Unjustified enrichment claim over transport revenues from annulled administrative acts rejected for lack of single causal link

Deliberând asupra recursului şi subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)", reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu – secţia Civilă la 21.12.2020, reclamantul Consiliul Judeţean Giurgiu a chemat în judecată pe pârâta S.C. A.., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâta la restituirea sumei de 2.159.638,04 RON, încasată în temeiul unui act juridic desfiinţat.

Prin sentinţa civilă nr. 30/22.02.2022, Tribunalul Giurgiu – secţia Civilă a respins cererea pârâtei de încuviinţare a probei constând în efectuarea unei expertize contabile, precum şi acţiunea, obligând reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe civile, reclamantul Consiliul Judeţean Giurgiu a declarat apel, calea de atac fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a III-a Civilă şi pentru Cauze cu Minori şi Familie care, în temeiul art. 200 C. proc. civ., prin încheierea nr. 49A/19.10.2022, a admis excepţia necompetenţei sale materiale procesuale şi a înaintat cauza spre competentă soluţionare către una dintre secţiile a V-a sau a VI-a civile, din cadrul aceleiaşi curţi de apel, specializate în materia litigiilor cu profesioniştii.

Astfel învestită, prin decizia civilă nr. 488/28.03.2023, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă a respins apelul şi a obligat apelantul la plata către intimată a sumei de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii civile, reclamantul Consiliul Judeţean Giurgiu a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea ei şi rejudecarea de către instanţa de recurs, cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată.

În dezvoltarea motivului de nelegalitate invocat, a susţinut că hotărârea recurată încalcă prevederile art. 1.345 C. civ., întrucât erau îndeplinite condiţiile îmbogăţirii fără justă cauză, iar instanţa de apel, fără a le cerceta, a respins acţiunea sa cu motivarea că suma era datorată în temeiul unei hotărâri judecătoreşti. În opinia sa, nu se poate reţine că mărirea patrimoniului pârâtei a avut o cauză legitimă, întrucât în alt proces s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, că actul administrativ în temeiul căruia aceasta a prestat serviciile de transport a fost anulat, instanţa stabilind că este lipsit de cauză licită.

Potrivit recurentului, cauza unică a măririi patrimoniului intimatei şi micşorării patrimoniului său o reprezintă actele administrative anulate, sancţiune care a condus la obligarea sa la plata unor despăgubiri către operatorul de transport înlăturat în beneficiul societăţii intimate, de la efectuarea serviciilor de transport public, şi la obţinerea de venituri de către intimată din activitatea prestată în aceste condiţii.

Titularul căii de atac a invocat şi încălcarea art. 1.635 C. civ., potrivit căruia restituirea prestaţiilor are loc ori de câte ori cineva este ţinut, în virtutea legii, să înapoieze bunurile primite fără drept ori din eroare sau în temeiul unui act juridic desfiinţat ulterior cu efect retroactiv.

Sub acest aspect, a susţinut că pretenţiile sale reprezintă sume pe care le-a achitat către S.C. B. S.R.L., cu titlu de venituri neîncasate de această societate din cauza emiterii hotărârilor nelegale de către Consiliul Judeţean Giurgiu, prin care operarea anumitor trasee de transport public a fost atribuită intimatei, deşi i se cuvenea societăţii respective. A arătat că hotărârile Consiliului Judeţean Giurgiu au fost anulate de instanţele de judecată, prin hotărâri definitive, iar recurentul a fost obligat să plătească despăgubiri către S.C. B. S.R.L., astfel că intimata S.C. A.. s-a îmbogăţit fără justă cauză de pe urma activităţii de transport efectuate pe trasee care i-au fost atribuite ilicit.

Recurentul a subliniat că serviciile prestate de intimată, care au condus la îmbogăţirea fără justă cauză a acesteia, au avut drept temei hotărârile Consiliului Judeţean Giurgiu, ulterior anulate, iar nu raporturi contractuale independente de acestea, cum a reţinut instanţa de apel.

Printr-o critică subsecventă, autorul căii de atac a imputat instanţei devolutive de control judiciar încălcarea autorităţii de lucru judecat a sentinţelor civile nr. 239/CAF/20.05.2015 şi nr. 37/08.02.2019 ale Tribunalului Giurgiu – secţia Civilă, prin care s-a hotărât, în mod definitiv, că atribuirea în gestiune delegată către pârâtă a serviciilor de transport s-a făcut nelegal, fiind obligat reclamantul la plata de despăgubiri ca urmare a acestei atribuiri nelegale, deoarece din aceste hotărâri rezultă că patrimoniul pârâtei s-a mărit, iar al reclamantului s-a micşorat nu dintr-o cauză legitimă, ci ca o consecinţă a anulării unui act administrativ nelegal, rezultând astfel cauza unică a modificării patrimoniilor părţilor litigante.

