Revision for contradiction of judgments: impossibility of re-examining res judicata where the appellate court already adjudicated the positive effect of a prior decision

Asupra recursului de faţă, constată şi reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată şi înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov la data de 11.01.2023 sub nr. x/2023 de reclamantul A., în contradictoriu pârâta CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII BRAŞOV, a solicitat instanţei să dispună:

- obligarea pârâtei să recalculeze indemnizaţia lunară de gratitudine datorată de aceasta, în temeiul art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, respectiv în coeficient de 1,10, calculată pe baza coeficienţilor de multiplicare aplicaţi asupra câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata;

- obligarea pârâtei la recalcularea cuantumului indemnizaţiei de gratitudine pe ultimii trei ani în urmă, calculaţi de la data cererii de chemare în judecată, respectiv în coeficient de 1,10, calculată pe baza coeficienţilor de multiplicare aplicaţi asupra câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, prevăzut prin Legea nr. 381/2021, Legea nr. 16/2021, Legea nr. 6/2020, Legea nr. 47/2019 şi Legea nr. 3/2018;

- obligarea pârâtei să plătească, începând cu data soluţionării definitive a cauzei, indemnizaţia de gratitudine cuvenită în cuantumul prevăzut de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, respectiv în coeficient de 1,10, calculată pe baza coeficienţilor de multiplicare aplicaţi asupra câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata;

- obligarea pârâtei să plătească diferenţele rezultate dintre indemnizaţia de gratitudine cuvenită pe perioada cuprinsă între data formulării cererii de chemare în judecată şi data soluţionării definitive a cauzei, potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, respectiv în coeficient de 1,10, calculată pe baza coeficienţilor de multiplicare aplicaţi asupra câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, şi cea efectiv plătită în perioada cuprinsă între data formulării cererii de chemare în judecată şi data soluţionării definitive a cauzei;

- obligarea pârâtei să plătească pe ultimii trei ani diferenţele rezultate dintre indemnizaţia de gratitudine cuvenită pe ultimii trei ani în urmă, potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, respectiv în coeficient de 1,10, calculată pe baza coeficienţilor de multiplicare aplicaţi asupra câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, şi cea efectiv plătită pe ultimii trei ani calculaţi de la data formulării prezentei cereri de chemare în judecată;

- cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 330/MAS din 15 martie 2023, pronunţată de Tribunalul Braşov – secţia Civilă în dosar nr. x/2023, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 1208/Ap. din 12 iulie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov – secţia Civilă, a fost respins apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 330/MAS din 15 martie 2023.

Reclamantul A. a formulat cerere de revizuire împotriva acestei decizii, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov la 10 august 2023 sub număr de dosar x/2023, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 1872/Ap din 28 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov – secţia Civilă, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimata CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII BRAŞOV, împotriva deciziei civile nr. 1208/Ap. din 12 iulie 2023.

Împotriva acestei decizii, revizuentul a declarat recurs.

În motivarea recursului întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurentul, în raport de art. 430 alin. (2) şi de art. 431 C. proc. civ., a susţinut că instanţa a respins cerere de revizuire reţinând că, în literatura de specialitate s-a apreciat că o condiţie procesuală pentru a se putea invoca cazul de revizuire de la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este ca autoritatea de lucru judecat să nu fi fost invocată în cauză sau dacă a fost invocată să nu fi fost analizată de către instanţă.

Recurentul-revizuent apreciază că hotărârea Curţii de Apel Braşov este nelegală, din moment ce este nesocotit efectul hotărârilor judecătoreşti.

Recurentul-revizuentul arată că, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se referea doar la încălcarea efectului negativ al autorităţii de lucru judecat.

Ca urmare a modificării prin Legea nr. 310/2018, art. 513 alin. (4) C. proc. civ. prevede că, dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre şi, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

Aşadar, dacă înainte de modificările aduse prin Legea nr. 310/2018 revizuirea întemeiată pe cazul de prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. era acceptată doar pentru încălcarea efectului negativ al autorităţii de lucru judecat, după aceste modificări, revizuirea este permisă şi pentru încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

Ca atare, efectul negativ al autorităţii de lucru judecat va fi fructificat prin intermediul unei excepţii procesuale de fond absolute, iar efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat va fi fructificat sub forma prezumţiei, obligând instanţa sesizată ulterior să ţină seama de ceea ce printr-o primă judecată s-a statuat.

Astfel, potrivit recurentului-revizuent, Curtea de Apel Braşov nu a fost chemată să soluţioneze apelul, admiţând sau nu o excepţie procesuală, ci trebuia să judece în fond, ţinând însă seama de dezlegarea dată asupra problemei de drept deduse judecăţii, dând eficienţă prezumţiei de lucru judecat privind dezlegarea dată deja chestiunii litigioase.

În atare situaţie, recurentul-revizuent apreciază că, în cazul revizuirii întemeiate pe încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, nu se pune problema "să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat".

