Recourse against suspension of appeal proceedings for failure to quantify stamp duty and interest dismissed as unfounded.

Asupra recursului, din actele dosarului, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 20 aprilie 2022 pe rolul Tribunalului Bucureşi – secţia a VI-A Civilă sub nr. x/2022, reclamantul Inspectoratul General al Poliţiei Române a solicitat obligarea pârâtei A. S.R.L. la plata facturii seria x nr. x în cuantum de 832.127,80 RON reprezentând daune-interese, ca urmare a rezoluţiunii contractului de furnizare nr. x din 12.11.2019, pe fondul neexecutării totale de către pârâtă a obligaţiilor contractuale, respectiv livrarea produsului "ambarcaţiuni fluviale de patrulare şi intervenţie – 2cpl". De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei actualizate cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzii legale aferente debitului, calculată de la data de 11.04.2022 şi până la momentul efectiv al plăţii

Prin sentinţa civilă nr. 2540 din 28 octombrie 2022 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost admisă cererea de chemare în judecată, fiind obligată pârâta la plata sumei de 832.127,80 RON reprezentând debit, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii, precum şi a dobânzii legale, de la data de 11.04.2022 până la data plăţii efective.

2. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta A. S.R.L.

Prin încheierea din 14 decembrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în temeiul art. 242 C. proc. civ., a suspendat judecata apelului declarat de pârâtă, ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei de a indica valoarea dobânzii legale şi a actualizării cu indicele de inflaţie, aferente perioadei cuprinse între data de 11.04.2022 şi data formulării apelului (24.10.2023), precum şi modul de calcul al acestora.

3. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs pârâta A. S.R.L., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea încheierii atacate şi reluarea judecăţii.

Recurenta-pârâtă a susţinut caracterul nelegal al dispoziţiilor rezoluţiei din 31.10.2023 ca urmare a faptului că obligarea pârâtei la calcularea şi indicarea valorii dobânzilor şi a actualizării cu indicele de inflaţie, aferente perioadei 11.04.2022-24.10.2023, precum şi modul de calcul al acestora, reprezintă o antepronunţare din partea instanţei.

Mai mult, dobânda şi indicele de inflaţie nu sunt susceptibile de calculare sau actualizare întrucât acestea se determină prin raportare la debitul principal iar acesta este contestat de către pârâtă, nefiind datorat. Totodată, în cazul obligării pârâtei la plata debitului principal printr-o hotărâre definitivă, valoarea dobânzii şi actualizarea cu indicele inflaţiei vor fi calculate de executorul judecătoresc.

În opinia părţii, în acest stadiu al judecăţii, realizarea calculelor pentru determinarea valorii dobânzilor şi actualizarea cu indicele inflaţiei, precum şi achitarea unor taxe judiciare de timbru raportat la aceste valori, nu se justifică.

Totodată, s-a învederat că, din moment ce acţiunea reclamantei a fost scutită de plata taxei judiciare de timbru, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013, care, întrucât legiuitorul nu face nicio distincţie şi având în vedere principiul egalităţii părţilor în procesul civil şi dreptul la un proces echitabil, ar trebui să i se aplice corespunzător şi pârâtei. Cu toate acestea, recurenta-pârâtă a arătat că a depus la dosarul instanţei de apel dovada achitării taxei judiciare de timbru de 8.321,27 RON, aferente debitului principal.

A conchis recurenta-pârâtă că au fost încălcate dispoziţiile de drept material, prin suspendarea judecării apelului fiind îngrădit dreptul său la un proces echitabil.

La data de 27 martie 2024 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimatul Inspectoratul General al Poliţiei Române, prin care s-a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

La data de 10 aprilie 2024 a fost înregistrat răspunsul la întâmpinare formulat de recurenta A. S.R.L.

4. Înalta Curte, analizând încheierea recurată prin prisma criticilor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente, reţine următoarele considerente:

Potrivit art. 488 alin. (1) partea introductivă C. proc. civ., "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate (...)". Aşadar, legea însăşi subliniază că numitorul comun, liantul cazurilor de casare este controlul de legalitate, inerent funcţiei instanţei de recurs.

În aceeaşi logică, art. 483 alin. (3) C. proc. civ. prevede că "Recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii cu regulile de drept aplicabile", aspect definitoriu al căii extraordinare de atac.

Nu este suficient să se indice unul dintre cazurile de casare prevăzute de lege, ci este necesar ca incidenţa motivului invocat să fie justificată în concret, prin argumente punctuale şi verificabile.

În aceste coordonate de principiu, se reţine că recursul formulat în cauză este îndreptat împotriva încheierii de suspendare a judecării apelului pronunţate potrivit art. 242 C. proc. civ. şi este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod, potrivit cu care "Casarea unei hotărâri se poate cere (...) când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material."

Criticile recurentei-pârâte vizează rezoluţia instanţei de apel din 31.10.2023 prin care, în cadrul procedurii prealabile de regularizare a cererii de apel, s-a stabilit în sarcina sa o taxă judiciară de timbru provizorie, aferentă debitului contestat, la care a fost obligat în primă instanţă, precum şi obligaţia de calcula şi indica valoarea dobânzii legale şi a actualizării sumei contestate cu indicele de inflaţie, aferente perioadei 11.04.2022-24.10.2023, inclusiv modul de calcul al acestora, în vederea stabilirii şi a taxei datorate pentru accesoriile debitului.