La 08.04.2024, intimata S.C. A.. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului.

Examinând decizia atacată, în limita controlului de legalitate, în raport cu criticile formulate şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Titularul acţiunii a învestit tribunalul cu o cerere având ca obiect despăgubiri pretinse societăţii pârâte S.C. A.., întemeiată pe îmbogăţirea fără justă cauză, apreciind că patrimoniul acesteia s-a mărit în detrimentul patrimoniului său, întrucât a fost obligat, prin hotărâre definitivă, să plătească către operatorul de transport S.C. B. S.R.L. suma ce face obiectul prezentei acţiuni, care ar fi fost încasată de această din urmă societate dacă reclamantul nu ar fi emis hotărâri nelegale, prin care să atribuie pârâtei, în mod necuvenit, operarea anumitor trasee de transport public judeţean.

Astfel, prin sentinţa civilă nr. 239/20.05.2015, Tribunalul Giurgiu – secţia Civilă a anulat hotărârile Consiliului Judeţean Giurgiu nr. 177/13.12.2023, nr. 199/24.12.2013 şi nr. 1/06.01.2014, reţinând că acestea au fost emise cu încălcarea dispoziţiilor legale privind criteriile de atribuire a traseelor de transport – criterii în temeiul cărora intimata S.C. A.. dobândise dreptul de a presta servicii de transport pe rute care, anterior, au fost atribuite S.C. B. S.R.L. Ulterior, aceasta din urmă a solicitat de la emitentul hotărârilor nelegale plata sumei de 2.159.638,04 RON, reprezentând venituri neîncasate pentru perioada în care nu a putut efectua activitatea de transport pe rutele pe care era îndreptăţită să o presteze; prin sentinţa civilă nr. 37/08.02.2019, definitivă, Tribunalul Giurgiu – secţia Civilă a admis pretenţiile acestei societăţi împotriva Consiliului Judeţean Giurgiu, care a fost obligat să repare prejudiciul cauzat prin emiterea actelor administrative nelegale.

Consecutiv acestor litigii, recurentul a promovat prezenta cerere prin care urmăreşte să recupereze de la intimată suma la plata căreia a fost obligat către S.C. B. S.R.L., iar instanţele devolutive au respins pretenţiile acestuia, reţinând că nu sunt îndeplinire cerinţele legale pentru incidenţa îmbogăţirii fără justă cauză.

Statuările instanţei de apel, care a confirmat soluţia primei instanţe, au fost criticate de către autorul recursului prin prisma motivelor de nelegalitate privind încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material şi a autorităţii de lucru judecat a sentinţelor civile definitive mai sus menţionate.

Din perspectiva primului motiv de recurs vizând cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că instanţa de apel a aplicat corect dispoziţiile art. 1.345 C. civ. referitoare la condiţiile îmbogăţirii fără justă cauză, statuând că, deşi este întrunită cerinţa sporirii patrimoniului pârâtei şi cea a micşorării patrimoniului reclamantului, aceste modificări nu reprezintă efectul unei cauze unice.

Într-adevăr, conform statuărilor instanţelor devolutive, afectarea patrimoniului recurentului este consecinţa faptei sale ilicite de a atribui operarea traseelor de transport public cu încălcarea normelor legale, împrejurare care a condus la producerea unui prejudiciu S.C. B. S.R.L., pe care Consiliul Judeţean Giurgiu a fost obligat să îl acopere. Pe de altă parte, mărirea patrimoniului societăţii intimate s-a produs ca urmare a prestării unor servicii de transport, activitatea având un temei contractual.

Aşadar, întrucât activitatea desfăşurată de intimatul S.C. A.. a fost autorizată prin actele administrative ale Consiliul Judeţean Giurgiu, care ulterior au fost anulate de instanţă, nu se poate pretinde că îmbogăţirea şi însărăcirea au o cauză unică, căci recurentul a fost obligat la repararea prejudiciului prin hotărâre judecătorească, pronunţată într-un litigiu subsecvent celui în care s-a dispus anularea hotărârilor nelegale.

De asemenea, nu se poate reţine nici încălcarea prevederilor art. 1.635 C. civ., potrivit cărora "restituirea prestaţiilor are loc ori de câte ori cineva este ţinut, în virtutea legii, să înapoieze bunurile primite fără drept ori din eroare sau în temeiul unui act juridic desfiinţat ulterior cu efect retroactiv (...)", acestea nefiind incidente în speţă, întrucât între părţi nu a existat un raport juridic a cărui desfiinţare retroactivă să dea naştere obligaţiei de restituire a prestaţiilor executate. În cauză, pretenţiile recurentului sunt întemeiate pe dispoziţiile sentinţei civile nr. 37/08.02.2019, definitivă, a Tribunalului Giurgiu – secţia Civilă, prin care acesta a fost obligat la plata de despăgubiri către S.C. B. S.R.L., pentru paguba cauzată prin înlăturarea nelegală de la atribuirea serviciilor de transport, împrejurare în care a apreciat că, pentru recuperarea sumei de plată, trebuie să se îndrepte împotriva intimatei.

