Restitution of litigation security deposit: appeal allowed, judgment quashed and remanded.

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa – secţia a II-a Civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi la 28.03.2024, petenta S.C. A. S.A., prin lichidator judiciar B.. şi Cabinet Individual de Insolvenţă C., în contradictoriu cu intimata S.C. D. S.R.L., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună restituirea cauţiunii în valoare de 24.104 RON, consemnată de petentă în dosarul nr. x/2013, soluţionat de Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea nr. 55/02.12.2023.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1.064 alin. (1) C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 21/LP/08.05.2024, Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a Civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi a respins cererea petentei.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că suma a cărei restituire o solicită petenta a fost consemnată cu titlu de cauţiune, la 25.11.2013, de S.C. A. S.A., prin reprezentantul legal al acesteia, în dosarul nr. x/2013 al Curţii de Apel Constanţa – secţia a II-a Civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi, având ca obiect "cererea de suspendare provizorie a executării sentinţei civile nr. 2909/24.10.2013 a Tribunalului Constanţa – secţia a II-a Civilă".

Totodată, constatând împrejurarea că, la 18.03.2016, s-a deschis procedura generală de insolvenţă a S.C. A. S.A., iar la 27.09.2019, s-a hotărât intrarea în faliment şi numirea lichidatorului care a formulat, în numele societăţii, cererea de restituire a cauţiunii, curtea de apel a apreciat că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 1.064 C. proc. civ. şi că cererea de restituirea cauţiunii va fi respinsă, întrucât reprezentantul petentei de la momentul consemnării cauţiunii nu este acelaşi cu cel de la data formulării cererii de restituire.

Împotriva aceste sentinţe civile, petenta S.C. A. S.A., prin lichidator judiciar B.. şi Cabinet Individual de Insolvenţă C., a declarat recurs, solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Prin cererea de recurs, a arătat că hotărârea atacată este nelegală, întrucât persoana care a formulat cererea de restituire a cauţiunii este aceeaşi cu cea care a făcut consemnarea, respectiv S.C. A. S.A., fiind fără relevanţă persoana care avea calitatea de reprezentant al societăţii.

A arătat că, odată cu deschiderea procedurii de faliment, potrivit art. 54 din Legea nr. 85/2014, mandatul administratorului statutar încetează, iar în cauză, prin încheierea din 18.03.2016, pronunţată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul Tulcea a dispus deschiderea acestei proceduri împotriva S.C. A. S.A., fiind numit lichidator judiciar B.. şi Cabinet Individual de Insolvenţă C., desemnat să conducă activitatea debitoarei şi să exercite atribuţiile stabilite de lege.

A menţionat că, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 85/2014, lichidatorul judiciar a formulat cerere de restituire a cauţiunii în cuantum de 24.104 RON, pe care societatea o consemnase pe seama şi la dispoziţia instanţei în dosarul nr. x/2013, fiind incontestabilă legitimarea procesuală activă a reprezentantului său.

Analizând actele dosarului, precum şi decizia atacată, în limita controlului de legalitate, Înalta Curte reţine următoarele:

Pentru soluţionarea cererii de suspendare provizorie a executării sentinţei civile nr. 2909/24.10.2013 a Tribunalului Constanţa – secţia a II-a Civilă, petenta S.C. A. S.A. a consemnat, pe seama şi la dispoziţia Curţii de Apel Constanţa, în dosarul nr. x/2013, o cauţiune în valoare de 24.104 RON, cu recipisa nr. x/25.11.2013, emisă de E. S.A. – Sucursala Tulcea.

Prin încheierea nr. 55/02.12.2013, Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare, iar prin adresa din 18.03.2024, a adus la cunoştinţa petentei posibilitatea de a solicita, prin parcurgerea etapelor procedurale legale, restituirea cauţiunii.

În consecinţă, petenta S.C. A. S.A., prin lichidatorul judiciar numit de Tribunalul Tulcea în cadrul procedurii falimentului, a formulat cererea de restituire a cauţiunii, întemeiată pe dispoziţiile art. 1.064 C. proc. civ.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte va stabili cadrul legal al procesului, în raport cu data începerii acestuia şi cu prevederile art. 24 C. proc. civ., potrivit cărora "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În cauză, procesul a început la 01.04.2010, dată la care a fost înregistrată, pe rolul Tribunalului Constanţa – secţia a II-a Civilă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. D. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A., obiect al dosarului nr. x/2010, soluţionat de acest tribunal prin sentinţa civilă nr. 2909/24.10.2013, pentru a cărei suspendare provizorie a executării silite a fost consemnată de către petentă cauţiunea în valoare de 24.104 RON, în dosarul nr. x/2013; astfel, procesul a fost judecat pe temeiul prevederilor C. proc. civ. de la 1865.

