Bank credit enforcement and revision appeal annulled for failure to identify statutory cassation grounds
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the appeal declared by the petitioners-revisors against the appellate decision, thereby leaving the lower court’s ruling intact, which had dismissed the extraordinary remedy of revision as filed out of time. The underlying dispute involved a contested enforcement proceeding regarding a bank credit claim, where the debtors and their sureties sought to annul forced execution acts and challenge abusive contractual clauses, while the creditor argued the existence of res judicata regarding the perishing of execution. The Court of Appeal had previously admitted the tardiness exception to the revision request, finding that the one-month deadline for filing the extraordinary appeal had expired. The Supreme Court determined that the appeal was null because the petitioners failed to provide specific legal arguments or "motives of illegality" that could be classified under the exhaustively listed grounds for cassation under Article 488 of the Civil Procedure Code, merely reiterating factual arguments without rebutting the specific legal reasoning of the appealed decision regarding the calculation of the deadline under Article 511.
Legislator headnote
AI generatedart. 139 alin. (5) C. proc. civ, art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 138 C. proc. civ, art. 511 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) C. proc. civ, art. 493 alin. (2) din C. proc. civ; Bank credit enforcement and revision appeal annulled for failure to identify statutory cassation grounds: În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 229, art. 2.294, art. 2.280, art. 2.478 şi următoarele C. civ., art. 379, art. 399, art. 403, art. 404, art. 406, art. 405, art. 662, art. 696, art. 705, art. 711, art. 718, art. 726, art. 752 şi următoarele C. proc. civ., O.G. nr. 51/1997, O.G. nr. 21/1992, O.U.G. nr. 130/2000, O.U.G. nr. 50/2010, Legea nr. 72/2013, Directiva 93/13/CEE privind clauzele abuzive, Directiva nr. 2011/7/UE/2013 şi ale Legii nr. 193/2000.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2026
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
1. Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistriţa, secţia Civilă, la 10 ianuarie 2018, sub nr. x/2018, contestatorii A. şi B., în contradictoriu cu intimata C. S.A., au solicitat, în esenţă, anularea executării silite şi a tuturor actelor de executare silită efectuate pentru suma de 504.195,98 RON, solicitată cu titlu de credit nerambursat, dobânzi restante şi comisioane bancare datorate de societatea D. S.R.L., societate aflată în procedura insolvenţei.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 229, art. 2.294, art. 2.280, art. 2.478 şi următoarele C. civ., art. 379, art. 399, art. 403, art. 404, art. 406, art. 405, art. 662, art. 696, art. 705, art. 711, art. 718, art. 726, art. 752 şi următoarele C. proc. civ., O.G. nr. 51/1997, O.G. nr. 21/1992, O.U.G. nr. 130/2000, O.U.G. nr. 50/2010, Legea nr. 72/2013, Directiva 93/13/CEE privind clauzele abuzive, Directiva nr. 2011/7/UE/2013 şi ale Legii nr. 193/2000.
Prin încheierea de şedinţă din 10 iulie 2018, instanţa a calificat excepţia prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită şi excepţia beneficiului de discuţiune ca apărări de fond. Totodată, a unit cu fondul cauzei excepţia perimării executării silite, invocate de către contestatori, excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de intimat prin întâmpinare şi lipsa caracterului cert, lichid şi exigibil. De asemenea, a respins, ca neîntemeiată, excepţia tardivităţii contestaţiei la executare ce vizează cuantumul creanţei, invocată de către intimată prin întâmpinare, şi a apreciat că dreptul material aplicabil în cauză este cel prevăzut de C. civ. de la 1864.
