Peremptory appeal deadline and BPI communication rules in insolvency revision proceedings

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2025

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cadrul procesual şi soluţiile pronunţate în cauză

Prin sentinţa nr. 2605/2016, pronunţată de Tribunalul Dolj - sectia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016, s-a respins contestaţia formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti.

Prin decizia nr. 3439/2016, pronunţată de Curtea de Apel Craiova - secţia contencios administrativ si fiscal în dosarul nr. x/2016, s-a admis recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 2605/2016, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata - pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti.

Prin sentinţa nr. 1703/2017, pronunţată de Tribunalul Dolj - secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, s-a respins contestaţia formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti.

Prin decizia nr. 5307/2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova - secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, s-a respins recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 1703/2017, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata - pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti.

Prin decizia nr. 447/2019, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia - secţia a II-a civilă în, dosarul nr. x/2013, s-a admis apelul declarat de pârâtul B. împotriva sentinţei nr. 126/2016, pronunţată de judecătorul sindic în dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Mehedinţi şi, în consecinţă, s-a schimbat în parte sentinţa atacată în sensul că s-a admis în parte acţiunea formulată de CII C., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei D. S.R.L. împotriva pârâtului B. şi s-a dispus ca pârâtul să suporte, cu titlu de pasiv rămas neacoperit în cadrul procedurii insolvenţei debitoarei, suma de 891.259 RON; s-a respins în rest acţiunea, fiind menţinută sentinţa apelată sub aspectul soluţionării excepţiei.

Împotriva deciziei nr. 447/2019 a Curţii de Apel Alba Iulia - secţia a II-a civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2013, revizuentul B. a formulat cerere de revizuire, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 din C. proc. civ., înregistrată în dosarul nr. x/2023, pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia - secţia a II-a civilă, solicitând admiterea cererii de revizuire, desfiinţarea în parte a hotărârii pronunţate în apel şi respingerea, în tot, a cererii de antrenare a răspunderii.

Prin încheierea din data de 03.04.2024, pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia - secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2023, s-a disjuns capătul de cerere privind revizuirea deciziei nr. 447/2019, pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia în dosarul nr. x/2013, cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formându-se dosarul nr. x/2024 al Curţii de Apel Alba-Iulia - secţia a II-a civilă.

Ulterior, cererea de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost trimisă spre competentă soluţionare Curţii de Apel Craiova, ca urmare a admiterii excepţiei necompetenţei teritoriale, conform deciziei nr. 142/22.05.2024 pronunţate de Curtea de Apel Alba-Iulia - secţia a II-a Civilă.

Ca urmare a soluţiei de declinare a competenţei teritoriale, s-a format, la data de 01.07.2024, dosarul nr. x/2024 pe rolul Curţii de Apel Craiova - secţia a II-a civilă.

Soluţia pronunţată. Hotărârea recurată.

Prin decizia nr. 522/2024 din 14 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova - secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2024, a fost respinsă cererea de revizuire a deciziei nr. 447/2019, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia - secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013, formulată de revizuentul B., în contradictoriu cu intimata D. S.R.L., prin lichidator judiciar C.I.I. C., ca tardiv formulată.

RECURSUL.

La data de 31 ianuarie 2025, revizuentul B. a declarat recurs împotriva acestei decizii, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, cu îndrumarea ca, în rejudecare, să fie soluţionată cererea de repunere în termen cuprinsă în cererea de revizuire iniţial înaintată Curţii de Apel Alba Iulia şi reiterată oral, cât şi prin concluziile scrise depuse la data de 13.11.2024.

Prin rezoluţia din 31 martie 2025, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 10 iunie 2025, constatându-se întrunite condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului către părţi, conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurentul-revizuent B. a formulat punct de vedere, în scris, la raport, prin care a solicitat admiterea în principiu a recursului, cu respingerea excepţiei tardivităţii acestuia, prin acceptarea cererii de repunere în termen, în lumina art. 183 C. proc. civ. şi art. 6 CEDO. Totodată, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru analizarea fondului cererii de revizuire şi pronunţarea asupra motivelor de casare invocate.

Prin rezoluţia din data de 01 septembrie 2025, a fost stabilit termen pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursului, în complet de filtru, la 18 noiembrie 2025.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, analizând, cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 485 alin. (1) C. proc. civ., excepţia tardivităţii recursului, invocată din oficiu, reţine următoarele:

În ce priveşte cererea de repunere în termenul de exercitare a căii de atac a recursului formulată de recurentul- revizuent B., instanţa de control judiciar constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 186 alin. (1) C. proc. civ.: "Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate."

Alin. (2) al aceluiaşi text stipulează că: "În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac".

În esenţă, în speţă, recurentul-revizuent a invocat drept motiv faptul că nu a avut cunoştinţă despre hotărârile privitoare la A. S.A., nefiind parte la judecata acestora.

Instanţa de control judiciar notează că un astfel de motiv nu poate fi considerat drept unul temeinic, în condiţiile în care, prin chiar cererea de recurs, recurentul-revizuent recunoaşte că avea cunoştinţă de soluţia pronunţă în cauză de instanţa de revizuire. Altfel spus, toate motivele invocate de recurent în susţinerea cererii de repunere în termen nu pot fundamenta repunerea în termenul de exercitare a recursului, deoarece acestea vizează exclusiv împiedicarea formulării în termen a cererii de revizuire, iar nu a căii de atac a recursului îndreptat împotriva deciziei nr. 522/14.11.2024.

Trebuie precizat că instanţa de recurs nu poate proceda la verificarea temeiniciei motivului de repunere în termenul de formulare a revizuirii, atât timp cât aceasta nu este legal învestită cu judecata unui recurs declarat cu respectarea termenului legal, în cadrul căruia să efectueze controlul judiciar cu privire la soluţia de tardivitate a revizuirii, dispusă de curtea de apel.

