Cassation nullity for failure to invoke specific grounds of illegality in challenging peremption of appeal

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2025

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş - secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 19.10.2021, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. şi K., prin reprezentant H., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Argeş, au solicitat restituirea sumelor de bani reţinute abuziv începând cu luna ianuarie 2015 şi până în prezent, drept cotă C.A.S.S. pentru drepturile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 341/2004, cu dobânda legală aferentă acestor sume.

Prin sentinţa civilă nr. 2301 din 27.04.2023, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2021, a fost admisă excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant şi, în consecinţă, a fost anulată acţiunea formulată de reclamanţi.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel reclamanţii.

Prin încheierea din 05.04.2024, instanţa a suspendat judecata apelului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la o nouă stăruinţă a părţilor.

La data de 28.03.2025, cauza a fost repusă pe rol în vederea analizării condiţiilor perimării, faţă de dispoziţiile art. 416 şi urm. C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 1367/2025 din 28 martie 2025, Curtea de Apel Piteşti - secţia I Civilă a admis excepţia perimării apelului, excepţie invocată din oficiu de către instanţă, şi a constatat perimat apelul formulat de apelanţii-reclamanţi A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. şi K. împotriva sentinţei civile nr. 2301/27.04.2023, pronunţate de Tribunalul Argeş, în dosarul nr. x/2021, intimaţi fiind reclamantul A. şi pârâta Casa Judeţeană de Pensii Argeş.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii B., C., D., E., F., G., H., I., J. şi K., solicitând admiterea recursului şi anularea perimării, pentru ca procesul să se poată judeca, deoarece, anularea cererii conduce la pierderea posibilităţii de acces la justiţie şi pentru reclamanţi este foarte important să intre în posesia sumelor de bani cuvenite.

În recursul lor, recurenţii- reclamanţi au susţinut, în esenţă, următoarele:

Pe parcursul derulării stadiilor procesuale ale dosarului nr. x/2021, au întâmpinat tot felul de probleme, pe care, în calitate de reclamanţi nu au ştiut să le gestioneze, având în vedere că nu-şi permit un avocat şi considerând, iniţial, că dreptul lor este clar, mai ales, că toţi colegii din ţară au avut câştig de cauză de la instanţele respective.

Au arătat că doi reclamanţi au decedat de la data depunerii cererii de chemare în judecată până la prima înfăţişare şi a fost nevoie de amânări succesive. Astfel, dosarul nr. x/2021 a fost disjuns pentru cei doi reclamanţi decedaţi, L. şi M., în dosarul nr. x/2022. Acest dosar a fost suspendat până la introducerea în cauză a moştenitorilor şi deoarece moştenitorii nu au făcut succesiunea în timp util, pentru acest dosar s-a constatat perimarea.

De asemenea, recurenţii-reclamanţi au mai arătat că apelanta-reclamantă D. nu a avut toate documentele şi iar s-a amânat cauza, iar apelantul-reclamant H. nu a avut depus documentul care atesta calitatea de reprezentant şi s-a anulat acţiunea. Ulterior, a fost depusă la dosar dovada calităţii de reprezentant, precum şi motivaţia nedepunerii, acesta fiind internat în spital o perioadă destul de mare.

Între timp, se arată, unul din reclamanţi, A., primeşte de la Casa de Pensii Argeş sumele restante şi cerute prin proces, aspect care întăreşte faptul că obligaţia de a face este eligibilă şi corectă.

În concluzie, toate aceste motive au dus la îngreunarea urmăririi stadiului procesual al dosarului şi, astfel, a ajuns la Curtea de Apel, care a constatat perimarea acţiunii.

Intimata-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Argeş a formulat întâmpinare, prin care, pe cale de excepţie, raportat la argumentele arătate, a invocat excepţia nulităţii recursului, considerând că motivele invocate de recurenţi prin cererea de recurs nu se regăsesc în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 3 iulie 2025, a fost fixat termen pentru judecata recursului, în şedinţă publică, la data de 18 noiembrie 2025.

Înalta Curte, analizând, cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă, prin întâmpinare, reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", iar potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, sancţiunea nulităţii "intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Recursul, fiind o cale de atac de reformare, prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, este necesar ca acesta să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, impunându-se, totodată, dezvoltarea acestora, din care să rezulte nelegalităţile identificate în legătură cu hotărârea supusă recursului.

În cauză, recurenţii-reclamanţi nu au indicat, prin cererea de recurs, vreun motiv de nelegalitate dintre cele prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar examenul cererii de recurs relevă că nu pot fi decelate critici de nelegalitate privitoare la hotărârea instanţei, care să poată fi încadrate în vreunul din motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenţii rezumându-se la prezentarea parcursului procesual al dosarului şi enunţarea unor susţineri lipsite de caracter concret şi aplicat.

Se constată, astfel, că recurenţii nu arată, în concret, în ce constă nelegalitatea deciziei recurate, din perspectiva textului de lege, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale textului de lege anterior menţionat. Recurenţii nu au formulat niciun fel de critică faţă de soluţia de perimare a apelului, neexpunând argumente care să susţină ideea nelegalităţii deciziei pronunţate de instanţa de apel, limitându-se la descrierea unor situaţii de fapt, fără reliefarea vreunor aspecte care să vizeze legalitatea hotărârii atacate.

Prin cererea de recurs, astfel cum a fost formulată, recurenţii solicită, în realitate, evaluarea exclusiv a unor aspecte de fapt: doi reclamanţi au decedat de la data depunerii cererii de chemare în judecată până la prima înfăţişare şi a fost nevoie de amânări succesive; apelanta-reclamantă D. nu a avut toate documentele şi iar s-a amânat cauza; unul din reclamanţi, A., a primit de la Casa de Pensii Argeş sumele restante şi cerute prin proces, aspect care întăreşte faptul că obligaţia de a face este eligibilă şi corectă, etc. Toate aceste susţineri nu prezintă relevanţă în cadrul procesual de faţă, nereprezentând critici faţă de soluţia de perimare dispusă. În plus, aşa cum s-a arătat mai sus, calea extraordinară de atac a recursului presupune verificarea exclusiv a legalităţii hotărârii, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei şi a elementelor de fapt ale cauzei.

În recurs, nu are loc o rejudecare a fondului cauzei, ci se analizează exclusiv legalitatea hotărârii recurate, din perspectiva criticilor formulate şi a motivelor de casare prevăzute de lege.

Or, fără invocarea unor critici vizând eventuale erori de raţionament ale instanţei de apel, apte să fie încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nu se poate considera că recurenţii-reclamanţi şi-au îndeplinit obligaţia de motivare a recursului.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii în raport cu soluţia atacată, ci expunerea tuturor argumentelor de drept, în sensul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., pentru care, din punctul de vedere al părţii, a fost pronunţată o hotărâre nelegală.

În concluzie, se reţine că recurenţii-reclamanţi nu arată în ce modalitate decizia atacată este contrară legii, susţinerile acestora neputând fi încadrate în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi, dat fiind că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, rezultă că, în cazul nemotivării corespunzătoare, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se impune a fi aplicată sancţiunea nulităţii prevăzută de lege.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 486 alin. (3), raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenţii-reclamanţi B., C., D., E., F., G., H., I., J. şi K. împotriva deciziei civile nr. 1367/2025 din 28 martie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti - secţia I Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2025.