Aşadar, în speţă nu se regăseşte ipoteza actului juridic încheiat de părţile litigiului, a cărui desfiinţare ulterioară să dea naştere obligaţiei de restituire a prestaţiilor, căci scopul demersului judiciar al reclamantului a fost recuperarea unui prejudiciu, produs prin propria faptă ilicită, la repararea căruia a fost obligat printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

Altfel spus, există o justă cauză pentru mărirea patrimoniului intimatei, respectiv desfăşurarea unei activităţi de transport, în perioada 2014 – 2016, în temeiul unor acte administrative care au fost desfiinţate prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă la nivelul anului 2016, moment până la care respectivele acte administrative s-au bucurat de prezumţia de legalitate şi veridicitate.

În ceea ce priveşte criticile vizând încălcarea autorităţii de lucru judecat a sentinţelor civile nr. 239/CAF/20.05.2015 şi nr. 37/08.02.2019, pronunţate de Tribunalul Giurgiu – secţia Civilă, prin care s-a stabilit nelegalitatea atribuirii în gestiune delegată a serviciilor de transport către pârâtă şi, respectiv, obligarea reclamantului la plata despăgubirilor cauzate de această atribuire, Înalta Curte stabileşte că, întrucât recurentul opune în calea extraordinară de atac încălcarea, în apel, a unor dezlegări din procese anterioare, aflate în strânsă legătură cu prezentul proces, iar nu a autorităţii de lucru judecat se impune încadrarea acestor critici în ipoteza reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., aşa încât examinarea acestora va fi realizată adaptat acestui temei.

Sub acest aspect, se observă că aceleaşi critici au fost formulate şi prin memoriul de apel de către reclamant, fiind analizate de instanţa devolutivă de control judiciar, care le-a înlăturat, apreciind că prima instanţă nu a nesocotit statuările hotărârilor anterioare invocate.

În acord cu raţionamentul curţii de apel, Înalta Curte reţine că argumentele vizând încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat a celor două sentinţe pronunţate de Tribunalul Giurgiu nu sunt fondate şi vor fi înlăturate; aceasta întrucât, statuările acestor hotărâri privind anularea actelor Consiliului Judeţean Giurgiu şi obligarea recurentului la plata despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat S.C. B. S.R.L. prin efectul actelor administrative contrare legii, nu se opun soluţiilor pronunţate de instanţele devolutive în litigiul pendinte, de respingere a pretenţiilor reclamantului Consiliul Judeţean Giurgiu întemeiate pe îmbogăţirea fără justă cauză, pentru neîndeplinirea cerinţelor impuse de art. 1.345 C. civ., respectiv lipsa cauzei unice a măririi patrimoniului pârâtei şi a diminuării patrimoniului reclamantului.

De aceea, nu poate fi primită opinia recurentului, potrivit căreia efectele celor două hotărâri ar determina, în mod nemijlocit, temeinicia pretenţiilor sale şi, în consecinţă, soluţia de respingere ar încălca puterea de lucru judecat a dezlegărilor anterioare.

Înalta Curte impune astfel părţilor concluzia că, statuările Tribunalului Giurgiu în sensul nelegalităţii hotărârilor emise de recurent şi obligării acestuia la acoperirea prejudiciului produs, prin aceste acte, operatorului de transport exclus în mod inechitabil de la atribuirea traseelor vizate prin participarea la licitaţie, nu au fost încălcate, întrucât, în prezenta cauză, nu au fost supuse reexaminării chestiunile asupra cărora instanţele s-au pronunţat deja prin hotărârile invocate, nici alte aspecte care să primească dezlegări contrare celor anterioare, cauza acţiunii reclamantului fiind complet diferită de cauzele juridice ale celor două procese soluţionate iniţial.

Prin urmare, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din acelaşi cod, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurent împotriva deciziei instanţei de apel.

Potrivit prevederilor art. 451-453 C. proc. civ., aplicabile şi în recurs conform art. 494 din acelaşi cod, culpa procesuală reţinându-se în sarcina recurentului, ca parte căzută în pretenţii, acesta va fi obligat la plata către intimată a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta fază procesuală, în sumă de 3.000 RON, reprezentând onorariu avocat, justificată cu înscrisurile depuse la dosar recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant Consiliul Judeţean Giurgiu împotriva deciziei civile nr. 488/28.03.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă.

Obligă recurentul-reclamant la plata către intimata-pârâtă a sumei de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 septembrie 2024.