Prin sentinţa civilă nr. 3127/2018 din 6 decembrie 2018, pronunţată de Judecătoria Bistriţa, secţia Civilă, a fost admisă excepţia perimării executării silite, obiect al dosarelor execuţionale nr. 34/2014, nr. 35/2014, nr. 36/2014, nr. 49/2014, toate aflate pe rolul B.E.J E., invocată de către contestatori. Totodată, a fost admisă contestaţia la executare şi a fost constatată perimată executarea silită din cadrul dosarelor execuţionale nr. 34/2014, nr. 35/2014, nr. 36/2014, nr. 49/2014, toate aflate pe rolul B.E.J E., şi, pe cale de consecinţă, au fost desfiinţate toate actele de executare efectuate în aceste dosare, cu excepţia celor care au dus la realizarea, în parte, a creanţei cuprinse în titlurile executorii şi a accesoriilor.
În temeiul art. 139 alin. (5) C. proc. civ., a fost disjunsă cererea având ca obiect constatare nulitate act juridic - clauze abuzive, formulată de D. S.R.L., A. şi B., în contradictoriu cu C. S.A, cauză ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2018, conexat la dosarul nr. x/2018, la 23 octombrie 2018, şi desprinderea acestuia pentru formarea unui nou dosar având ca obiect constatare nulitate act juridic - clauze abuzive, părţi D. S.R.L., A. şi B., în contradictoriu cu C. S.A. Totodată, s-a acordat termen la 11 februarie 2019, pentru continuarea judecăţii privind cererea disjunsă.
2. Împotriva acestei sentinţe contestatorii A. şi B. şi intimata C. S.A. au formulat apel.
Prin decizia civilă nr. 474/2020 din 9 iulie 2020, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, au fost admise apelurile, a fost anulată sentinţa civilă apelată, cauza fiind trimisă spre o nouă judecată primei instanţe.
3. În rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 1273/2021 din 25 iunie 2021, pronunţată de Judecătoria Bistriţa, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2018, au fost admise contestaţiile la executare, obiect al dosarului nr. x/2018, respectiv nr. 668/190/2020, dosare conexate, formulate de către contestatorii A. şi B., şi, în consecinţă, a fost constatată perimată executarea silită, obiect al dosarelor execuţionale nr. 34/2014, nr. 35/2014, nr. 36/2014 şi nr. 49/2014, aflate pe rolul B.E.J E., fiind desfiinţate actele de executare efectuate în aceste dosare, cu excepţia celor care au dus la realizarea, în parte, a creanţei cuprinse în titlurile executorii şi a accesoriilor.
4. Împotriva acestei sentinţe, contestatorii A. şi B. şi intimata C. S.A. au declarat apel.
Prin decizia civilă nr. 519/2022 din 12 octombrie 2022, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admis apelul intimatei, fiind respins apelul contestatorilor. A fost modificată, în tot, sentinţa atacată, în sensul respingerii contestaţiei la executare formulate de contestatori şi a cererii acestora privind acordarea cheltuielilor de judecată. Totodată, a fost dispusă restituirea de către Primăria Sectorului 3 Bucureşti către C. S.A. a sumei de 250 de RON, achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru, în apel.
5. Împotriva acestei decizii contestatorii au formulat cerere de revizuire, invocând dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar prin încheierea civilă nr. 537/2024 din 12 septembrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus înaintarea cererii, pe cale administrativă, către Curtea de Apel Cluj, constatând că, din e-mailul de înaintare a căii de atac, cât şi din cererea de revizuire şi notele scrise ulterior depuse de revizuenţi, reiese că nu au înţeles să învestească Tribunalul Bistriţa-Năsăud cu o cerere de revizuire, ci au depus cererea cu solicitarea expresă de a fi trimisă către Curtea de Apel Cluj împreună cu dosarul cauzei.
Prin încheierea din 1 octombrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a invocat din oficiu, în temeiul art. 138 C. proc. civ., excepţia litispendenţei şi a dispus reunirea dosarelor nr. x/2024 şi nr. y/2024, reţinând că cererea de revizuire formulată de revizuenţii A. şi B. are acelaşi conţinut cu cea înregistrată în dosarul cu nr. x/2024
Prin decizia civilă nr. 28/2025 din 21 ianuarie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2024, a fost admisă excepţia tardivităţii cererii de revizuire, invocată de intimata C. S.A., calea extraordinară de atac fiind respinsă ca tardiv formulată.
