Revision bid to annul LLC partner exclusion on later criminal ruling quashed as inadmissible

Asupra cererii, din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 29 noiembrie 2011 pe rolul Tribunalului Constanţa – secţia a II-a Comercială, sub nr. x/2011, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul B., solicitând instanţei să dispună, în baza art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, excluderea asociatului pârât din societatea C. S.R.L., cu stabilirea structurii participării la capitalul social al societăţii ca urmare a excluderii şi, de asemenea, să dispună cu privire la suma care i se cuvine asociatului exclus, care să reprezinte valoarea părţii proporţionale din patrimoniul societăţii, în cazul în care părţile nu pot stabili de comun acord această sumă. Totodată, reclamantul a solicitat şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 116 din 21 ianuarie 2015, pronunţată de Tribunalul Constanţa – secţia a II-a Civilă, a fost admisă în parte cererea principală formulată de reclamantul A. şi s-a dispus excluderea pârâtului B. din cadrul C. S.R.L., urmând ca părţile sociale ale acestuia să-i revină reclamantului. S-a respins ca prematur capătul de cerere privind stabilirea contravalorii părţilor sociale cuvenite pârâtului. Totodată, s-a respins cererea reconvenţională, prin care pârâtul B. a solicitat excluderea reclamantului din societate şi dizolvarea acesteia. A fost admisă cererea formulată de d-na. expert D., căreia i s-a majorat onorariul cuvenit la suma de 7.650 RON, în sarcina reclamantului, dispunându-se, totodată, obligarea pârâtului B. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 8.690,30 RON.

Împotriva acestei sentinţe pârâtul B. a declarat apel, iar prin decizia civilă nr. 2 din 11 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2011, apelul declarat de pârât a fost respins ca nefondat.

Împotriva acestei hotărâri, B. a formulat cerere de revizuire, în temeiul art. 322 pct. 5 şi 7 C. proc. civ. de la 1865.

În motivare, revizuentul expune motive de fapt referitoare la excluderea sa din societate şi arată că pe rolul parchetului a fost format dosarul de urmărire penală nr. 18/P/2017, dosar care a fost iniţiat înainte de pronunţarea hotărârii de excludere.

Mai arată revizuentul că, prin ordonanţa dispusă la 09.03.2020, comunicată la de 31.03.2020 s-a dispus clasarea cauzei, apreciindu-se că pentru faptele sesizate s-a împlinit termenul de prescripţie a atragerii răspunderii penale şi că, deşi nu s-a dispus o soluţie de trimitere în judecată cu privire la faptele săvârşite, organele de cercetare penală au reţinut existenţa faptelor sesizate, motiv pentru care aspectele reţinute de instanţa civilă contravin celor constatate de instanţa penală.

Revizuentul susţine, de asemenea, că prin încheierea din data de 23.04.2021, pronunţată în dosarul penal nr. x/2020, a fost respinsă plângerea sa, instanţa constatând că situaţia de fapt reţinută prin decizia civilă a fost în totalitate infirmată, iar încheierea penală nr. 178 din dosarul x/2020, pe care îşi întemeiază prezenta cerere de revizuire, s-a pronunţat la data de 23.04.2021, cererea de revizuire fiind formulată cu respectarea termenului legal.

Revizuentul subliniază că prin această încheiere penală sunt infirmate toate motivele de excludere reţinute de instanţa civilă, iar faptul că şi-ar fi însuşit banii societăţii a fost deja infirmat prin decizia penală definitivă din dosarul penal x şi prin încheierea penală definitivă din dosarul penal nr. x/2018

Astfel, potrivit revizuentului, situaţia de fapt nu corespunde celei pretins stabilite de către judecătorul de fond şi de apel, acesta invocând în susţinerea demersului său şi decizia nr. 866/2015, pronunţată de Curtea Constituţională.

Revizuentul susţine că există mai multe adevăruri alternative, şi anume constatările organelor penale din dosarul nr. x/2020, din dosarul penal x/2016, din dosarul penal x, din dosarul penal nr. x/2018 şi adevărul constatat prin decizia de excludere, care pretinde contrariul faţă de deciziile penale, impunându-se admiterea cererii de revizuire.