De asemenea, raportat la cererea de repunere în termenul de exercitare a recursului, în esenţă, se constată că recurentul nu invocă un motiv temeinic justificat care să îl fi împiedicat să declare, în termenul legal, recurs împotriva deciziei pronunţate asupra cererii de revizuire. În fapt, recurentul se limitează la a invoca aspecte ce ţin de propria culpă, generată de ignoranţa pe care a manifestat-o, în condiţiile în care cunoştea că soluţia pronunţată nu îi este favorabilă.

În considerarea celor expuse, constatând că motivele invocate nu îndeplinesc condiţiile impuse de dispoziţiile art. 186 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiată, cererea de repunere în termenul de exercitare a căii de atac, formulată de recurentul-revizuent.

Analizând, în continuare, excepţia tardivităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta operează în cauză, recursul fiind formulat cu depăşirea termenului procedural de 30 de zile prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., pentru considerentele expuse în cele ce urmează:

Potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ., termenul de recurs este de 30 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, acest termen urmând a fi calculat pe zile, fără a intra în calcul ziua în care începe să curgă termenul, nici ziua când aceasta se împlineşte, în conformitate cu dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Deopotrivă, Înalta Curte reţine că litigiul dedus judecăţii este unul supus prevederilor Legii nr. 85/2014, urmărindu-se desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti pronunţate într-o acţiune în angajarea răspunderii pentru intrarea în insolvenţă, întemeiată pe dispoziţiile art. 169 din legea specială menţionată.

Ca urmare, sunt relevante dispoziţiile legale cuprinse în legea specială sub aspectul comunicării hotărârilor judecătoreşti. Astfel, conform art. 42 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "Citarea părţilor, precum şi comunicarea oricăror acte de procedură se efectuează prin BPI, alin. (10) prevăzând că "Publicarea actelor de procedură sau, după caz, a hotărârilor judecătoreşti în BPI înlocuieşte, de la data publicării acestora, citarea, convocarea şi notificarea actelor de procedură efectuate individual faţă de participanţii la proces, acestea fiind prezumate a fi îndeplinite la data publicării." De asemenea, potrivit art. 43 alin. (2) teza III din Legea nr. 85/2014, instanţele judecătoreşti vor transmite actele de procedură în cauză, din oficiu, pentru publicare în BPI.

Totodată, în conformitate cu art. 513 alin. (1) C. proc. civ., cererea de revizuire se soluţionează potrivit dispoziţiilor procedurale aplicabile judecăţii finalizate cu hotărârea atacată.

Prin urmare, în privinţa comunicării deciziei pronunţate cu privire la cererea de revizuire, sunt pe deplin incidente prevederile legale speciale anterior menţionate, cuprinse în Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

Din coroborarea acestor prevederi legale, Înalta Curte reţine că, după deschiderea procedurii insolvenţei, toate actele de procedură, inclusiv hotărârile judecătoreşti, se comunică doar prin publicare în BPI, cu excepţia celor prevăzute expres de lege, termenul de exercitare a căii de atac urmând a curge de la publicarea în BPI.

În acest sens, s-a pronunţat şi Curtea Constituţională, prin decizia nr. 1137/2007, reţinând că "legea instituie măsuri deosebite pentru ca părţile implicate în procedura insolvenţei, respectiv debitorii şi creditorii, să se bucure de o informare corectă a situaţiei lor juridice, inclusiv prin notificarea potrivit regulilor de drept comun, astfel încât, ulterior deschiderii procedurii, aceştia să îşi poată exercita dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil.

Faptul că, ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, persoanele notificate vor fi citate şi li se vor comunica actele de procedură prin intermediul Buletinului procedurilor de insolvenţă nu poate fi privit ca aducând atingere dreptului la apărare; potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul se bucură de atributul exclusiv de a stabili normele de procedură, putând să instituie prevederi speciale, derogatorii de la dreptul comun, în vederea unor situaţii specifice. Astfel, prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 îşi găsesc justificarea în specificul procedurii insolvenţei, care presupune un număr foarte mare de părţi şi o mare diversitate de acte procedurale de natură să îngreuneze mult desfăşurarea procedurii, şi apare ca o măsură specială prin care se asigură soluţionarea cu celeritate a cauzelor."

Chiar dacă considerentele Deciziei Curţii Constituţionale privesc dispoziţiile Legii nr. 85/2006, ele trebuie avute în vedere şi în cazul dispoziţiilor Legii nr. 85/2014, mai sus redate, acestea având un conţinut similar cu cele ale art. art. 3 pct. 29, art. 8 alin. (2), art. 7 alin. (1) şi (9), 3 şi, respectiv 31, din Legea nr. 85/2006.

În speţă, hotărârea recurată face parte din categoria celor a căror comunicare se face prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă, fără a se face comunicarea acestora potrivit C. proc. civ., şi, cum aceasta a fost publicată în BPI nr. 21258/26.11.2024, iar recursul a fost declarat la 31.01.2025, acesta a fost formulat cu depăşirea termenului imperativ de 30 de zile, calculat de la data legalei comunicări a deciziei prin BPI, fapt ce atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai exercita calea de atac.

Termenul de recurs instituit de art. 485 C. proc. civ. este un termen legal, imperativ (peremptoriu) şi absolut, astfel că nerespectarea lui atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai exercita recursul, concluzie ce rezultă din interpretarea prevederilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., care statuează că atunci "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 486 alin. (3), raportat la art. 485 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul-revizuent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca neîntemeiată, cererea de repunere în termenul de exercitare a căii de atac, formulată de recurentul-revizuent.

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul-revizuent B. împotriva deciziei nr. 522/2024 din 14 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova - secţia a II-a Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2025.