În concluzie, contrar celor reţinute de Curtea de Apel Braşov, în cazul revizuirii întemeiate pe încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, nu mai subzistă condiţia invocată de instanţa de revizuire.

De asemenea, recurentul-revizuent arată că, având în vedere caracterele juridice ale efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, modalitatea de invocare şi de analizare a efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, având în vedere soluţia prevăzută de art. 513 alin. (4) C. proc. civ. (după modificarea prin Legea nr. 310/2018), motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. conferă căii de atac un caracter oarecum mixt, păstrându-şi caracterul de retractare, însă printr-o analiză neaprofundată a fondului.

În consecinţă, Curtea de Apel Braşov trebuia să analizeze dacă aspectele dezlegate anterior prin sentinţa civilă nr. 210/MAS din 8 aprilie 2020, pronunţată de Tribunalul Braşov în dosar nr. x/2019, au legătură cu ceea ce s-a judecat prin decizia nr. 1208 din 12 iulie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosar nr. x/2023 şi, în consecinţă, să anuleze această din urmă decizie şi să trimită cauza spre rejudecare instanţei de apel.

În ceea ce priveşte încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat al sentinţei civile nr. 210/MAS din 8 aprilie 2020, pronunţate de Tribunalul Braşov în dosar nr. x/2019, recurentul-revizuent arată că, în acel dosar, un alt reclamant, în calitate de luptător cu rol determinant potrivii Legii nr. 341/2004, a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, obligarea pârâtei să-i recalculeze indemnizaţia lunară de gratitudine datorată în temeiul art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, prin raportare la câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat prevăzut de art. 16 din Legea nr. 7/2017 pentru anul 2017, art. 15 din Legea nr. 3/2018 şi Legea nr. 14/2019, pentru anul 2019. De asemenea, reclamantul din acel dosar a mai solicitat să se dispună obligarea pârâtei la plata diferenţelor rezultate dintre indemnizaţia lunară cuvenită potrivit legii şi cea efectiv plătită pe cei doi ani şi până în prezent, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.

Prin sentinţa civilă nr. 210/MAS din 8 aprilie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Braşov a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, hotărârea rămânând definitivă prin respingerea de către Curtea de Apel Braşov a apelului declarat de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne.

Recurentul-revizuent expune considerentele instanţei, care au condus la soluţia de admitere a cererii de chemare în judecată în dosarul nr. x/2019, susţinând că, în prezenta cauză, chestiunea juridică dedusă judecăţii este identică cu cea dedusă judecăţii în acest dosar.

În consecinţă, recurentul-revizuent arată că soluţia cuprinsă în sentinţa civilă nr. 210/MAS din 8 aprilie 2020, pronunţată de Tribunalul Braşov în dosar nr. x/2019, îi este aplicabilă, devenind incidente prevederile art. 431 alin. (2) C. proc. civ.

Mai susţine recurentul-revizuent că, dacă prin sentinţa civilă nr. 210/MAS din 8 aprilie 2020, pronunţată de Tribunalul Braşov în dosar nr. x/2019, acelui reclamant i s-a recalculat indemnizaţia lunară de gratitudine prin raportare la câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi i s-au plătit diferenţele rezultate dintre indemnizaţia lunară cuvenită şi cea efectiv plătită, neaplicarea aceluiaşi tratament juridic şi în cazul său, conduce la conferirea unui privilegiu reclamantului din dosarul nr. x/2019 şi la o discriminare a sa.

Intimata a formular întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Recurentul-revizuent nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Analizând actele dosarului, precum şi decizia atacată, prin prisma criticilor de nelegalitate invocate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Criticile recurentului-revizuent vizează, în esenţă, faptul că, în mod nelegal instanţa, în soluţionarea cererii de revizuire, a reţinut ca şi condiţie de admisibilitate a cererii, ca autoritatea de lucru judecat să nu fi fost invocată în cauză, sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată.

Revizuentul-reclamant arată că, în raport de această condiţie, Curtea de Apel Braşov, în soluţionarea cererii de revizuire, a reţinut că în cauza în care a fost pronunţată decizia a cărei revizuire se cere, prin motivele de apel, revizuentul reclamant a invocat efectele sentinţei civile nr. 210/MAS din 8 aprilie 2020, pronunţate de Tribunalul Braşov în dosar nr. x/2019 şi că, analizând acest motiv de apel, în cuprinsul deciziei civile nr. 1208/Ap din 12 iulie 2023, instanţa de apel l-a înlăturat.

Curtea de Apel Braşov a concluzionat în sensul că problema autorităţii de lucru judecat a fost dezlegată în mod definitiv şi a intrat astfel în autoritate de lucru judecat, astfel încât aceasta nu mai poate fi repusă în discuţie în baza cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., repunerea în discuţie a acesteia echivalând cu exercitarea unui control judiciar, ceea ce nu se poate realiza prin intermediul revizuirii.

