Inadmissibility of recusal for substantive evidentiary criticism in child injury civil delict case

Şedinţa publică din data de 29 ianuarie 2026

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa - secţia a II-a Civilă la 16.05.2023, reclamanţii A., B. şi C., prin reprezentant legal B. au chemat în judecată pârâta Grădiniţa cu Program Prelungit Azur, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, aceasta să fie obligată la plata sumei de 110.000 euro, reprezentând daune morale, respectiv 50.000 euro în favoarea minorei C. şi câte 30.000 euro în favoarea fiecăruia dintre părinţi.

La 07.11.2023, reclamanţii au modificat cererea introductivă, solicitând introducerea în cauză, în calitate de pârâţi, a numiţilor D., E., F., G. şi H..

Prin încheierea pronunţată la aceeaşi dată, Tribunalul Constanţa - secţia a II-a Civilă a luat act de modificarea cererii şi a dispus introducerea în cauză a persoanelor indicate, în calitate de pârâţi.

La 21.11.2023, reclamanţii au precizat acţiunea, arătând că solicită şi acordarea de daune materiale, în sumă de 5.865,21 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 1188/12.11.2024, Tribunalul Constanţa - secţia a II-a

Civilă a respins ca nefondată acţiunea reclamanţilor, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâţii D., E., F., G. şi H., precum şi acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Grădiniţa cu Program Prelungit Azur. A admis în parte acţiunea reclamantelor şi a obligat pârâta Grădiniţa cu Program Prelungit Azur la plata sumei de 2.039,1 RON, cu titlu de daune materiale, a sumei de 5.000 euro, echivalent în RON la data plăţii, cu titlu de daune morale, precum şi a sumei de 100 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe civile, reclamanţii au declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 78/LP/30.04.2025, Curtea de Apel Constanţa - secţia a II-a Civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi a admis apelul şi a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a admis în parte acţiunea, inclusiv acţiunea reclamantului A., a obligat pârâta Grădiniţa cu Program Prelungit Azur la plata către reclamanţii A. şi B. a sumei de 5.000 euro şi către reclamanta C., prin reprezentant B. la plata sumei de 20.000 euro, în echivalent RON data plăţii, cu titlu de daune morale. A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

Împotriva acestei decizii civile, pârâta Şcoala Gimnazială nr. 23 "I." Constanţa (fostă Grădiniţa cu Program Prelungit Azur) a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel.

În motivare, după prezentarea situaţiei de fapt, recurenta-pârâtă a susţinut că aspectele reţinute de instanţa de apel la stabilirea daunelor morale nu au un suport probator direct, întrucât nu a fost stabilită starea actuală a minorei sub aspectul existenţei unor cicatrici sau sechele permanente, aceasta nefiind supusă unei expertize medico-legale. În aceste condiţii, recurenta apreciază că despăgubirile acordate sunt excesive, fiind stabilite în absenţa unor probe concludente care să justifice întinderea prejudiciului nepatrimonial.

Recurenta-pârâtă a mai susţinut că hotărârea este nelegală atât în privinţa determinării cuantumului daunelor morale, cât şi sub aspectul analizei situaţiei de fapt, arătând că instanţa de apel nu a avut în vedere gradul de culpă al minorei.

În opinia sa, în cadrul examinării răspunderii civile delictuale trebuia analizată contribuţia ambelor persoane implicate - minora şi îngrijitoarea -, iar instanţa de apel a omis să stabilească şi gradul culpei minorei în producerea prejudiciului.

De asemenea, recurenta a invocat existenţa unei îmbogăţiri fără justă cauză a familiei minorei, făcând trimitere la nivelul redus al salariilor personalului grădiniţei şi la impactul financiar asupra bugetului instituţiei şi, implicit, asupra copiilor care o frecventează, susţinând că aceste elemente evidenţiază caracterul disproporţionat al despăgubirilor acordate.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte a luat în examinare excepţia nulităţii prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ., reţine următoarele:

Articolul 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ. prevede că cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în ipotezele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Sancţiunea nulităţii este incidentă nu numai în cazul în care lipsesc motivele de nelegalitate, ci şi în situaţia în care acestea sunt invocate formal sau vizează aspecte de netemeinicie. Soluţia nulităţii la care legiuitorul s-a oprit este justificată de împrejurarea că recursul este o cale extraordinară de atac, în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără a indica în mod concret normele de drept material pretins încălcate sau aplicate greşit, recurenta pune în discuţie, în realitate, modul în care instanţa de apel a analizat cauza sub aspectul cuantumului daunelor morale, în special prin raportare la pretinsa culpă a minorei.

Criticile formulate nu vizează nelegalitatea hotărârii, ci exprimă nemulţumirea faţă de nivelul despăgubirilor acordate, context în care susţinerile din cererea de recurs nu pot fi considerate că reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Aşadar, în lipsa indicării unor motive de recurs de nelegalitate, prin criticile pe care le circumscrie art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurenta urmăreşte să obţină o nouă evaluare a fondului pretenţiilor şi a materialului probator, incompatibile cu natura nedevolutivă a căii de atac exercitate.

În aceste condiţii, subliniind că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, Înalta Curte, dând eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul şi, întrucât recurenta-pârâtă a pierdut procesul, aceasta urmează să fie obligată, la cererea intimatei-reclamante B. la plata sumei de 8.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat conform înscrisurilor doveditoare, în baza art. 451, art. 452 şi 453 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta Şcoala Gimnazială nr. 23 "I." Constanţa împotriva deciziei civile nr. 78/LP/30.04.2025, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa - secţia a II-a Civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi C., prin reprezentant legal B., A. şi B. şi cu intimaţii-pârâţi D., E., F., G. şi H..

Obligă recurenta la plata către intimata-reclamantă B. a sumei de 8.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2026.