Extraordinary appeal inadmissible due to late recusal request in corn delivery contract dispute

Şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2026

Asupra contestaţiei în anulare, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani - secţia a II-a Civilă la data de 20.11.2020 sub nr. x/2020, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâta să livreze cantitatea de 12.000 tone de porumb producţia 2020, potrivit contactului de vânzare-cumpărare nr. x/29.06.2020, să-i plătească suma de 2.415.000 RON, reprezentând penalităţi contractuale calculate până la data cererii de chemare în judecată, precum şi penalităţile calculate în continuare, până la executarea efectivă a obligaţiei de livrare, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată şi cerere reconvenţională, solicitând adaptarea contractului sau încetarea acestuia, prin efectul impreviziunii.

Prin sentinţa civilă nr. 25/28.04.2022, Tribunalul Botoşani - secţia a II-a Civilă a admis în parte atât cererea principală, cât şi cererea reconvenţională, a dispus adaptarea contractului de vânzare-cumpărare nr. x/29.06.2020, astfel cum a fost modificat prin actul adiţional din 16.10.2020, în sensul că, pentru cantitatea rămasă de livrat, respectiv 7.082 tone porumb, preţul va fi de 721 RON/tonă, a obligat pârâta-reclamantă să livreze către reclamanta-pârâtă cantitatea menţionată, conform criteriilor calitative stabilite prin contractul de vânzare-cumpărare, la preţul de 721 RON/tonă, să plătească reclamantei-pârâte penalităţi de întârziere în cuantum de 1% pe zi din valoarea contractului, începând cu data de 31.12.2020 şi până la livrarea efectivă a diferenţei de porumb, valoarea contractului urmând a fi raportată la suma de 575 RON/tonă, începând cu data de 31.12.2020 şi până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri şi la suma de 721 RON/tonă, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la executarea efectivă şi integrală a obligaţiei de livrare; a respins restul pretenţiilor din cererea principală şi din cererea reconvenţională, ca nefondate, a obligat pârâta-reclamantă să plătească reclamantei-pârâte suma de 3.844 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, a compensat restul până la concurenţa sumei de 23.931 RON şi a obligat părţile să plătească expertului desemnat suma de 1.000 RON fiecare, reprezentând diferenţă onorariu.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta S.C. A. S.R.L. şi pârâta S.C. B. S.A. au declarat apel.

Prin decizia nr. 258/03.11.2022, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă a respins apelul reclamantei şi a admis apelul pârâtei, a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a admis în parte cererea de chemare în judecată şi a obligat pârâta să livreze reclamantei cantitatea de 7.081,473 tone porumb şi să-i plătească penalităţi de întârziere de 1% pe zi, aferente cantităţii nepredate în termenul convenit, începând cu data de 31.12.2020 şi până la executarea integrală a obligaţiei, a respins cererea reconvenţională şi a obligat pârâta să-i plătească reclamantei suma de 57.919,24 RON, reprezentând cheltuieli de judecată din ambele faze procesuale, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, care nu erau contrare acestei decizii.

Împotriva acestei decizii şi a încheierii din 20.10.2022 - prin care instanţa de apel a amânat cauza pentru a permite apelantei să ia cunoştinţă de întâmpinare şi să formuleze apărări - pârâta S.C. B. S.A. a declarat recurs.

Prin decizia civilă nr. 1279/18.05.2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia a II-a Civilă a admis recursul, a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe, respingând recursul împotriva încheierii din 20.10.2022, ca nefondat.

În rejudecare, prin decizia nr. 163/29.11.2024, Curtea de Apel Suceava - secţia a II-a Civilă a admis apelurile, a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a respins cererea de chemare în judecată şi cererea reconvenţională, ca nefondate, a obligat apelanta-reclamantă la plata către apelanta-pârâtă a sumei de 63.951,93 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru.

Împotriva acestei decizii, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs principal, iar pârâta S.C. B. S.A. a promovat recurs incident vizând considerentele deciziei instanţei de apel.

Prin decizia nr. 521/18.03.2025, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia a II-a Civilă a respins excepţia tardivităţii declarării recursului incident, a anulat, ca insuficient timbrat, recursul principal şi a respins, ca rămas fără efect, recursul incident şi, ca nefondată, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de recurenta-pârâtă.

La data de 18.03.2025, S.C. A. S.R.L. a formulat o cerere prin care a solicitat repunerea cauzei pe rol şi recuzarea unui judecător membru al completului de recurs, cererea fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - secţia a II-a Civilă sub nr. x/2020*/a1.

