Negative jurisdiction conflict: applicability of Art. 127 C. proc. civ. to a retired judge suing a court.

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la 7 decembrie 2022 pe rolul Tribunalului Alba – secţia I Civilă sub nr. x/2022 reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Timişoara şi cu citarea, în calitate de expert, a Consiliului Naţional Pentru Combaterea Discriminării, a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri constând în 7 indemnizaţii de încadrare lunare brute, prevăzute de art. 81 (1) din Legea nr. 303/2004, cu aplicarea actualizării şi a dobânzii legale, începând cu data de la care era datorat dreptul-14 noiembrie 2022 şi până la data plăţii efective.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 2 şi 27 din O.U.G. nr. 137/2000, ale art. 20 ale Cartei Drepturilor Fundamentale coroborate cu art. 3 al Directivei 2000/78/CE şi Protocolul 12 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Prin sentinţa civilă nr. 354/2023 din 15 februarie 2023 pronunţată de Tribunalul Alba, secţia I civilă a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş – secţia Civilă.

Pentru a decide astfel, s-a reţinut că, în cauză, nu este incidentă ipoteza vizată de dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât reclamanta, la data formulării cererii, nu mai avea calitatea de judecător la Curtea de Apel Timişoara, funcţia sa încetând anterior prin pensionare.

De asemenea, a constatat prima instanţă sesizată că nu sunt aplicabile nici dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi (2)1 C. proc. civ., întrucât acestea au în vedere situaţia în care, calitatea de reclamant sau de pârât aparţine instanţei de judecată competente să soluţioneze cauza sau celei la care reclamantul îşi desfăşoară efectiv activitatea ori unei instanţe inferioare acesteia, dispoziţiile legale evocate fiind norme de excepţie care nu pot fi aplicate prin analogie şi în alte cazuri.

În cele din urmă, s-a apreciat faptul că reclamanta şi-a desfăşurat activitatea la Curtea de Apel Timişoara, instanţă care are competenţa de a soluţiona calea de atac împotriva hotărârii pronunţate în primă instanţă de Tribunalul Timiş, poate reprezenta, cel mult, un motiv de strămutare în condiţiile art. 140 alin. (2) C. proc. civ.

2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş – secţia I Civilă la data de 16.03.2023 sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 642/PI din 18 aprilie 2024 pronunţată de Tribunalul Timiş – secţia I Civilă a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de reclamantă, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba. De asemenea, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, s-a dispus înaintarea acestuia spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a decide astfel, s-a reţinut că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cu care necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

Prin urmare, s-a apreciat că, întrucât pârâtul nu a contestat alegerea reclamantului, instanţa învestită prin cererea de chemare în judecată nu putea să invoce din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale.

3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă la data de 15.05.2024 sub acelaşi număr de dosar.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba – secţia I Civilă, pentru următoarele considerente:

Prin acţiunea dedusă judecăţii, reclamanta, fost judecător, pensionar la data introducerii acţiunii, cu domiciliul în judeţul Timiş, a învestit Tribunalul Alba cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, solicitând obligarea pârâtei Curtea de Apel Timişoara la plata unei despăgubiri constând în 7 indemnizaţii de încadrare lunare brute, prevăzute de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ.: "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi text legal: "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Totodată, conform art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ.: "dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

În contextul în care reclamanta nu îşi desfăşoară efectiv activitatea la instanţa competentă să soluţioneze cauza sau la instanţa superioară acesteia, nemaifiind judecător la data sesizării instanţei, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Faţă de împrejurarea că reclamanta are domiciliul în judeţul Timiş, competenţa de soluţionare a cauzei revenea, potrivit dispoziţiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul, respectiv Tribunalului Timiş.

Având în vedere că cererea a fost introdusă împotriva Curţii de Apel Timişoara, în calitate de instanţă superioară în grad Tribunalului Timiş, căruia i-ar reveni, în mod obişnuit, competenţa soluţionării în fond a cererii, este atrasă incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (2) şi (2)1 C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 127 alin. (2) şi (2)1 C. proc. civ., reclamanta are dreptul să sesizeze una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunţa la beneficiul acordat de lege.

Cu alte cuvinte, norma reglementează un drept de opţiune al părţii reclamante care are posibilitatea să introducă acţiunea împotriva unei instanţe de judecată, fie la instanţa competentă potrivit regulii de competenţă aplicabile (de drept comun sau speciale, astfel cum este cea prevăzută în cazul conflictelor de muncă), fie la o altă instanţă de acelaşi grad din raza unei curţi de apel învecinate.

În cauză, reclamanta a depus cererea de chemare în judecată la Tribunalul Alba, aflat în circumscripţia Curţii de Apel Alba Iulia, curte de apel învecinată cu Curtea de Apel Timişoara, în raza căreia se află instanţa care ar fi fost competentă potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Instanţa supremă constată astfel că reclamanta şi-a manifestat opţiunea, în condiţiile art. 127 alin. (2) şi (2)1 C. proc. civ., determinând astfel competenţa teritorială în soluţionarea cererii de chemare în judecată.

Dreptul de opţiune aparţinând, în mod exclusiv, părţii reclamante, rezultă că, prin depunerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Alba, competenţa instanţei astfel învestite a fost stabilită în mod definitiv, fiind câştigată cauzei.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a litigiului va fi stabilită în favoarea Tribunalului Alba – secţia I Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba – secţia I Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 iunie 2024.