Territorial jurisdiction consolidated by inaction: professional status excludes consumer law exclusive competence in reduced-value claims
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning competence to the Râmnicu Vâlcea County Court, determining that the initial plaintiff’s claim prevailed in the procedural dispute as the defendant had not properly challenged jurisdiction. The underlying dispute involved a civil action for a reduced amount (approx. 3,993 RON) based on a service contract and a subsequent assignment of debt, where two courts of first instance mutually declined competence; the first did so invoking exclusive territorial jurisdiction for consumer disputes, while the second found private jurisdiction applicable and the case belonged to the originally seized court. The High Court ruled that the professional status of the defendant precluded the application of consumer protection rules under Art. 121 of the Code of Civil Procedure, and that under the general rule of Art. 107, territorial jurisdiction is a matter of private order. Consequently, applying Art. 129 and Art. 130 of the Code of Civil Procedure, the court held that since the defendant failed to raise the exception of lack of territorial competence within the statutory deadline, the jurisdiction of the originally seized court was consolidated and could not be invoked ex officio.
Legislator headnote
AI generatedart. 121 C. proc. civ, art. 131 C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 107 C. proc. civ, art. 129 alin. (2) C. proc. civ, art. 129 alin. (3) C. proc. civ; Territorial jurisdiction consolidated by inaction: professional status excludes consumer law exclusive competence in reduced-value claims: The underlying dispute involved a civil action for a reduced amount (approx. 3,993 RON) based on a service contract and a subsequent assignment of debt, where two courts of first instance mutually declined competence; the first did so invoking exclusive territorial jurisdiction for consumer disputes, while the second found private jurisdiction applicable and the case belonged to the originally seized court. The High Court ruled that the professional status of the defendant precluded the application of consumer protection rules under Art. 121 of the Code of Civil Procedure, and that under the general rule of Art. 107, territorial jurisdiction is a matter of private order. Consequently, applying Art. 129 and Art. 130 of the Code of Civil Procedure, the court held that since the defendant failed to raise the exception of lack of territorial competence within the statutory deadline, the jurisdiction of the originally seized court was consolidated and could not be invoked ex officio.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvision explicitly cited in the dispositive to establish the competence of the court and resolve the negative conflict of jurisdiction.
Full text
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă constată următoarele:
1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 26 septembrie 2023 pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea – secţia Civilă sub nr. x/2023, reclamantul A. S.A. a solicitat, pe calea procedurii cererilor de valoare redusă, obligarea pârâtului B. S.R.L. la plata sumei de 3.993,55 RON, reprezentând creanţă principală, a sumei de 1.042,02 de RON, reprezentând penalităţi, precum şi a penalităţilor de întârziere datorate în continuare, în cuantum de 0,5%, în temeiul contractului de prestări servicii seria x nr. x/01.03.2021, încheiat între pârât şi C. S.A.
Prin sentinţa civilă nr. 733 din 30 ianuarie 2024 pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea – secţia Civilă a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale exclusive, invocată din oficiu, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Pentru a decide astfel, s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 121 C. proc. civ., faţă de calitatea pârâtului de consumator, competenţa de soluţionare a cererii aparţinând Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, în a cărei rază teritorială se află sediul pârâtului.
2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 12.03.2024 sub acelaşi număr de dosar.
Prin sentinţa civilă nr. 2055/2024 din 27 martie 2024 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti – secţia a II-a Civilă a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea. De asemenea, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, s-a dispus suspendarea judecăţii şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a decide astfel, s-a reţinut că, în cauză, competenţa este de ordine privată întrucât cererea are ca obiect pretenţii civile reprezentând contravaloarea unor facturi fiscale iar pârâtul are calitatea de profesionist, nefiind incidente dispoziţiile art. 121 C. proc. civ.
S-a constatat că, faţă de dispoziţiile art. 131 C. proc. civ., având în vedere şi faptul că pârâtul nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine instanţei sesizate de reclamant.
3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă la data de 19.04.2024 sub acelaşi număr de dosar.
Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, secţia Civilă, pentru următoarele considerente:
Instanţele au fost învestite cu o cerere de valoare redusă, întemeiată pe prevederile art. 1.026 C. proc. civ., prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtului, persoană juridică, la plata contravalorii facturilor emise în temeiul contractului seria x nr. x/01.03.2021 şi a penalităţilor de întârziere prevăzute contractual, între emitentul facturilor de servicii şi reclamant intervenind un contract de cesiune de creanţe.
Potrivit art. 1.028 C. proc. civ., instanţa competentă să judece o astfel de cerere este judecătoria, iar competenţa teritorială se stabileşte potrivit dreptului comun.
Se reţine că, faţă de calitatea pârâtului de persoană juridică, profesionist, nu se poate reţine incidenţa dispoziţiilor art. 121 C. proc. civ. referitoare la litigiile cu consumatori.
În cauză este aplicabilă regula generală în materie de competenţă teritorială, edictată de art. 107 C. proc. civ., care prevede că cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
În ceea ce priveşte invocarea excepţiei de necompetenţă, se impune a fi distins după cum necompetenţa este de ordine publică sau privată.
Necompetenţa este de ordine publică în situaţiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv în cazul în care sunt încălcate normele privind competenţa generală, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti, în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad sau de competenţa unei alte secţii sau altui complet specializat, precum şi în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.
În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetenţa este de ordine privată.
Aşadar, cu excepţia situaţiilor expres prevăzute de lege, normele de competenţă teritoriale sunt norme juridice de ordine privată.
Or, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., "necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii."
Din interpretarea textului de lege evocat rezultă că, atât timp cât excepţia nu a fost invocată în condiţiile legii, soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia se află înregistrată, aceasta nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competenţa teritorială a altei instanţe.
În cauză, astfel cum rezultă din actele dosarului, pârâtul nu a depus întâmpinare şi nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale.
Prin urmare, în raport cu dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., instanţa sesizată de reclamant nu putea invoca din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale, competenţa acestei instanţe fiind consolidată şi câştigată definitiv cauzei.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, secţia Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, secţia Civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 iunie 2024.