Mai arată revizuentul că, prin decizia penală din 31.08.2018, emisă de Judecătoria Neuruppin în dosarul penal x, prin care a fost condamnat administratorul societăţii C., domnul A., s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că societatea avea 4 asociaţi şi nu 2, aşa cum pretinde acesta în România.

Revizuentul susţine, de asemenea, că instanţa civilă germană, în dosarul dosarul 4C187/18 a decis prin dispozitiv că este obligat să acorde reclamantului 25% din acţiunile societăţii române înscrise în Registrul Comerţului.

Susţine revizuentul că instanţa penală a constatat, în contradicţie instanţele civile din dosarul nr. x/2011, că A. şi-a însuşit biletele la ordin şi din acest motiv societatea nu a mai putut să îşi îndeplinească obligaţiile de plată faţă de terţi şi că a formulat cerere de excludere pe motivul că ar fi cumpărat terenurile de la tatăl său, când realitatea este cea constatată de organul de urmărire penală şi nu cea constatată de instanţele civile.

Revizuentul expune extrase din preambulul contractului de împrumut din data de 03.09.2008, din declaraţia lui E. din dosarul nr. x/2011, din procesul-verbal din data de 05.06.2008, din încheierea din data de 25.11.2015 a Curţii de Apel Constanţa, pronunţată în dosarul nr. x/2011, face trimitere la declaraţia lui A. în dosarul aflat pe rolul Tribunalului din Berlin (dosar nr. x O65/12), la contractul de fiducie dintre B. şi F. din data de 03.09.2007, la contractul de vânzare-cumpărare şi transfer al părţilor sociale al societăţii G. 1 din care rezultă că părţile sociale erau deţinute fiduciar, la contractul de vânzare-cumpărare şi transfer al părţilor sociale ale societăţii G., din care rezultă, de asemenea, că părţile sociale erau deţinute fiduciar.

Mai arată revizuentul că decizia nr. 9993, pronunţată la 20 septembrie 2017 în dosarul nr. x/2014 şi decizia nr. 65 din 4 mai 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, sunt de asemenea hotărâri potrivnice deciziei atacate.

Suplimentar, revizuentul arată şi faptul că în cadrul procesului penal de la Neuruppin, pe lângă faptul că intimatul A. a depus înscrisuri noi care se aflau în posesia sa din care rezultă că şi-a însuşit banii societăţii şi a pus societatea într-o situaţie financiară dificilă, el a dat şi o declaraţie de inculpat care infirmă faptic constatările instanţei civile din dosarul nr. x/2011.

Revizuentul mai susţine că, până la momentul la care A. şi-a însuşit banii societăţii, aceasta nu avea nici o datorie către vreun terţ, nu era într-o situaţie financiară dificilă.

În raport de încheierea nr. 1977 din 20.11.2018, revizuentul susţine că societatea nu a avut nici o datorie către nici un terţ până când A. şi-a însuşit biletele la ordin şi contravaloarea acestora, iar datoriile societăţii către bugetele locale au apărut după ce acesta şi-a însuşit banii societăţii, din anul 2014 până în prezent datoriile societăţii fiind folosite ca argument al instanţelor civile pentru a-l exclude din societate.

În ceea ce priveşte încheierea de şedinţă din data de 20.09.2017 din dosarul nr. x/2011, revizuentul susţine că, aşa cum rezultă din materialul probator, biletele la ordin însuşite de către A., cu toate că au fost destinate societăţii, i-au fost comunicate la data de 31.08.2018 în dosarul penal.

Revizuentul precizează că societatea a fost adusă într-o poziţie financiară dificilă din vina exclusivă a intimatului A..

Revizuentul concluzionează în sensul că încheierea penală nr. 178 din 23 aprilie 2021, din dosarul x/2020 este atât un înscris nou, cât şi o hotărâre potrivnică faţă de decizia atacată.

Sub un ultim aspect, revizuentul expune argumente cu privire la formularea cererii în termenul legal, precum şi faptul că hotărârea atacată îndeplineşte cerinţa legală referitoare la evocarea fondului.