Prin încheierea din 25.03.2025, pronunţată în acest dosar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia a II-a Civilă a respins, ca tardivă, cererea de recuzare.

La 30.06.2025, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - secţia a II-a Civilă contestaţia în anulare formulată de S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 521/18.03.2025 pronunţată în dosarul nr. x/2020 şi a încheierii din data 25.03.2025 pronunţată în dosarul nr. x/2020 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia a II-a Civilă, întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.

Subsecvent prezentării aspectelor vizând competenţa instanţei, admisibilitatea căii extraordinare de atac, situaţia de fapt şi parcursul procesual al litigiului, contestatoarea a arătat că decizia atacată a fost pronunţată de un complet din compunerea căruia a făcut parte şi un judecător împotriva căruia a formulat, la data de 18.03.2025, cerere de recuzare, întrucât a făcut parte din completul care a pronunţat decizia civilă nr. 1279/18.05.2023, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia a II-a Civilă a soluţionat recursul în primul ciclu procesual.

A susţinut că sunt îndeplinite cerinţele legale impuse de art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., întrucât hotărârea contestată a fost pronunţată de o instanţă de recurs şi este rezultatul omisiunii acesteia de a se pronunţa asupra excepţiei invocate în legătură cu alcătuirea instanţei.

A arătat că, la termenul din data de 18.03.2025, la două minute după finalizarea şedinţei de judecată, dar înainte de pronunţare, a formulat o cerere prin care a solicitat repunerea cauzei pe rol şi recuzarea judecătorului incompatibil, iar instanţa a pronunţat decizia nr. 521/18.03.2025 ulterior înregistrării cererii sale.

A menţionat că, prin cererea de recuzare, a invocat cazurile de incompatibilitate reglementate de art. 41 alin. (1) şi de art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., formându-se dosarul nr. x/2020, soluţionat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia a II-a Civilă prin încheierea din 25.03.2025, prin care a admis excepţia tardivităţii formulării cererii de recuzare strict în raport cu motivul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 13 cu trimitere la art. 42 alin. (1) C. proc. civ., deşi nu l-a invocat, iar primul motiv de recuzare a rămas neanalizat.

În continuare, a subliniat importanţa respectării normelor de drept care reglementează compunerea instanţei, ca exigenţă a dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 6 par. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi a relevat jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului sub acest aspect, normele legale care prevăd obligaţia judecătorului de a se abţine de la judecarea pricinii când există un caz de incompatibilitate în privinţa sa, precum şi decizia nr. 24/19.10.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.

Contestatoarea a mai invocat prevederile art. 45 C. proc. civ., care permite invocarea incompatibilităţii absolute în orice stare a pricinii, ceea ce înseamnă, în opinia sa, că judecătorul este obligat să se abţină indiferent când află despre interdicţia de a lua parte la judecată, cât timp cauza nu a fost soluţionată definitiv, iar încălcarea normei de ordine publică este sancţionată cu nulitatea hotărârii.

Potrivit contestatoarei, termenele prevăzute de art. 44 C. proc. civ. pentru formularea cererii de recuzare nu sunt aplicabile motivelor de incompatibilitate absolută, care este de ordine publică şi poate fi invocată oricând în cursul procesului, chiar şi după închiderea dezbaterilor, dar până la rămânerea definitivă a hotărârii, deci până la momentul pronunţării, nefiind incidentă decăderea, întrucât, astfel cum impune art. 185 alin. (1) C. proc. civ., art. 45 din acelaşi cod prevede altfel.

În susţinerea acestei opinii, titulara contestaţiei în anulare a relevat jurisprudenţa instanţelor de judecată, precum şi consideraţii doctrinare.

Referitor la temeinicia cererii sale de recuzare, a subliniat că judecătorul recuzat s-a pronunţat asupra cererii de recurs a părţii adverse formulată în primul ciclu procesual, întemeiată pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., analizând toate criticile de nelegalitate formulate, care se regăsesc, măcar parţial şi în recursurile formulate de părţi în al doilea ciclu procesual, întemeiate pe aceleaşi motive de nelegalitate, aşadar este incident cazul de incompatibilitate absolută indicat. În acest context, a apreciat că judecătorul respectiv avea obligaţia să se abţină înainte de începerea dezbaterilor sau, cel târziu, când a fost formulată cererea de recuzare, înainte de pronunţarea hotărârii, dar după închiderea dezbaterilor.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, în principal, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.

