Indemnity recalculation claim inadmissible in appeal as social insurance decision final.

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa la data de 7 iulie 2022, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Guvernul României, Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945-1989 şi Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa, au solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună: obligarea pârâţilor la majorarea cuantumului indemnizaţiilor primite de către reclamanţi în conformitate cu creşterea salariului mediu pe economie, astfel cum prevăd dispoziţiile Legii nr. 341/2004, Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei Române din decembrie 1989 şi obligarea pârâţilor la plata către reclamanţi a sumelor reprezentând diferenţa dintre indemnizaţia lunară pe care aceştia ar fi fost îndreptăţiţi să o primească începând cu anul 2011, în cazul în care aceasta indemnizaţie ar fi fost majorată în conformitate cu creşterea salariului mediu pe economie, astfel cum prevăd dispoziţiile Legii nr. 341/2004 şi indemnizaţia lunară efectivă pe care reclamanţii au primit-o din partea statului.

Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 2203 din 25 noiembrie 2022, a luat act de renunţarea reclamanţilor A. şi B. la cererea formulată în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945-1989; a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945-1989, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins acţiunea formulată de reclamanţi, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa, ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 1883 din 26 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia I Civilă, a fost respins apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei civile nr. 2203 din 25 noiembrie 2022, pronunţate de Tribunalul Dâmboviţa – secţia I Civilă, în contradictoriu cu pârâţii Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa şi Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945 – 1989, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, reclamanţii au formulat recurs, prin care au susţinut, în esenţă, că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greşită a legii.

În acest sens, recurenţii-reclamanţi arată că, deşi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 prevedea obligativitatea recalculării indemnizaţiei cuvenite la nivelul salariului minim indexat, instanţa de apel, în mod greşit a făcut aplicarea art. 12 alin. (2) din O.U.G nr. 57/2015, a art. 11 alin. (2) din O.U.G. nr. 99/2016 şi a art. 12 din O.U.G. nr. 90/2017.

Potrivit recurenţilor-reclamanţi, intervenţia Guvernului reprezintă o încălcare a principiului separaţiei puterilor în stat.

O altă critică, din perspectiva aceluiaşi motiv de casare, vizează faptul că instanţa de apel a schimbat sensul acţiunii introductive, care viza obligarea autorităţilor de a executa un act normativ, respectiv Legea nr. 341/2004.

Recurenţii-reclamanţi invocă şi nelegalitatea hotărârii în raport de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., susţinând că instanţa avea obligaţia de a calcula sumele cuvenite exclusiv în limitele Legii nr. 341/2004, apreciind că enumerarea istorică a acţiunilor a acţiunilor Guvernului nu a răspuns criticilor lor.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile dispoziţiile art. art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatului SECRETARIATUL DE STAT PENTRU RECUNOAŞTEREA MERITELOR LUPTĂTORILOR ÎMPOTRIVA REGIMULUI COMUNIST INSTAURAT ÎN ROMÂNIA ÎN PERIOADA 1945-1989 la 12.03.2024, iar intimatei CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII DÂMBOVIŢA la 11.03.2024.

La 02.04.2024 au fost depuse la dosar înscrisuri, care au fost comunicate intimaţilor în plic la 09.04.2024

Intimaţii nu au formulat întâmpinări.

Întrucât acţiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul instanţei la 07.07.2022, prezentul proces este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind, aşadar, supus procedurii de filtrare a recursului.

Ca atare, prin rezoluţia din 13.05.2024, s-a fixat termen la 12 iunie 2024 pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La termenul de judecată stabilit în cauză, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, prin raportare la prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. şi a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi la art. 248 din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că se impune a fi admisă, pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi acesta presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât acele căi de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. la art. 457.

În speţă, la data de 07.07.2022, reclamanţii au învestit instanţa cu o cerere întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 341/2004, printre pârâţi figurând şi Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa.

Se impune a se arăta că, în raport de art. 43 22/01/2015 - alineatul a fost abrogat prin Ordonanţă 1/2015.

alin. (2) din Legea nr. 341/2004:"Reglementările prevăzute de legislaţia privind pensiile, proprie fiecărui plătitor, referitoare la stabilire, plată, modificare, suspendare, reluare, încetare, expertizare, revizuire, contestare şi recuperare a sumelor încasate necuvenit, se aplică şi indemnizaţiilor prevăzute de lege, dacă aceasta nu dispune altfel".

De asemenea, Înalta Curte arată că, potrivit dispoziţiilor art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, "Cererile îndreptate împotriva CNPP sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizaţii şi pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special, se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul".

Totodată, potrivit art. 152 din Legea nr. 263/2010, "Jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel", iar conform art. 155 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ, "Împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă"; "Hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

Nu în ultimul rând, se reţine că art. 156 din Legea nr. 263/2010 statuează că prevederile acestei legi, referitoare la jurisdicţia asigurărilor sociale, se completează cu dispoziţiile C. proc. civ. şi ale Legii privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin urmare, având în vedere că acţiunea a fost introdusă la 07.07.2022, Înalta Curte reţine că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, potrivit cărora: "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Aşadar, textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunţată hotărârea instanţei de apel.

În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte constată că obiectul acţiunii se încadrează într-una din ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, întrucât vizează un conflict/litigiu de asigurări sociale.

Cum textul de lege anterior evocat exclude dreptul la recurs în litigiile de asigurări sociale, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., conform căruia, "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs (...)", coroborat cu alin. (2) al aceluiaşi articol: "(2) Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării", raportat la art. 155 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010.

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunţării, rezultă că decizia nr. 1883 din 26 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia I Civilă, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1), raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei nr. 1883 din 26 octombrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti – secţia I Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei nr. 1883 din 26 octombrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti – secţia I Civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 iunie 2024.