Nullity of revision appeal for failing to invoke statutory grounds of illegality

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2025

Asupra recursului de faţă:

Prin încheierea de şedinţă publică din 23 iunie 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2025, Curtea de Apel Craiova - secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale a dispus suspendarea judecării cauzei, având ca obiect cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 769 din data de 13 mai 2025, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2023, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

La data de 7 iulie 2025, revizuenta A. a declarat recurs împotriva acestei încheieri.

În esenţă, recurenta-revizuentă a susţinut că motivul suspendării judecării cauzei nu este întemeiat, deoarece numai greşeala sa este consemnată în decizie, şi nu a celor care i-au distrus dosarul întocmit, ce conţinea 52 de file, în continuare, recurenta arătând că nu a sustras din dosar filele care lipsesc.

Prin rezoluţia din 04 septembrie 2025, a fost fixat termen pentru judecata recursului, în şedinţă publică, la data de 18 noiembrie 2025.

Înalta Curte, analizând, cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", iar potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, sancţiunea nulităţii "intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Recursul, fiind o cale de atac de reformare, prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, este necesar ca acesta să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, impunându-se, totodată, dezvoltarea acestora, din care să rezulte nelegalităţile identificate în legătură cu hotărârea supusă recursului.

În cauză, recurenta nu a indicat, prin cererea de recurs, niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar examenul cererii de recurs relevă că nu pot fi decelate critici de nelegalitate privitoare la hotărârea instanţei în sensul acestor dispoziţii, care să poată fi încadrate în vreunul din motivele prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta rezumându-se la enunţarea unor susţineri lipsite de caracter concret şi aplicat.

Se constată, astfel, că dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale textului de lege anterior menţionat.

De asemenea, prin cererea de recurs, astfel cum a fost formulată, recurenta solicită, în realitate, evaluarea exclusiv a unor aspecte de fapt: că i-a fost distrus dosarul întocmit, ce conţinea 52 de file, ori că nu a sustras din dosar 69 de file, etc. În esenţă, recurenta formulează apărări în legătură cu acuzaţia ce i-a fost adusă în dosarul penal, fără a formula critici concrete care să vizeze nelegalitatea încheierii de suspendare a judecăţii.

Or, fără invocarea unor critici vizând eventuale erori de raţionament ale instanţei de revizuire faţă de soluţia de suspendare a judecăţii cauzei dispusă, apte să fie încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nu se poate considera că recurenta şi-a îndeplinit obligaţia de motivare a recursului.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii în raport cu soluţia atacată, ci expunerea tuturor argumentelor de drept, în sensul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., pentru care, din punctul de vedere al părţii, a fost pronunţată o hotărâre nelegală.

În concluzie, se reţine că recurenta nu arată în ce modalitate încheierea atacată este contrară legii, susţinerile sale neputând fi încadrate în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi, dat fiind că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, rezultă că, în cazul nemotivării corespunzătoare, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se impune a fi aplicată sancţiunea nulităţii prevăzută de lege.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 486 alin. (3), raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-revizuentă A. împotriva încheierii de şedinţă publică din 23 iunie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Craiova - secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2025.