Cum stabilirea cauţiunii vizează fondul pretenţiilor, iar nu cererea de suspendare provizorie a executării efectelor sentinţei primei instanţe, aceasta din urmă fiind doar actul care determină în sarcina părţii obligaţia de consemnare a cauţiunii, şi nicidecum cel în legătură cu care aceasta din urmă se stabileşte, rezultă, cu evidenţă, faptul că cererea de restituire a sumei achitate cu acest titlu va fi supusă normelor de procedură care au guvernat litigiul dintre părţi, fiind fără relevanţă data la care această cerere a fost formulată.

În consecinţă, deşi petenta a indicat ca temei de drept al cererii de restituire a cauţiunii art. 1.064 alin. (1) din N. C. proc. civ., temeiul legal al cererii este în realitate art. 7231 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865, astfel încât demersul său judiciar trebuia cenzurat şi va fi examinat prin prisma normelor legii anterioare de procedură civilă.

Astfel, prin memoriul de recurs, autoarea căii de atac a formulat critici vizând statuările curţii de apel asupra persoanei îndreptăţite la restituirea cauţiunii, potrivit cărora ar trebui să existe identitate între persoana care deţinea calitatea de reprezentant al petentei la data consemnării şi, respectiv, cea de la data formulării cererii de restituire; în opinia societăţii recurente, au fost încălcate dispoziţiile legale care reglementează calitatea lichidatorului judiciar de reprezentant al societăţii, precum şi cele circumscrise titularului cererii de restituire a cauţiunii.

Criticile recurentei sunt fondate, fiind susceptibile de a fi încadrate în cazul de nelegalitate reglementat de prevederile art. 304 pct. 5 din Codul de procedură de la 1865, referitoare la încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) din acelaşi cod.

Din perspectiva considerentelor reţinute anterior privind legea aplicabilă prezentei cauze, Înalta Curte notează că, potrivit art. 7231 din C. proc. civ. de la 1865, "Cauţiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluţionat fondul cauzei. (...)".

Aşadar, norma de drept procesual evocată stabileşte, în mod neechivoc, faptul că suma consemnată cu titlu de cauţiune se va restitui persoanei care a depus-o, fără nicio distincţie pentru ipoteza persoanei juridice, astfel încât titular al consemnării şi al dreptului de a cere restituirea nu poate fi decât persoana juridică însăşi.

În acest context, nu prezintă relevanţă identitatea persoanei care a îndeplinit calitatea de reprezentant legal al societăţii la momentul depunerii cauţiunii şi nici împrejurarea că această calitate poate aparţine unei alte persoane la data formulării cererii de restituire, ci este esenţial să se stabilească identitatea dintre titularul cauţiunii consemnate şi cel al cererii de restituire a garanţiei, întrucât calitatea de reprezentant al aceleiaşi persoane juridice poate fi deţinută succesiv, în timp, de titulari diferiţi.

De aceea, este excesivă şi lipsită de temei legal interpretarea curţii de apel, potrivit căreia cererea de restituire a cauţiunii este supusă, în cazul societăţii petente, condiţiei ca numai persoana care a reprezentat legal societatea la data consemnării cauţiunii să poată pretinde restituirea acesteia.

În consecinţă, întrucât încălcarea normelor de drept privind procedura de restituire a cauţiunii a generat o vătămare recurentei, prin pronunţarea unei soluţii nefavorabile, care nu poate fi înlăturată decât prin casarea hotărârii atacate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (2) şi al art. 313 C. proc. civ. de la 1865, va admite recursul, va casa sentinţa atacată, iar cauza va fi trimisă aceleiaşi instanţe pentru o nouă judecată, cu respectarea dezlegărilor date prin prezenta decizie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta S.C. A. S.A., prin lichidator judiciar B. şi Cabinet Individual de Insolvenţă C., împotriva sentinţei civile nr. 21/LP/08.05.2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a Civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre o nouă judecată curţii de apel.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 septembrie 2024.