Peremption interruptibility by electronic motion to reinstate case without express request for judgment in absentia
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the cassation appeal, setting aside the lower court’s decision and remanding the case for continued proceedings, thereby allowing the appellant's underlying commercial registry challenge to proceed. The dispute arose from a complaint seeking the annulment of a Commercial Registry Resolution, which was initially rejected by the Tribunal and subsequently dismissed by the Court of Appeal via an exemption of peremption (perimare). The appellate court had ruled that the appeal was perempted because the appellant's filing to reinstate the case did not expressly request judgment in absentia, despite being submitted electronically three days before the six-month statutory deadline elapsed. The Supreme Court held that this requirement violated procedural law, determining that under Articles 416 and 417 of the Civil Procedure Code, any procedural act performed with the intent to resume the trial—including a motion to reinstate the case—interrupts the peremption period regardless of whether the party explicitly requested judgment in their absence. Consequently, the lower court’s failure to recognize this interruption constituted a violation of procedural norms requiring the nullity of the decision, resulting in the case being sent back to the Court of Appeal for a substantive review.
Legislator headnote
AI generatedart. 499 C. proc. civ, art. 6 din O.U.G. nr. 116/2009, art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 183 alin. (1) C. proc. civ, art. 417 C. proc. civ, art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ; Peremption interruptibility by electronic motion to reinstate case without express request for judgment in absentia: The dispute arose from a complaint seeking the annulment of a Commercial Registry Resolution, which was initially rejected by the Tribunal and subsequently dismissed by the Court of Appeal via an exemption of peremption (perimare). The appellate court had ruled that the appeal was perempted because the appellant's filing to reinstate the case did not expressly request judgment in absentia, despite being submitted electronically three days before the six-month statutory deadline elapsed. The Supreme Court held that this requirement violated procedural law, determining that under Articles 416 and 417 of the Civil Procedure Code, any procedural act performed with the intent to resume the trial—including a motion to reinstate the case—interrupts the peremption period regardless of whether the party explicitly requested judgment in their absence. Consequently, the lower court’s failure to recognize this interruption constituted a violation of procedural norms requiring the nullity of the decision, resulting in the case being sent back to the Court of Appeal for a substantive review.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvisions governing the admission of the cassation appeal and the subsequent remand of the case for continued proceedings.
Procedural rule mandating that the cause be sent to the same instance for the continuation of the proceedings.
Full text
Deliberând asupra recursului şi subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)", reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Braşov la 09.12.2022, înaintată şi înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 15.12.2022, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Braşov şi S.C. B. S.R.L., a formulat plângere, în temeiul art. 6 din O.U.G. nr. 116/2009, solicitând anularea rezoluţiei nr. 20906/28.10.2022, pronunţată de pârâtul Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Braşov, în dosarul nr. x/27.10.2022.
Prin sentinţa civilă nr. 345/C/26.04.2023, Tribunalul Braşov – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins plângerea.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. a declarat recurs.
Prin încheierea din 26.09.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Braşov – secţia Civilă a dispus, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecăţii cauzei pentru lipsa părţilor.
La 22.03.2024, recurenta a depus, prin poşta electronică, cerere de repunere pe rol a cauzei.
Prin încheierea din 16.04.2024, instanţa de recurs a respins cererea de repunere pe rol a cauzei şi a invocat, din oficiu, excepţia perimării, iar prin încheierea din 24.04.2024, a repus cauza pe rol şi a acordat termen de judecată, pentru ca părţile să îşi poată exprima punctul de vedere asupra excepţiei.
Prin decizia civilă nr. 201/R/05.06.2024, Curtea de Apel Braşov – secţia Civilă a admis excepţia perimării şi a constatat perimat recursul.
Împotriva acestei decizii, reclamanta A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecăţii.
Prin cererea de recurs a arătat că, în mod nelegal, prin încheierea atacată s-a constatat perimarea cererii sale, deoarece nu a rămas în pasivitate, ci a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, trimisă către curtea de apel, prin poşta electronică, la 22.03.2024, aşadar înainte de împlinirea termenului de perimare.
A menţionat că a primit mesaj de confirmare a primirii corespondenţei de către curtea de apel, la aceeaşi dată, astfel că cererea sa a ajuns la instanţă în termen, potrivit art. 183 alin. (1) C. proc. civ. În consecinţă, a apreciat că hotărârea atacată încalcă această normă de procedură, împrejurare care impune aplicarea sancţiunii nulităţii, în temeiul art. 175 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.
