Negative jurisdictional conflict resolved: court clerks’ 2018 salary claims kept at Tribunal Dâmbovița under elective forum rule

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la 4 iulie 2023 pe rolul Tribunalului Dâmboviţa – secţia I Civilă sub nr. x/2023 reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. şi H., în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Bucureşti, Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Tribunalul Giurgiu, au solicitat să se dispună: obligarea pârâtului Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în calitate de ordonator principal de credite la alocarea fondurilor necesare plătii drepturilor salariale stabilite prin Decizia nr. 490 din 24.04.2023 a Preşedintelui Curţii de Apel Bucureşti, completată prin Decizia nr. 589 din 15.05.2023; obligarea pârâtei Curtea de Apel Bucureşti, în calitate de ordonator secundar de credite, la plata integrală printr-o singură operaţiune financiară a sumelor de bani reprezentând drepturi salariale restante, începând cu data de 0l .01.2018, şi în continuare, pe viitor, ce au fost stabilite prin Decizia nr. 490 din 24.04.2023 a Preşedintelui Curţii de Apel Bucureşti, completată prin Decizia nr. 589 din 15.05.2023; obligarea pârâtului Tribunalul Giurgiu, în calitate de ordonator terţiar de credite, la plata integrală printr-o singură operaţiune financiară a sumelor de bani reprezentând drepturi salariale restante, începând cu data de 01.01.2018, ce au fost stabilite prin Decizia nr. 490 din 24.04.2023 a Preşedintelui Curţii de Apel Bucureşti, completată prin Decizia nr. 589 din 15.05.2023; precum şi actualizarea sumelor solicitate cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală penalizatoare, începând cu data scadenţei şi până la plata efectivă a sumelor cuvenite.

Prin sentinţa civilă nr. 2075 din 5 decembrie 2023 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa – secţia I Civilă a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Pentru a decide astfel, s-a reţinut că, în cauză, nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât reclamanţii, având calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Bolintin Vale, nu îşi desfăşoară activitatea la instanţele evocate de acest text de lege.

De asemenea, în ceea ce priveşte ipoteza prevăzută de art. 127 alin. (2) şi (2)1 C. proc. civ., s-a apreciat că una dintre instanţele competente potrivit domiciliilor celor mai mulţi dintre reclamanţi, Tribunal Giurgiu, are calitatea de pârât în cauză, astfel că nu se poate declina competenţa de soluţionare a cererii în favoarea acestei instanţe.

2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Tribunalului Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 18.01.2024 sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 2763 din 17 aprilie 2024 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa. De asemenea, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, s-a dispus suspendarea judecării cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a decide astfel, s-a reţinut că, faţă de calitatea Tribunalului Giurgiu de pârât, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (2), (2)1 şi (3) C. proc. civ.

Astfel, competenţa ar fi revenit Tribunalului Giurgiu în raport cu locul de muncă al reclamanţilor şi domiciliile celor mai mulţi dintre aceştia. Însă, Tribunalul Giurgiu, fiind pârât în cauză, reclamanţii aveau posibilitatea de a sesiza una din instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află acesta.

În cauză, reclamanţii, faţă de prevederile art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ., au ales să introducă cererea de chemare în judecată la Tribunalul Dâmboviţa, aflat în circumscripţia Curţii de Apel Ploieşti, curte de apel învecinată Curţii de Apel Bucureşti, în raza căreia se află Tribunalul Giurgiu.

Prin urmare, s-a reţinut că, odată exercitată opţiunea reclamanţilor, aceasta nu mai poate fi cenzurată.

3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă la data de 10.05.2024 sub acelaşi număr de dosar.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa – secţia I Civilă, pentru următoarele considerente:

Prin acţiunea dedusă judecăţii, reclamanţii, având funcţia de grefieri în cadrul Judecătoriei Bolintin Vale, au învestit Tribunalul Dâmboviţa cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârât în cauză fiind Tribunalul Giurgiu.

Potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii, cererile referitoare la conflicte de muncă se adresează tribunalului în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă ori, după caz, sediul. De asemenea, la alin. (3) se prevede că, dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru coparticiparea procesuală activă, cererea poate fi formulată la instanţa competentă pentru oricare dintre reclamanţi.

Totodată, conform art. 127 alin. (1) C. proc. civ.: "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi text legal: "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii".

De asemenea, art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ. prevede că "Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz" iar, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, "Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor."

În cauză, se reţine că acţiunea a fost introdusă împotriva pârâtului Tribunalul Giurgiu, respectiv împotriva instanţei căreia i-ar reveni competenţa soluţionării în primă instanţă a cererii, prin raportare la locul de muncă al reclamanţilor, precum şi la domiciliile celor mai mulţi dintre aceştia.

Ca o consecinţă, devin incidente dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi (21) C. proc. civ., în conformitate cu care, dacă cererea este introdusă împotriva unei instanţe de judecată, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Aceste norme reglementează dreptul de opţiune al părţii reclamante, care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanţe de judecată, fie chiar la instanţa respectivă, aplicând regula în materie de competenţă, fie la o altă instanţă din raza unei curţi de apel învecinate. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă se prevalează sau nu de această posibilitate, putând renunţa la beneficiul acordat de lege.

În cauză, se constată că reclamanţii şi-au manifestat opţiunea în condiţiile art. 127 alin. (2) şi (21) C. proc. civ., sesizând astfel una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia uneia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă potrivit legii.

Astfel, reclamanţii au sesizat Tribunalul Dâmboviţa, aflat în circumscripţia Curţii de Apel Ploieşti, aceasta fiind una dintre curţile de apel învecinate Curţii de Apel Bucureşti, din circumscripţia căreia face parte şi pârâtul Tribunalul Giurgiu.

Prin depunerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Dâmboviţa, competenţa acestei din urmă instanţe de a soluţiona acţiunea cu care a fost învestită a fost stabilită în mod definitiv, fiind câştigată cauzei.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a litigiului va fi stabilită în favoarea Tribunalului Dâmboviţa – secţia I Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa – secţia I Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 iunie 2024.