Territorial jurisdiction for union-filed wage claims: court of union's seat versus employee's domicile

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă constată următoarele:

1. Prin acţiunea înregistrată la data de 24 aprilie 2023, pe rolul Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub numărul 2487/63/2023, reclamanţii A., B., C., D. şi E., reprezentaţi legal prin Sindicatul Naţional "Forţa Legii", în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Giurgiu, au solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtei la acordarea unor despăgubiri reprezentând stimulentul de risc în cuantum de 5.000 RON brut, echivalentul a 2.500 RON lunar pentru perioada stării de urgenţă, 16.03.2020 - 15.05.2020, sume actualizate la data plăţii la care se adaugă dobânda legală penalizatoare.

Prin sentinţa nr. 2223/2023 din 8 noiembrie 2023 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu.

Pentru a decide astfel, s-a reţinut că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 269 alin. (2) Codul muncii, fiind competent tribunalul în raza căruia se află atât domiciliul cât şi locul de muncă al reclamanţilor.

S-a constatat, de asemenea, că, faţă de modul de redactare a cererii de chemare în judecată, Sindicatul Naţional "Forţa Legii" este doar un mandatar al reclamanţilor, salariaţi ai pârâtei, nejustificând calitate procesuală activă, astfel că, în cauză, nu este incidentă Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul Competent să soluţioneze recursul în interesul legii nr. 1/2013.

2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu – secţia Civilă la data de 25.01.2024 sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 103/2024LM/AS din 14 martie 2024 pronunţată de Tribunalul Giurgiu – secţia Civilă a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. De asemenea, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, s-a dispus suspendarea judecării cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a decide astfel, s-a reţinut că cererea de chemare în judecată a fost formulată de Sindicatul Naţional "Forţa Legii" în numele membrilor săi, iar sediul sindicatului este în municipiul Craiova, care se află în raza teritorială a Tribunalului Dolj.

Aşadar, Sindicatul Naţional "Forţa Legii" deţine calitate procesuală activă în cauză iar, potrivit Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul Competent să soluţioneze recursul în interesul legii nr. 1/2013, instanţa competentă teritorial în cazul acţiunilor promovate de sindicat în numele membrilor săi fiind instanţa de la sediul sindicatului.

S-a reţinut astfel că, în raport cu dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., reclamantul şi-a exercitat dreptul de opţiune între instanţele deopotrivă competente, cu consecinţa că instanţa învestită cu cererea de chemare în judecată nu mai poate să îşi decline competenţa.

3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă la data de 22.04.2024 sub acelaşi număr de dosar.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că cererea de chemare în judecată vizează obligarea pârâtei Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Giurgiu la plata unor drepturi salariale, în discuţie fiind competenţa teritorială a instanţelor de judecată aflate în conflict.

Se reţine că, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, competenţa se stabileşte conform regulilor aplicabile conflictelor de muncă.

Pentru a determina competenţa teritorială de soluţionare a conflictului de muncă, instanţa supremă, în raport cu data introducerii acţiunii, respectiv 24 aprilie 2023, va avea în vedere dispoziţiile legale specifice jurisdicţiei muncii.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.

Conform prevederilor art. 28 alin. (3) din noua lege a dialogului social nr. 367/2022, asemenea reglementărilor anterioare, organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2) ale aceluiaşi articol, printre care se numără şi dreptul de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora.

Organizaţiile sindicale au fost definite prin art. 1 pct. 8 din Legea nr. 367/2022, ca fiind o denumire generică pentru sindicate, federaţii, confederaţii sindicale şi uniuni sindicale teritoriale.

Totodată, prin decizia dată în interesul legii nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justitie, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (abrogată prin Legea dialogului social nr. 367/2022), referitor la calitatea procesuală activă a organizaţiilor sindicale în acţiuni promovate în numele membrilor de sindicat, precum şi a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) [fost 284 alin. (2)] din Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 01 martie 2013, s-a statuat că "instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant".

În cauză, se reţine că acţiunea a fost formulată de sindicat în numele membrilor săi, şi nu de către aceştia din urmă, întrucât cererea de chemare în judecată a fost semnată de preşedintele sindicatului, fiind anexate la dosar şi împuternicirile acordate de angajaţi organizaţiei sindicale.

Totodată, în contextul celor statuate prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013, pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii, nu se poate reţine că se instituie o competenţă teritorială exclusivă doar în favoarea instanţei în a cărei rază teritorială se regăseşte sediul organizaţiei sindicale, partea având posibilitatea, în virtutea principiului disponibilităţii, să introducă cererea de chemare în judecată şi la instanţa în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă angajatul, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii.

În cauză, se constată că cererea de chemare în judecată a fost formulată de Sindicatul Naţional "Forţa Legii" în numele membrilor săi, iar sediul acestuia este în municipiul Craiova, aflat în raza teritorială a Tribunalului Dolj.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, prin depunerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Dolj, potrivit dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ., partea reclamantă şi-a exercitat dreptul de a alege între mai multe instanţe deopotrivă competente, stabilindu-se competenţa teritorială în favoarea instanţei de la sediul sindicatului.

Pentru considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, căruia i se va trimite dosarul spre soluţionare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 iunie 2024.