La termenul de astăzi, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia tardivităţii contestaţiei în anulare formulate împotriva încheierii din 25.03.2025 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia a II-a Civilă în dosarul nr. x/2020.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ. excepţia tardivităţii contestaţiei în anulare promovate împotriva acestei încheieri, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Conform dispoziţiilor art. 506 alin. (1) C. proc. civ., "contestaţia în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă".

Autoarea căii de atac a formulat contestaţie în anulare împotriva încheierii din 25.03.2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia a II-a Civilă în dosarul nr. x/2020, prin care instanţa supremă a respins, ca tardivă, cererea de recuzare formulată de aceeaşi parte împotriva unui membru al completului de judecată învestit cu soluţionarea recursului promovat împotriva deciziei nr. 163/29.11.2024 a Curţii de Apel Suceava - secţia a II-a Civilă.

Înalta Curte reţine că încheierea atacată a fost comunicată contestatoarei la data de 07.04.2025, aşa cum rezultă din procesul-verbal de înmânare regăsit la dosarul nr. x/40/2020*/a1, iar contestaţia în anulare a fost depusă la registratura Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - secţia a II-a Civilă la data de 30.06.2025.

Prin urmare, contestaţia în anulare a fost promovată cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 506 alin. (1) C. proc. civ., calculat conform prevederilor art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. şi care s-a împlinit la data de 23.04.2025.

În aceste condiţii, devin incidente prevederile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora nerespectarea termenului stabilit pentru exercitarea unui act procedural atrage decăderea părţii din dreptul de a valorifica dreptul procesual, actul afectat de acest viciu fiind lovit de nulitate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 506 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca tardivă, contestaţia în anulare împotriva încheierii din 25.03.2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2020.

În continuare, examinând contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei nr. 521/18.03.2025, prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, care poate fi exercitată în cazurile şi în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 503 C. proc. civ., în speţă fiind invocate dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când "hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia".

Ipoteza invocată de contestatoare este cea referitoarea la încălcarea normelor privind alcătuirea instanţei, aceasta prevalându-se de împrejurarea că un membru al completului de judecată, învestit cu soluţionarea cererii de recurs, era incompatibil.

Or, conform normei legale enunţate, hotărârea instanţei de recurs poate fi atacată cu contestaţie în anulare numai dacă s-a invocat un incident privind alcătuirea instanţei - prin intermediul cererii de recuzare sau al unei declaraţii de abţinere - asupra căruia instanţa a omis să se pronunţe.

În speţă, în faza procesuală a recursului, contestatoarea nu a invocat niciun fel de incident privind incompatibilitatea judecătorului care făcea parte din completul de judecată, ci, după închiderea dezbaterilor asupra recursului, a formulat o cerere de recuzare, care a fost înregistrată sub nr. x/2020*/a1, fiind respinsă, ca tardivă, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia a II-a Civilăm prin încheierea din 25.03.2025, definitivă.

În acest context, cerinţele cumulative impuse de prevederile art. 503 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu sunt întrunite, având în vedere că cererea de recuzare nu a fost formulată în termenul legal în faţa instanţei de recurs, acesta fiind mijlocul procedural prin care partea putea să invoce incompatibilitatea judecătorului.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt incidente dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 508 C. proc. civ., va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 521/18.03.2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2020.

Reţinând culpa procesuală a contestatoarei, a cărei cale de atac a fost respinsă, Înalta Curte, cu observarea prevederilor art. 451-453 C. proc. civ., urmează să o oblige pe aceasta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 7.701,65 RON, reprezentând onorariu de avocat achitat de intimată, dovedite prin prezentarea facturii nr. x/20.01.2026, în care se menţionează prezentul dosar şi faza procesuală a recursului, precum şi a ordinului de plată electronic, care atestă achitarea sumei indicate în factură, înscrisuri regăsite la dosarul de recurs.

Totodată, în raport de complexitatea cauzei şi munca efectiv prestată de avocat, care nu se limitează numai la prezenţa acestuia în faţa instanţei, Înalta Curte constată că nu se impune reaprecierea onorariului solicitat pe calea cheltuielilor de judecată de către intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 521/18.03.2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2020.

Respinge ca tardivă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 25.03.2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatoarea la plata către intimată a sumei de 7.701,65 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.