Examinând decizia atacată, în limita controlului de legalitate, în raport cu criticile formulate şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:
Cu titlu prealabil, constatând că cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., iar din cuprinsul acesteia se desprind critici vizând nesocotirea doar a unor norme de procedură, instanţa supremă reţine că motivul de nelegalitate privind încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material a fost invocat formal, fără ca titulara căii de atac să prezinte argumente în susţinerea acestuia, astfel că analiza legalităţii încheierii atacate va fi efectuată exclusiv prin prisma primului motiv de casare indicat.
Din această perspectivă, actele dosarului relevă împrejurarea că, prin hotărârea recurată, Curtea de Apel Braşov – secţia Civilă a admis excepţia perimării invocată din oficiu, reţinând că cererea de repunere pe rol formulată de recurentă a fost respinsă, anterior, prin încheierea din 16.04.2024, cu argumentul că aceasta nu a avut aptitudinea de a conduce la reluarea judecăţii, nefiind solicitată judecata cauzei în lipsă, astfel că pricina a rămas în nelucrare, din vina reclamantei, mai mult de 6 luni de la data suspendării.
Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., "Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă".
Aşadar, perimarea este sancţiunea procedurală care intervine în cazul nerespectării cerinţei de a exista continuitate între actele de procedură şi constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găseşte, din cauza rămânerii sale în nelucrare, din vina părţii, un anumit timp prevăzut de lege. Astfel, perimarea reprezintă atât o sancţiune procedurală, cât şi o prezumţie de desistare, dedusă din lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată pentru o perioadă îndelungată.
Totodată, art. 417 C. proc. civ. statuează în sensul că "Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes".
Pentru a întrerupe termenul de perimare, actul de procedură trebuie să aibă ca scop repunerea pe rol a dosarului în vederea judecării cauzei şi să îndeplinească cerinţele prevăzute de lege pentru întocmirea sa valabilă.
În vederea constatării perimării, instanţa are obligaţia de a verifica dacă cererea a rămas în nelucrare timp de 6 luni din culpa părţii, dacă nu a intervenit o cauză de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare, dacă nu există o cauză de stingere a procesului, prevăzută de o normă specială care se aplică cu prioritate şi, numai în situaţia în care aceste cerinţe se verifică, va fi aplicată sancţiunea perimării judecăţii.
Înalta Curte constată că, în cauză, prin încheierea din 26.09.2023, Curtea de Apel Braşov – secţia Civilă a dispus, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecăţii cauzei pentru lipsa părţilor, moment de la care a început să curgă termenul de perimare de 6 luni, termen ce avea să se împlinească la data de 26.03.2024, potrivit art. 416 alin. (1), raportat la art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.
În temeiul dispoziţiilor art. 415 alin. (1) C. proc. civ., la data de 22.03.2024, aşadar anterior împlinirii termenului de perimare, reclamanta A. a formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei, trimisă instanţei prin poşta electronică, act de procedură făcut în vederea judecării procesului, interesul acesteia în soluţionarea cauzei fiind unul prezumat.
Faptul că recurenta a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei denotă stăruinţa acesteia în judecată, aspect necesar şi suficient pentru a genera întreruperea termenului de perimare, în conformitate cu dispoziţiile art. 417 C. proc. civ., independent de condiţionarea ca, prin cererea de solicitare a continuării judecăţii, să precizeze, în mod expres, faptul că doreşte ca procesul să fie soluţionat şi în lipsa sa. Opinia contrară ar echivala cu încălcarea unui principiu fundamental al procesului civil, cel al disponibilităţii părţilor, ceea ce nu poate fi primit.
Având în vedere faptul că, la data formulării cererii de repunere pe rol, respectiv 22.03.2024, nu era împlinit termenul de perimare de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., Curtea de Apel Braşov, în mod greşit, a reţinut împrejurarea că erau îndeplinite cerinţele impuse de legiuitor pentru aplicarea acestei sancţiuni procedurale.
Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată ca fiind fondate criticile invocate în recurs, circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., reţinându-se încălcarea regulilor de procedură anterior citate, a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii hotărârii, în condiţiile art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) şi art. 179 alin. (1) C. proc. civ.
În consecinţă, întrucât încălcarea normelor legale de procedură privind constatarea perimării a generat o vătămare recurentei, prin pronunţarea unei soluţii nefavorabile, care nu poate fi înlăturată decât prin casarea acesteia, Înalta Curte, în temeiul art. 496, raportat la art. 497 C. proc. civ., va admite recursul, va casa încheierea atacată, iar cauza va fi trimisă aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii, cu respectarea prevederilor art. 501 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 201/R/5.06.2024, pronunţată de Curtea de Apel Braşov – secţia Civilă.
Casează decizia recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe, în vederea continuării judecăţii.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 septembrie 2024.