Intimata C. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire, respingerea ca tardiv formulată a cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865 şi respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 5 şi 7 C. proc. civ. de la 1865.

Prin încheierea de şedinţă din 7 septembrie 2022, pronunţată în dosar nr. x/2021, Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a Civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă de la 1865 şi constituirea unui nou dosar asociat cu indicativul A1, în care a acordat termen la aceeaşi dată şi la acelaşi complet.

Prin decizia civilă nr. 298 din 14 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesioniştii şi Societăţi, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Constanţa şi a fost declinată în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865, formulată de revizuentul B. împotriva deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2011.

Urmare a declinării, cererea de revizuire a fost înregistrată la 29 septembrie 2022 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă, sub numărul 209/36/2021*/a1.

Prin încheierea din 7 decembrie 2022, s-a dispus amânarea judecării cauzei pentru imposibilitatea de prezentare a revizuentului, stabilindu-se termen la 1 martie 2023.

Prin încheierea din 1 martie 2023, s-a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

La 28 august 2023, revizuentul a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol.

La 15 noiembrie 2023, revizuentul a depus la dosar note de şedinţă, însoţite de înscrisuri, precum şi cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 5 şi 7 C. proc. civ.

Prin încheierea din 15 noiembrie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus repunerea cauzei pe rol şi acordarea unui nou termen de judecată, la data de 7 februarie 2024, faţă de lipsa de procedură cu intimatul A.; s-a prorogat discutarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Prin încheierea din 7 februarie 2024, s-a dispus amânarea judecării cauzei faţă de lipsa de procedură cu intimatul A. şi faţă de imposibilitatea de prezentare a revizuentului, stabilindu-se termen de judecată la 12 iunie 2024.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, inadmisibilitatea cererii de revizuire, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, reţine următoarele considerente:

Preliminar, Înalta Curte învederează că în prezenta cale extraordinară de atac este examinată exclusiv cererea întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., prin care s-a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016, pronunţate în dosarul nr. x/2011 al Curţii de Apel Constanţa, pentru contrarietatea cu încheierea nr. 178 din 23 aprilie 2021, pronunţată în dosarul penal nr. x/2020

În ceea ce priveşte revizuirea, cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege, potrivit art. 326 alin. (3) C. proc. civ. de la 1865, dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire fiind limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Conform prevederilor art. 322 alin. (1) pct. 7 Cod de procedură civilă de la 1865, "Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una sau aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate".

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 327 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre.

Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă când hotărârea a cărei anulare se solicită a nesocotit puterea de lucru judecat a unei alte hotărâri, ceea ce presupune ca hotărârea care se solicită a fi anulată, să fie ulterioară celei a cărei putere de lucru judecat se pretinde că o încalcă.

Raţiunea reglementării acestui motiv de revizuire o constituie necesitatea înlăturării încălcării principiului autorităţii de lucru judecat şi vizează anularea ultimei hotărâri pronunţate cu încălcarea acestui principiu.

Se impune precizarea faptului că instanţa competentă să se pronunţe asupra cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri pronunţate.

În cauză, se constată că revizuentul a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., anularea deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2011 în raport cu încheierea nr. 178 din 23 aprilie 2021, pronunţată în dosarul penal nr. x/2020, nefiind astfel îndeplinită condiţia încălcării principiului puterii de lucru judecat prin hotărârea atacată, deoarece hotărârea potrivnică acesteia, respectiv încheierea penală, nu exista la data pronunţării hotărârii a cărei revizuire se solicită.

Altfel spus, revizuentul solicită revizuirea primei hotărâri, respectiv a deciziei nr. 2 din 11 ianuarie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, susţinând că aceasta încalcă principiul puterii de lucru judecat a unei hotărâri care nu exista la data pronunţării celei dintâi.

Prin urmare, o cerere de revizuire, care tinde la anularea primei hotărâri, cum este situaţia de faţă, iar nu a celei de a doua, este inadmisibilă.

În considerarea celor evocate, constatând că nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. de la 1865, ţinând cont şi de prevederile art. 326 alin. (3) din acelaşi cod, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2011, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 iunie 2024.