6. La data de 26 februarie 2025, revizuenţii B. şi A. au formulat recurs împotriva acestei decizii, solicitând casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.
În motivarea cererii de recurs, după reluarea în integralitate a motivelor cererii de revizuire şi a considerentelor deciziei atacate, revizuenţii au susţinut că cererea de revizuire nu a fost formulată tardiv, fiind depusă în termenul de o lună prevăzut de art. 511 C. proc. civ., raportat la data la care au avut acces la documentele eliberate de Biroul Executorului Judecătoresc E. şi la dosarele nr. x/2018 şi nr. y/2018, privind dovada calităţii de reprezentant al intimatei C. S.A.
La data de 8 mai 2025 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimata D. S.R.L., prin lichidator judiciar F.., prin care a solicitat admiterea recursului declarat de revizuenţi, astfel cum a fost formulat.
La 12 ianuarie 2026, recurentul-reclamant A. a depus note scrise, prin care susţine că recursul este admisibil în principiu şi că motivele se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
7. Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.
Prin încheierea din 14 octombrie 2025, constatându-se îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
La termenul din 20 ianuarie 2026, completul de filtru, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, a luat în examinare excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu.
Analizând recursul, sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., raportat la art. 493 alin. (5) având în vedere şi dispoziţiile art. 499 şi art. 483 alin. (3) din acelaşi cod, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", iar potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, "sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".
Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurenţi se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.
În cauză, cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept şi nu conţine precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de casare expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.
Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de hotărârea pronunţată asupra revizuirii, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţilor, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, recurenţii având obligaţia, pe de-o parte, de a-şi întemeia recursul pe cel puţin unul din motivele de casare prevăzute limitativ de lege şi, pe de altă parte, de a dezvolta în mod corespunzător acel motiv de nelegalitate, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.
Prin recursul formulat, recurenţii au prezentat situaţia de fapt a litigiului reluând argumentele arătate prin cererea de revizuire, fără însă să evidenţieze care sunt motivele concrete de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în unul din cazurile limitativ şi expres prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
În această situaţie, în care recurenţii nu au arătat în ce au constat greşelile de judecată săvârşite de instanţa de revizuire, motivarea cererii raportându-se la reiterarea situaţiei de fapt din perspectiva aplicării greşite a autorităţii de lucru judecat cu privire la perimarea executării silite, controlul judiciar nu se poate realiza.
Recurenţii au susţinut că cererea de revizuire nu a fost formulată tardiv, fiind depusă în termenul de o lună prevăzut de art. 511 C. proc. civ., raportat la data la care au avut acces la documentele eliberate de Biroul Executorului Judecătoresc E. şi la dosarele nr. x/2018 şi nr. y/2018, însă, întrucât recursul este o cale extraordinară de atac, rezultă că recurenţii-revizuenţi aveau obligaţia, conform art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., să se raporteze în mod concret la considerentele deciziei recurate cu privire la atgumentele pentru care a fost admisă excepţia tardivităţii, să le combată şi să dezvolte un raţionament juridic contrar, apt să releve nelegalitatea deciziei recurate, din perspectiva motivelor de casare invocate, condiţie neîndeplinită în cauză.
Devine astfel incidentă sancţiunea nulităţii recursului, prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., aplicabilă atât în ipoteza în care motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, cât şi în cazul celor care nu se încadrează în motivele de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, situaţie în care, deopotrivă, sunt încălcate exigenţele legii de procedură privind motivarea căii de atac.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenţii-revizuenţi B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 28/2025 din 21 ianuarie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Cluj - secţia a II-a Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurenţii-revizuenţi B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 28/2025 din 21 ianuarie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Cluj - secţia a II-a Civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 ianuarie 2026.