Recurenta-pârâtă critică, pe de o parte, faptul că dobânda legală şi indicele de inflaţie nu pot fi cuantificate iar, pe de altă parte, că nici nu se impune determinarea valorii acestora şi achitarea taxei judiciare de timbru aferente, întrucât acestea reprezintă accesorii ale debitului principal iar acesta este contestat, instanţa de apel antepronunţându-se în cauză.

De asemenea, se susţine că, în realitate, cererea de apel este scutită de plata taxei judiciare de timbru, în temeiul art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013, scutire de care a beneficiat şi intimata-reclamantă în primă instanţă, textul de lege nefăcând nicio distincţie. Cu toate acestea, a arătat că achitat taxa judiciară de timbru provizorie de 8.321,27 RON, aferentă debitului principal.

Înalta Curte reţine că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost invocat formal, întrucât acesta se referă la legalitatea hotărârii din perspectiva dreptului material aplicabil, în timp ce obiectul recursului îl reprezintă încheierea de suspendare a judecăţii iar criticile părţii vizează caracterul timbrabil al cererii de apel, modul în care a fost stabilită taxa judiciară de timbru şi obligaţiile pe care instanţa de apel le-a stabilit în sarcina părţii sub acest aspect.

În egală măsură, se constată că susţinerile deduse analizei pe calea recursului nu reprezintă critici de nelegalitate cu privire la încheierea de suspendare a judecării cauzei, neputând fi încadrate în niciunul dintre cazurile de casare prevăzute expres şi limitativ de lege.

Taxele judiciare de timbru sunt datorate pentru serviciile prestate de instanţele judecătoreşti, reprezentând o obligaţie fiscală a justiţiabililor şi, corelativ, un drept de creanţă al statului, făcând obiectul reglementării O.U.G. nr. 80/2013.

Timbrajul reprezintă un aspect premergător, formal, ce priveşte legala sesizare a instanţei şi, deci, regularitatea demersului judiciar al reclamantului sau al autorului căii de atac. Ca atare, taxa judiciară de timbru şi eventualele obligaţii corelative sunt stabilite de judecător în procedura prealabilă de regularizare a cererii.

Din acest motiv, singura cale de atac admisă celui obligat să timbreze, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, inclusiv a obligaţiilor conexe ce îi revin sub aspectul timbrajului, aşa cum este şi cea privind precizarea valorii dobânzii legale sau a actualizării cu indicele de inflaţie, contestate de recurenta-pârâtă, este cererea de reexaminare.

Potrivit art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea poate face cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. Cererea se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părţilor, prin încheiere definitivă.

De altfel, prin Decizia nr. 7/2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii, în interpretarea dispoziţiilor Legii nr. 146/1997, al cărei corespondent în prezent este O.U.G. nr. 80/2013, s-a statuat că partea în sarcina căreia s-a stabilit obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul apelului sau recursului.

Ca o consecinţă, reclamantului sau autorului căii de atac, în sarcina căruia a fost stabilită obligaţia de a achita taxă judiciară de timbru, nu îi este recunoscută posibilitatea de a contesta legalitatea sau temeinicia taxei în căile de atac de reformare, apel sau recurs.

Dacă nu s-a formulat cerere de reexaminare sau, după caz, ulterior stabilirii în cadrul acestei proceduri a taxei judiciare de timbru ori a scutirii de la această obligaţie legală, chestiunea timbrajului unei cereri, sub toate aspectele, ca element prealabil antamării fondului cererii, se consideră definitivată, astfel încât aceasta nu mai poate fi reluată ori cenzurată de către instanţă.

Aşadar, recurenta-pârâtă avea posibilitatea de a formula cerere de reexaminare, în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate şi a obligaţiilor stabilite în sarcina sa, sub sancţiunea decăderii, cale procedurală prin intermediul căreia putea să îşi exprime nemulţumirile faţă de caracterul timbrabil al cererii de apel şi cuantumul concret al taxei judiciare de timbru aferente sumelor contestate raportat la dispoziţiile O.U.G. nr. 80/2013.

Partea nu a exercitat însă dreptul prevăzut de art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, astfel încât, pentru a evita suspendarea judecării apelului, aceasta trebuia să se conformeze tuturor obligaţiilor ce i-au fost trasate prin citaţia emisă la 14.11.2023, deci inclusiv în ceea ce priveşte precizarea valorii dobânzii legale şi a actualizării cu indicele de inflaţie şi achitarea taxei judiciare de timbru aferente.

Nefiind contestate în mod procedural, aspectele ce ţin de timbrajul cererii de apel nu mai pot fi supuse cenzurii instanţei şi cu atât mai puţin în calea extraordinară de atac a recursului, al cărui caracter formalist impune autorului recursului să îşi circumscrie criticile exclusiv ipotezelor de casare prevăzute expres şi limitativ de lege.

Măsura suspendării judecării apelului în temeiul art. 242 C. proc. civ. este astfel judicioasă, ca urmare a faptului că desfăşurarea procesului a fost împiedicată din culpa părţii care nu şi-a îndeplinit obligaţiile trasate în sarcina sa, fiind vădit neîntemeiate susţinerile privind încălcarea dreptului la un proces echitabil.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva încheierii din data de 14 decembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva încheierii din data de 14 decembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 iunie 2024.