Negative competence conflict: Jurisdiction for precautionary measures follows contractual clause selecting plaintiff's seat

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la 29 aprilie 2024 pe rolul Tribunalului Bistriţa Năsăud – secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2024 reclamanta A. S.R.L. a solicitat înfiinţarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale pârâţilor B. şi C., aflate în posesia acestora sau a unor terţi, până la concurenţa sumei de 830.938,19 RON şi înfiinţarea popririi asigurătorii, inclusiv bancare, asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporabile urmăribile datorate pârâţilor de un terţ, până la concurenţa sumei de 830.938,19 RON.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 952 şi următoarele C. proc. civ., art. 1.164, art. 1.166, art. 1.270, art. 1.516, art. 2.280 şi următoarele C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 73/2024 pronunţată la 7 mai 2024 de Tribunalul Bistriţa Năsăud – secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila.

Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că raportat la dispoziţiile art. 107, art. 95 alin. (1) şi art. 954 alin. (1) C. proc. civ., litigiul principal este de competenţa exclusivă a instanţei în circumscripţia căreia domiciliază pârâtul B., alegerea de competenţă prevăzută în contractele dintre părţi neproducând niciun efect, fiind prohibită de art. 126 din acelaşi cod.

2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 21.05.2024 sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa nr. 63/2024 din 24 mai 2024 pronunţată de Tribunalul Brăila, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa Năsăud. De asemenea, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, s-a dispus suspendarea judecării cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că, potrivit prevederilor cap. III pct. 8 din contractele nr. x/2023 şi y/2023, părţile au stabilit competenţa instanţei de la sediul reclamantei, clauză conformă dispoziţiilor art. 126 C. proc. civ.

Or, reclamanta, raportat la prevederile art. 116 C. proc. civ., a înţeles să introducă acţiunea la Tribunalul Bistriţa Năsăud.

De asemenea, s-a constatat că, în cauză, competenţa teritorială are caracter de ordine privată, excepţia necompetenţei fiind invocată de instanţă din oficiu, contrar dispoziţiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă la data de 31.05.2024 sub acelaşi număr de dosar.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa Năsăud – secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Cererea care a generat conflictul negativ de competenţă vizează instituirea sechestrului asigurător şi a popririi asigurătorii, până la concurenţa sumei de 830.938,19 RON, reprezentând debite înregistrate în temeiul contractelor de furnizare produse nr. x/25.06.2023 şi nr. x/26.04.2023, în cadrul cărora pârâţii deţin calitatea de fidejusori ai beneficiarului D. S.R.L.

Potrivit dispoziţiilor art. 954 alin. (1) şi art. 971 alin. (1) C. proc. civ., cererea având ca obiect sechestru asigurător sau poprire asigurătorie se adresează instanţei competente să judece procesul în primă instanţă.

Din actele dosarului rezultă că reclamanta a introdus pe rolul Tribunalului Bistriţa Năsăud – secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2024 o acţiune în pretenţii împotriva pârâţilor B. şi C., în calitate de fidejusori, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 830.938,19 RON, reprezentând debite înregistrate de societatea garantată în temeiul contractelor nr. x/25.06.2023 şi nr. y/26.04.2023.

Contractele care stau la baza pretenţiilor deduse judecăţii sunt contracte de furnizare de produse, încheiate între două societăţi comerciale, în cadrul cărora pârâţii au calitatea de fidejusori.

Faţă de cele expuse, rezultă că acţiunea în pretenţii, până la soluţionarea căreia se solicită instituirea măsurilor asigurătorii, este o cerere personală vizând valorificarea unui drept de creanţă.

Prin urmare, competenţa teritorială de soluţionare a acţiunii principale şi, ca o consecinţă, inclusiv a cererii incidentale, privind dispunerea măsurilor asigurătorii, se supune regulilor de drept comun. Astfel, în cauză nu există niciun element care să atragă incidenţa unuia dintre cazurile de competenţă teritorială exclusivă prevăzute limitativ de art. 117-121 C. proc. civ.

Or, regula generală în materia competenţei teritoriale, exprimată sub forma adagiului actor sequitur forum rei, este edictată de dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., care prevăd că cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul,

În egală măsură, se impune a se arăta că, la cap. III pct. 8 din cuprinsul contractelor nr. x/25.06.2023 şi nr. y/26.04.2023, părţile au stipulat o clauză atributivă de competenţă în favoarea reclamantei, prin care au stabilit ca litigiile dintre ele să fie deduse instanţelor de la sediul furnizorului, aflat în circumcsripţia Tribunalului Bistriţa Năsăud – secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Or, cauza fiind un proces privitor la drepturi asupra cărora părţile pot dispune, având în vedere şi dispoziţiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ., se impune a se acorda prevalenţă clauzei atributive de competenţă prevăzute în favoarea reclamantei.

Prin urmare, faţă de convenţia părţilor de alegere a instanţei, în cauză, competenţa teritorială de soluţionare a cererii este alternativă, reclamanta având, potrivit art. 116 C. proc. civ., dreptul să opteze pentru introducerea cererii fie la tribunalul de la sediul său, fie la una dintre instanţele în circumscripţia căreia se află domiciliul pârâţilor.

În concret, reclamanta şi-a exprimat opţiunea în sensul sesizării Tribunalului Bistriţa Năsăud – secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, opţiune care, odată exercitată, nu poate fi cenzurată de instanţă din oficiu şi nici contestată de către pârâţi.

Ca o consecinţă, instanţa sesizată de reclamantă nu putea dispune declinarea competenţei de soluţionare a cauzei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa Năsăud – secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa Năsăud – secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 iunie 2024.