Recurs against insolvency annulment decision held inadmissible as final

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a VII-a Civilă la data de 11 august 2021, sub nr. x/2020/a1, debitoarea A. S.R.L., prin lichidator judiciar C.I.I. B., în contradictoriu cu C., D. şi A. S.R.L., a solicitat instanţei în temeiul prevederilor art. 117 alin. (4) lit. g) din Legea nr. 85/2014:

1. anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/18.11.2019 de B.N.P. E., încheiat de cei trei pârâţi şi prin care: - nuda proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, Calea x 170A, intabulat cu x (nr. vechix), compus din teren în suprafaţă de 900 mp (din acte), respectiv 952 mp din măsurători, cu nr. cadastral x) şi construcţia existentă pe acesta cu regim de înălţime S+P+2E cu destinaţie comerţ-depozitare, cu o suprafaţă construită la sol de 330 mp cu nr. cadastral x, a fost înstrăinată către cei doi pârâţi-cumpărători;

2. menţinerea contractelor încheiate anterior înstrăinării şi în baza cărora a fost înstrăinat imobilul, respectiv menţinerea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/26.05.2003 de B.N.P. F., prin care pârâta A. S.R.L. a dobândit de la G., H., I., J. şi K. terenul în suprafaţă de 270 mp situat în Bucureşti, Calea x 170A, sector 3; menţinerea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/08.01.2004 de B.N.P. L., prin care pârâta A. S.R.L. a dobândit de la M. terenul în suprafaţă de 630 mp situat în Bucureşti, Calea x 170A, sector 3; menţinerea actului de alipire autentificat sub nr. x/18.02.2004 de B.N.P. F. în urma căruia au fost alipite cele două loturi de teren, rezultând un teren total de 952 mp şi pe care a fost ridicată construcţia S+P+2E;

3. radierea înscrierii în CF x (IEx), a dreptului asupra nudei proprietăţi asupra întregului imobil situat în Bucureşti, Calea x 170A, sector 3 (teren + construcţie) de pe numele celor doi pârâţi-cumpărători C. şi D. şi înscrierea dreptului asupra nudei proprietăţi asupra întregului imobil pe numele A. S.R.L.

Prin încheierea din 10 februarie 2022, Tribunalul Bucureşti – secţia a VII-a Civilă a respins excepţia tardivităţii cererii precizatoare formulate de reclamantă, ca neîntemeiată, reţinând că, întrucât la termenul de judecată din data de 07.10.2021, procedura de citare nu a fost legal îndeplinită cu pârâta A. S.R.L., primul termen cu procedura legal îndeplinită a fost la data de 10.02.2022, iar, în subsidiar, faţă de conţinutul cererii depuse la data de 12.10.2021, a apreciat că, întrucât reclamanta a depus o precizare cu privire la temeiul juridic, iar nu o modificare a pretenţiei deduse judecăţii, o putea face chiar după primul termen de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 853 din 24 februarie 2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a VII-a Civilă, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantă şi s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/18.11.2019 de B.N.P. E., încheiat între debitoarea A. S.R.L. şi pârâţii C. şi D., precum şi repunerea societăţii debitoare în situaţia anterioară, prin obligarea pârâţilor la restituirea prestaţiei.

Prin decizia civilă nr. 1191/A din 13 septembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă a respins apelul declarat de apelanţii-pârâţi C. şi D., împotriva sentinţei civile nr. 853 din 24 februarie 2022 şi a încheierii din 10 februarie 2022, pronunţate de Tribunalul Bucureşti – secţia a VII-a Civilă în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata-debitoare A. S.R.L., prin lichidator judiciar C.I.I. B. şi prin curator special N., ca nefondat.

Prin decizia nr. 1478 din 11 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă, a fost respinsă contestaţia în anulare formulată de contestatorii - apelanţi C. şi D. împotriva deciziei civile nr. 1191/A din 13 septembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata – debitoare A. S.R.L., prin lichidator judiciar consorţiul format din O. şi O. – FILIALA BACĂU, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii, contestatorii au declarat recurs motivele fiind, în esenţă, următoarele:

Recurenţii-contestatori arată că, în temeiul dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., reprezintă eroare materială susceptibilă să ducă la retractarea hotărârii, greşeala involuntară, de ordin formal, procedural, care a stat la baza pronunţării hotărârii judecătoreşti.

În acest sens, recurenţii-contestatori arată că, nereţinerea de către instanţă a lipsei de procedură de la termenul la care cauza a fost reţinută în pronunţare este rezultatul neanalizării înscrisurilor depuse la dosarul cauzei.

Mai precizează recurenţii-contestatori că soluţionarea cauzei în lipsa părţii nelegal citate reprezintă un motiv de nelegalitate ce se circumscrie motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă a fi atacată cu recurs, acesta fiind respins ca inadmisibil în raport de dispoziţiile art. 8 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, singura posibilitate ca instanţa să analizeze această neregularitate era contestaţia în anulare.

Recurenţii-contestatori subliniază că instanţa de judecată trebuia să analizeze contestaţia în anulare şi în raport de faptul că hotărârea împotriva căreia s-a exercitat această cale de atac nu era susceptibilă a fi atacată cu recurs.

Contrar celor reţinute de instanţa de judecată, recurenţii-contestatori arată că nu se circumscrie noţiunii de eroare de judecată, ci erorii materiale, faptul că instanţa nu a observat înscrisurile care confirmau lipsa de procedură.

Ca atare, recurenţii-contestatori susţin că nu au criticat modalitatea în care instanţa de judecată a analizat şi a soluţionat cererea prin care au invocat lipsa de procedură, ci faptul că instanţa a procedat la analiza pe fond a cauzei, cu neobservarea înscrisurilor care confirmau lipsa de procedură.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată la 29 martie 2024, iar la 6 iunie 2024, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat, în principal, anularea recursului pentru neîncadrarea în motivele de casare, iar în subsidiar respingerea acestuia ca neîntemeiat.

Întâmpinarea a fost comunicată prin poştă, la 7 iunie 2024.

Recurenţii nu au formulat răspuns la întâmpinare.

Examinând recursul în raport de excepţia inadmisibilităţii, invocată de din oficiu, a cărei analiză este prioritară în respectarea dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite excepţia, pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs are ca obiect decizia nr. 1478 din 11 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., "Hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată".

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) teza a II-a din C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Înalta Curte reţine că decizia atacată cu contestaţie în anulare a fost pronunţată într-un litigiu în materia insolvenţei, în calea de atac a apelului.

Potrivit dispoziţiilor art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "(1) Curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic. Hotărârile curţii de apel sunt definitive", iar art. 46 alin. (1) din aceeaşi lege dispune că "(1) Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel".

Cum hotărârea atacată cu contestaţie în anulare este definitivă, aspect care este confirmat, de altfel chiar de către recurenţii-contestatori, rezultă că şi decizia recurată are acelaşi caracter, conform dispoziţiilor legale anterior arătate.

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunţării, rezultă că decizia nr. 1478 din 11 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, prevăzut de art. 457 C. proc. civ., regulă ce are şi valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenţii-contestatori, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenţii-contestatori C. şi D. împotriva deciziei nr. 1478 din 11 octombrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 iunie 2024.