Însă, în opinia recurentului-revizuent, în cazul revizuirii întemeiate pe încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, condiţia reţinută de instanţă nu este incidentă.

Înalta Curte arată că, deşi argumentele recurentului-revizuent sub aspectul efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat ce poate fi valorificat ca urmare a modificărilor intervenite prin Legea nr. 310/2018 sunt corecte, criticile sale nu pot fi reţinute.

Astfel, conform art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază. Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri definitive, care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Astfel, invocarea normei de drept arătate mai sus presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie contradictorii; hotărârile să fie date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Prin urmare, hotărârile pretins contradictorii trebuie să fi fost pronunţate în procese sau dosare diferite, iar în al doilea proces, să nu fi fost invocată autoritatea de lucru judecat, sau chiar dacă a fost invocată, să nu se fi discutat.

În ipoteza în care, însă, în litigiul în care a fost dată cea din urmă hotărâre, instanţa s-a pronunţat asupra autorităţii de lucru judecat, acest aspect nu mai poate fi reanalizat de către instanţa de revizuire. Această condiţie se explică prin aceea că instanţa de revizuire, învestită cu soluţionarea unei cereri întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., trebuie, la rândul său, să respecte autoritatea de lucru judecat a hotărârii a cărei anulare se solicită.

Autoritatea de lucru judecat, respectiv efectele lucrului judecat sunt reglementate la art. 430-431 C. proc. civ., raţiunea acestei reglementări o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii de lucru judecat atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, atât în ceea ce priveşte efectul negativ, cât şi cel pozitiv.

În consecinţă, Înalta Curte constatând că, în litigiul finalizat cu decizia a cărei revizuire se solicită, a fost analizată autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 210/MAS din 8 aprilie 2020, pronunţate de Tribunalul Braşov în dosar nr. x/2019, arată că soluţia de respingere a cererii de revizuire este legală.

Înalta Curte subliniază că instanţa de revizuire nu putea să efectueze un control judiciar asupra dezlegării date respectivei chestiuni a autorităţii de lucru judecat de către instanţa în faţa căreia s-a invocat acest aspect, aşa cum tinde să solicite revizuentul.

Înalta Curte arată că, verificând numai condiţiile de admisibilitate a revizuirii, respectiv dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri, Curtea de Apel Braşov nu putea realiza un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei deciziei supuse revizuirii. În caz contrar, s-ar fi deschis o cale de reformare a hotărârii atacate, ceea ce este inadmisibil în raport cu caracterul definitiv al deciziei civile nr. 1208/Ap din 12 iulie 2023.

Res judicata presupune că, odată ce o hotărâre civilă a devenit definitivă, aceasta să nu mai fie pusă sub semnul întrebării. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în mod constant, că revizuirea, cale extraordinară de atac, de retractare, nu se poate transforma într-un apel sau recurs deghizat prin care s-ar obţine o rejudecare a cauzei, întrucât s-ar aduce atingere prezumţiei de validitate a hotărârilor judecătoreşti definitive, principiului securităţii raporturilor juridice şi dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (cauzele Costache şi alţii c. României, nr. 30464/03, B. c. României, nr. 8.727/03, Eugenia, Doina Duca c. Moldovei, nr. 75/07 şi altele).

În cauză, câtă vreme autoritatea de lucru judecat cu efect pozitiv a sentinţei civile nr. 210/MAS din 8 aprilie 2020, pronunţate de Tribunalul Braşov în dosar nr. x/2019 a fost supusă analizei instanţei în cel de-al doilea proces, în care s-a pronunţat decizia civilă nr. 1208/Ap din 12 iulie 2023, Curtea de Apel Braşov în mod legal a respins cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, formulată în baza dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte subliniază că nu îi este permis instanţei de revizuire să se transforme în instanţă de recurs şi să cenzureze modalitatea în care o altă instanţă a dat efect sau nu autorităţii de lucru judecat în forma sa pozitivă. Din moment ce instanţa de apel s-a pronunţat asupra acestui aspect, infirmarea unei astfel de soluţii s-ar putea realiza exclusiv într-o cale de atac de reformare, iar nu pe calea unei revizuiri formulate în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în care instanţa este chemată să statueze asupra eventualei incidenţe a acestei instituţii, iar nu să cenzureze o judecată anterioară.

Ca atare, argumentele recurentului-revizuent referitoare la încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat al sentinţei civile nr. 210/MAS din 8 aprilie 2020, pronunţate de Tribunalul Braşov în dosar nr. x/2019, nu pot fi analizate nici în recurs.

Prin urmare, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., instanţa supremă va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva deciziei civile nr. 1872/Ap din 28 noiembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Braşov – secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva deciziei civile nr. 1872/Ap din 28 noiembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Braşov – secţia Civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 iunie 2024.