textul de lege enunţat şi art. 468 alin. (1) C. proc. civ.

Raţionamentul primei instanţe a fost infirmat de către instanţa de apel, care, a reţinut că la calculul termenului, potrivit deciziei nr. 34/2017 Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, se are în vedere ora închiderii programului de lucru care se termină la ora 16:00, potrivit art. 89 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375 din 17 decembrie 2015, şi nu programul cu publicul al serviciului Registratură. Astfel, constatând că cererea de completare a fost transmisă prin e-mail în ultima zi, la ora 15:40, anterior încetării activităţii instanţei, a stabilit că cererea de completare a dispozitivului hotărârii a fost depusă în termen, sens în care a admis apelul reclamantei şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe.

Recurenta critică raţionamentul instanţei din perspectiva faptului că la evaluarea respectării termenului de depunere a cererii de completare a hotărârii trebuia avută în vedere, pe de o parte, data certă aplicată cererii, şi nu data transmiterii ei, iar, pe de altă parte, ora de închidere a programului cu publicul al serviciului registratură.

Criticile sunt nefondate.

Regula comună prevăzută pentru calculul termenelor procedurale, art. 181 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2) C. proc. civ., stabileşte că în cazul termenelor pe zile nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte, iar dacă ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează.

Deopotrivă art. 182 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. prevede că "Termenul care se socoteşte pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlineşte la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură. Cu toate acestea, dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanţă sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispoziţiile art. 183 fiind aplicabile".

Asupra modalităţii de interpretare şi aplicare art. 182 şi art. 183 C. proc. civ., în forma aplicabilă anterior adoptării Legii nr. 310/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin decizia nr. 34/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 11 octombrie 2017, a cărei incidenţă în cauză nu a fost contestată de niciuna dintre părţi, a statuat în sensul că actul de procedură transmis prin fax sau poştă electronică, în ultima zi a termenului care se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, nu este socotit a fi depus în termen.

În considerentele acestei decizii s-a reţinut că,,(…) fiind o derogare de la regula înscrisă în art. 182 alin. (2) din C. proc. civ., numai actul de procedură depus prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare, cu condiţia de a fi depus până la ora 24:00 a ultimei zile a termenului prevăzut de lege este prezumat de lege ca socotit a fi făcut în termen, nu şi cazul comunicării prin fax sau e-mail, care, nefiind în mod expres menţionat în cuprinsul art. 183, nu poate fi extins pe cale de interpretare" şi, de asemenea, că "Toate actele depuse prin fax sau e-mail după ora încheierii programului de lucru al instanţei sunt înregistrate a doua zi, fiind considerate depuse la data înregistrării, în conformitate cu prevederile art. 199 din C. proc. civ..".

Ca atare, contrar recurentei, relevanţă, în speţă, în aprecierea termenului de depunere a actului de procedură prezintă data şi ora comunicării cererii prin poşta electronică, şi nu data certificată pe înscris, care în ipoteza dedusă judecăţii, conferă certitudine existenţei actului, fără a determina momentul de început al termenului procedural.

Aşadar, sunt legale considerentele instanţei de apel prin care s-a dat eficienţă la stabilirea datei de depunere a cererii formulate conform art. 444 C. proc. civ. orei şi zilei transmiterii e-mailului.

Conformitatea raportării instanţei la ora de închidere a programului de lucru al instanţei cu normele legale este relevată chiar de statuările instanţei supreme evocate anterior din care rezultă fără echivoc că sintagma de la art. 182 alin. (2) C. proc. civ., ora la care activitatea instanţei încetează, vizează ora de închidere a programului de lucru al instanţei, astfel cum acesta este reglementat de art. 88 şi art. 89 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.375/2015, precum şi de art. 89 alin. (1) din noul Regulament de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea nr. 3.243/2022 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Decizia instanţei supreme se impune în cauză obligatoriu, conform art. 521 C. proc. civ., implicit sub aspectul considerentelor expuse în justificarea soluţiei pronunţate, context în care nu poate fi primită interpretarea recurentei în sensul că la depunerea actului prin e-mail trebuie avut în vedere programul de lucru cu publicul al registraturii instanţei.

Cele două noţiuni, programul de lucru al instanţei şi programul cu publicul al serviciului registraturii, sunt distincte şi, aşa cum rezultă din interpretarea dată normelor pretins încălcate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin decizia nr. 34/2017, au efecte juridice diferite în sfera termenelor procedurale. Astfel, dacă prima este incidentă în privinţa actelor de procedură depuse prin fax sau e-mail, cea de-a doua priveşte intervalele orare în care justiţiabilii şi publicul pot avea acces la serviciul registratură pentru depunerea personală a actelor de procedură.

Fiind reglementate de norme imperative, care sunt de strictă interpretare, regulile de calcul al termenelor procedurale nu pot fi extinse la alte situaţii decât cele reglementate de legiuitor, cu atât mai mult cu cât în delimitarea sferei de aplicare instanţa supremă s-a pronunţat în procedura prevăzută de art. 520 C. proc. civ.

Cum cererea reclamantei, intimata de faţă, a fost transmisă la instanţă prin e-mail, în ultima zi a termenului legal de depunere, anterior orei la care activitatea instanţei a încetat, actul de procedură este îndeplinit cu respectarea art. 444 şi art. 468 C. proc. civ., raportat la art. 182 şi art. 183 din acelaşi act normativ, hotărârea recurată fiind legală.

Aşa fiind, pentru raţiunile înfăţişate anterior, reţinând că niciuna dintre criticile recurentei nu este de natură să justifice măsura casării deciziei atacate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din acelaşi act normativ, urmează să respingă ca nefondat recursul recurentei-pârâte, soluţie ce înglobează şi cererea acestei părţi de acordare a cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 67/2025 din 23 ianuarie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - secţia a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă COMPANIA NAŢIONALĂ DE CĂI FERATE "CFR" S.A. - Sucursala Regională CF Craiova.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 noiembrie 2025.